Războiul șacalilor: cum se împart miliardele pe spinarea românilor

În 2026, bugetul Apărării României depășește 12 miliarde de dolari, din care peste 5 miliarde sunt alocate achizițiilor de armament. La banii ăștia se adaugă împrumuturi generoase prin programul european SAFE (16,68 miliarde euro) și alte credite.

Teoretic, fondurile respective ar trebui să servească securitatea națională într-o regiune instabilă. Practic, asistăm la un concurs cinic între două importante grupuri de lobby: unul pro-american, cu ramificații în PSD-AUR, cu sediul simbolic la Cluj și interese în energie (mini-reactoare SMR, gaze GNL) și armament american (Lockheed Martin, Raytheon), și altul pro-european, ancorat în PNL-USR, cu sediul simbolic la București și legături strânse cu gigantul german Rheinmetall.

Ambele tabere pretind că apără „interesul național”. În realitate, se reped ca niște șacali asupra prăzii, pe niște contracte de miliarde care înseamnă comisioane grase către politicieni, influență, fabrici de armament și dependențe strategice. Românii, între timp, îndură măsuri dure de austeritate, inflație ridicată și prețuri record la energie. Bugetul de apărare crește, însă pensiile și salariile din sectorul public sunt comprimate, șomajul și falimentele explodează în mediul privat, iar investițiile în sănătate și educație rămân la coada listei.

Când, în sfârșit, și-a dat seama de unde i se trage demiterea, Bolojan a turat motoarele cu tabăra pro-europeană de lobby-iști. Imediat după incidentul cu drona prăbușită la Galați, care a rănit doi oameni și a creat panică, premierul interimar a reacționat rapid: „Este o dovadă a importanței programului SAFE”. În orele următoare, Ministerul Apărării a semnat contracte de circa 6 miliarde de dolari cu Rheinmetall (vehicule Lynx, sisteme SKYNEX anti-dronă, nave, muniție). Semnăturile au venit exact în ultima zi legală, aproape de miezul nopții, profitând de valul de emoție în rândul publicului. Incidentul a oferit acoperire perfectă pentru a bate-n cuie miliardele dirijate către filiera germană, înainte ca un nou guvern să poată bloca sau renegocia. Și înainte ca CCR să se pronunțe în legătură cu sesizările PSD și AUR.

Demiterea lui Bolojan prin moțiunea PSD-AUR nu mai pare acum doar o simplă luptă politică internă. Ea coincide suspect de bine cu bătălia lobby-urilor. Grupul pro-american concentrat pe direcționarea banilor de la buget către achiziții de armament (F-35, Abrams, Patriot) și energie (SMR-uri, GNL), cu influență în firmele de securiști de la Cluj (și bine conectat inclusiv la trustul de presă Mediafax-Gândul-G4media) a văzut în Bolojan un obstacol major. Împrumuturile SAFE direcționează masiv banii spre Rheinmetall și reduc spațiul de manevră pentru contracte americane. Celălalt grup, pro-european, conectat la sediile PNL-USR din București și la interesele germane, a accelerat semnarea contractelor. Demiterea premierului a creat exact fereastra de incertitudine necesară uneia dintre tabere.

În continuare, președintele Nicușor Dan poartă responsabilitatea tranșării acestui „război al șacalilor”. După ultimele poziționări publice, criticate dur de influensării pro-europeni (aka „pro-Bolojan”), Nicușor pare să se fi poziționat clar în tabăra șacalilor pro-americani. El încă se străduie să numească un nou premier din gruparea pro-Trump (da, Tomac ar fi fost ideal), însă îi lipsește majoritatea parlamentară stabilă.

Opțiunea președintelui, impusă chiar și ultimativ sub spectrul alegerilor anticipate, va înclina balanța fie spre filiera trumpistă (cu accent pe energie nucleară, GNL pe coridorul vertical și capabilități high-tech SUA), fie spre cea europeană (Rheinmetall și integrare industrială UE).

România practică deocamdată o strategie duală inteligentă doar pe hârtie – cumpără din ambele părți pentru a nu depinde de o singură sursă. Execuția de la Palatul Victoria pare mai degrabă o împărțeală de pradă. Partidele vorbesc despre suveranitate și securitate, dar acțiunile lor trădează o prioritate clară: accesul la contracte cu bani de la buget.

Cetățeanul obișnuit va achita în final nota de plată, prin împrumuturi care se vor rambursa din 2035, prin austeritatea din ce în ce mai apăsătoare și prin riscul ca o parte din armament să rămână mai mult în depozite decât pe câmpul de luptă.

În acest spectacol cinic, interesul național real (o armată modernă, eficientă, susținută de o economie rezilientă) pare a fi abia a doua sau a treia prioritate. Rămâne de văzut dacă Nicușor Dan va alege un premier care să pună capăt jafului fără scrupule sau doar va schimba tabla de șah între șacali.

Citiți și:
MApN anunță că a semnat un contract de 2,5 miliarde de euro prin programul SAFE, după incidentul de la Galați, în timp ce Ambasada Rusiei susține că drona cu bucluc este a Kievului
Diversitatea de sisteme, antidot împotriva omogenizării globale

yogaesoteric
5 iunie 2026