Libertatea de conştiinţă, mai preţioasă decât orice funcţie – Vicepreşedinta ÎCCJ Hermina Iancu dezvăluie de ce a demisionat de la Înalta Curte în 2012

„Am simţit că liniştea mea interioară era îngustată de un context în care mulţi colegi au ales conformismul decât verticalitatea. Am ales să plec ca modalitate de protejare a demnităţii profesiei. Prefer oricând să pierd o funcţie decât să pierd libertatea de a gândi cu propria conştiinţă. Justiţia este necesar să rămână un spaţiu al verticalităţii”

Judecătoarea Ana-Hermina Iancu (foto) a dezvăluit marţi, 25 noiembrie 2025, motivul pentru care a demisionat din sistemul judiciar în 2012, revenind în magistratură abia în 2016, tot la instanţa supremă, unde activase înainte de plecare.

Este vorba despre un gest de „protejare a demnităţii profesiei”, în condiţiile în care mulţi dintre judecătorii supremi de la acea vreme (poate chiar majoritatea lor) „au ales conformismul decât verticalitatea”, a afirmat Hermina Iancu la interviul susţinut în faţa Secţiei pentru judecători a CSM, în vederea numirii în funcţia de vicepreşedinte al Înaltei Curţi (funcţie pe care o ocupa prin delegare din 22 august 2025).

Menţionăm că toţi cei zece judecători prezenţi la şedinţă – cei nouă membri aleşi ai Secţiei pentru judecători şi preşedinta ÎCCJ Lia Savonea – au votat pentru numirea Herminei Iancu ca vicepreşedintă a Înaltei Curţi.

„Prefer oricând să pierd o funcţie decât să pierd libertatea de a gândi cu propria conştiinţă”, a subliniat magistrata ÎCCJ, răspunzând la întrebarea pusă în acest sens de judecătoarea Lia Savonea. De altfel, Savonea însăşi a exprimat acelaşi punct de vedere, în replică adresată Herminei Iancu: „Şi eu cred la fel: că niciodată niciun judecător nu este cazul să se mai simtă împins să-şi apere spaţiul de independenţă prin retragere”.

Opinii separate în dosare „pe culoar”

Precizăm că problema nu a fost ridicată întâmplător de şefa ÎCCJ Lia Savonea. Întrebarea are în vedere anii în care Hermina Iancu făcea parte din „completurile negre” de la Înalta Curte, care produceau condamnări politice pe bandă rulantă. În schimb, în aceeaşi perioadă, Iancu a refuzat să fie parte a acestor execuţii, alegând să recurgă în final la un gest extrem, dându-şi demisia din magistratură în 2012 şi întorcându-se în sistem în 2016.

De altfel, amintim că Ana-Hermina Iancu a făcut opinie separată în cel puţin trei cauze cu greutate, care au născut speculaţii potrivit cărora ar fi primit condamnări cu dedicaţie, ca urmare a direcţionării lor pe culoarele Binomului SRI-DNA.

În primul rând, în dosarul Zambaccian, magistrata a optat pentru achitarea fostului premier Adrian Năstase în legătură cu acuzaţia de luare de mită şi pentru condamnarea lui la 3 ani de închisoare cu suspendare doar pentru acuzaţia de şantaj.

În al doilea rând, Iancu a făcut opinie separată pentru achitarea primarului de Râmnicu Vâlcea Mircia Gutău.

În fine, în dosarul Gala Bute, Ana-Hermina Iancu a considerat că se impune admiterea contestaţiei în anulare şi desfiinţarea condamnării fostei ministre a Turismului Elena Udrea.

Redăm principalele declaraţii ale judecătoarei Ana-Hermina Iancu (vezi video):

Denisa Stănișor: Aş vrea să dezvoltaţi un aspect pe care deja l-aţi abordat în proiectul de management, un aspect legat de activitatea completurilor de cinci în materie penală, a căror continuitate este afectată de principiul anualităţii.

După cum bine se ştie, aceste completuri soluţionează cauze complexe. Este exclus să finalizezi astfel de cauze în decursul unui an. În aceste condiţii, ajung să se suprapună completurile aferente mai multor ani precedenţi cu cel aferent anului în curs. Este o problemă şi din punct de vedere al sălilor de judecată. Aş vrea să dezvoltaţi puţin, să ne spuneţi cum vă gândiţi să gestionaţi această problemă.

Hermina Iancu: Aşa cum am arătat şi în planul managerial, într-adevăr, ar fi necesar să fie regândită un pic activitatea pe care o desfăşoară completele de cinci judecători. Şi cele în materie civilă se desfăşoară după regula anualităţii, în sensul că în ele judecătorii sunt desemnaţi prin tragere la sorţi şi pentru un an de zile, însă activitatea acestora continuă şi după anul calendaristic în care au fost desemnaţi, în considerarea principiului continuităţii procesului penal.

Însă aceste chestiuni creează probleme majore pentru colectivul Secţiei penale a Înaltei Curţi, având în vedere că, aşa cum aţi subliniat şi dumneavoastră, aceiaşi judecători sunt cei care asigură şi competenţa completelor de trei judecători din cadrul Secţiei penale, asigură competența completurilor de cinci judecători, asigură şi pronunţarea hotărârilor, sunt judecători-raportori în mecanismele de unificare şi aplicare a legii şi, de asemenea, sunt şi judecători de permanență, având atribuţii specifice în materie penală. Ştiţi că în materie penală, fiind judecători de serviciu, suntem învestiţi cu soluţionarea unor cauze urgenţe.

Prin urmare, asta implică un volum mare de atribuţii judiciare şi face – în cazul completelor de cinci judecători – ca aceiaşi judecători, pe parcursul mai multor ani, aceiaşi judecători să asigure componența mai multor complete de cinci judecători şi, în acelaşi timp, să fie şi judecători la secţii, şi cu celelalte atribuţii. Eu, personal, am fost în trei complete de cinci judecători în acelaşi timp.

Dar această chestiune a regândirii competenței completelor de cinci judecători – cel puţin în materie penală – interesează nu numai pentru volumul atribuţiilor pe care le desfăşoară judecătorul specializat în materie penală, ci şi pentru faptul că nu se consolidează o jurisprudenţă a completului de cinci judecători. Pentru a vorbi de o consolidare a unei jurisprudenţe pe o anumită chestiune, este nevoie ca un complet de judecată să-şi desfăşoare activitatea pe mai mulţi ani, în condiţiile în care, chiar dacă rămâi într-un complet de judecată mai mulţi ani de zile, completele nu sunt omogene din punct de vedere al judecătorilor care le formează, atunci şi jurisprudenţa pe nu poate fi consolidată, ca să cristalizăm o anumită jurisprudenţă.

Deci consider că ar fi necesar să fie regândită această competență, ca ele să funcţioneze pe doi-trei ani (depinde cât se va considera că ar fi necesar), ca o medie a unui termen de soluţionare a unei cauze în complet de cinci judecători, având în vedere competența Secţiei penale de a soluţiona în prima instanţă şi competenţa completelor de cinci judecători de a soluţiona căi devolutive de atac (adică apeluri), care presupun o rejudecare a cauzei în fapt şi în drept. Deci consider că ar fi necesar să fie modificată această chestiune.

De asemenea, aş considera că ar fi necesar să fie modificată și modalitatea de constituire a completelor în materie civilă. Mă refer la completele care soluţionează cauze disciplinare. Poate că şi aici componența completelor de judecată ar fi necesar să fie preponderent din materie specializată – respectiv judecătorii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal care au competenţa de a soluţiona cu precădere cauze de drept public.

Lia Savonea: Aş vrea și eu s-o întreb pe doamna judecător, aş ruga-o să ne spună cum crede că mai cu seamă în aceste momente putem să păstrăm justiţia într-un spaţiu autentic de independenţă. Şi dacă se poate să se gândească puţin la un moment din trecut când a ales să-şi apere independența prin retragere.

Vă întreb aceasta, pentru că, de regulă, colegii noştri vin şi vorbesc despre ataşamentul la valorile justiţiei dintr-o perspectivă teoretică. Ne vorbesc, adevărat, foarte frumos, însă ştiu că dumneavoastră aţi putea să ne spuneţi puţin mai aplicat.

Hermina Iancu: Într-adevăr: în cariera oricărui judecător, vine un moment când noţiunea de independenţă devine o realitate trăită. Un astfel de moment a venit pentru mine atunci când am simţit că liniştea mea interioară era îngustată de un context în care mulţi colegi, poate cei mai mulţi, au ales conformismul decât verticalitatea. Eu am ales atunci să plec – nu ca un gest de frondă, ci ca o modalitate de protejare a demnităţii profesiei. Prefer oricând să pierd o funcţie decât să pierd libertatea de a gândi cu propria conştiinţă. Da, a fost un moment destul de delicat atunci.

Consider că justiţia este necesar să rămână un spaţiu al verticalităţii, în care niciun judecător să nu fie împins spre conformism şi nimeni să nu poată dicta din umbră profesiei noastre. Asta este lecţia pe care am învăţat-o eu atunci şi promisiunea pe care o duc cu mine pentru colegii mei, pentru justiţiabili.

Lia Savonea: Vă mulţumesc mult. Şi eu cred la fel: că niciodată niciun judecător nu este cazul să se mai simtă împins să-şi apere spaţiul de independenţă prin retragere.

Citiți și:
Şef ICCJ, ordin pentru complet – Dezvăluiri explozive fără precedent despre un caz de trafic de influenţă la cel mai înalt nivel şi soluţii date la comandă de judecătorii de la Înalta Curte
Karol Nawrocki a refuzat să numească 46 de judecători progresiști: Nu dau dovadă de loialitate față de Constituția Poloniei

 

yogaesoteric
6 decembrie 2025