Șoc: Jeffrey Epstein a fost creierul întregii operațiuni covid-19 (I)

Epstein nu a fost doar capul unei rețele de pedofilie și alte monstruozități sexuale. Nici doar un ultra-influent agent Mossad care a folosit sexul pentru compromiterea și controlul liderilor lumii. El a avut și rolul cheie în organizarea plandemiei la scară mondială. Iar Bill Gates a fost plasat în centrul rețelei covid ca un păianjen în mijlocul plasei.

Sayer Ji este fondatorul portalului de medicină alternativă GreenMediaInfo, autor al mai multor lucrări pe teme medicale și una dintre vocile care, alături de figuri precum actualul ministru american al Sănătății, Robert F. Kennedy, a fost acuzat de „dezinformare” și „anti-vaccinism” în timpul pandemiei.

Sayer Ji este prolific pe propriul Substack, care poartă deviza „Sănătate, Adevăr și Libertate”.

Cu ocazia giganticului scandal Jeffrey Epstein, Sayer Ji face o analiză detaliată a legăturilor între Epstein, Bill Gates, JP Morgan și alte persoane și instituții care au făcut parte din rețeaua de pregătire pandemică ‒ așa cum reies ele din documentele recent publicate de autoritățile americane.

Prima parte a analizei a fost preluată și de France-Soir, iar Sayer Ji mai anunță un episod.

Analiza, foarte echilibrată și bine documentată, nu face trimitere la nicio eventuală delincvență de natură sexuală a participanților la rețea, ci se referă exclusiv la construcția unei vaste structuri financiare și instituționale de pregătire pandemică, construcție care a început cu mult timp înaintea pandemiei și în care Epstein ‒ care fusese deja condamnat pentru infracțiuni sexuale cu minori ‒ a jucat un rol central de intermediar, de interfață între multele elemente componente.

Trecând în revistă relațiile dintre persoanele și instituțiile implicate în această rețea, Sayer Ji ridică întrebarea legitimă: care sunt mecanismele de protecție a interesului public atunci când persoane și instituții extrem de puternice și influente se pre-poziționează pentru a scoate profit dintr-o criză?

Întrebarea subsidiară fiind: „De ce niște instituții și persoane care aveau acces la resurse nelimitate și puteau angaja orice consultant sau intermediar voiau, de oriunde din lume, l-au ales pe Jeffrey Epstein ‒ la acel moment, o persoană deja profund compromisă?”

Citiți mai jos analiza lui Sayer Ji:

*

Dosarele Epstein dezvăluie că pandemiile sunt un model de afaceri, a cărui arhitectură a fost în pregătire timp de 20 de ani ‒ iar Bill Gates este în centrul rețelei

Rețeaua JP Morgan – Gates – Epstein: fonduri direcționate potrivit indicațiilor donatorilor, finanțarea vaccinurilor și arhitectura unei scheme profitabile pregătite din timp

Publicarea dosarelor Epstein a reaprins interesul publicului cu privire la relațiile între anumite persoane, anumite instituții, semnificația lor mai profundă și modul în care ele se intersectează pe un parcurs temporal mult mai lung, pe care prea puțină lume l-a examinat.

Arhivele publice, inițiativele instituționale și instrumentele financiare arată că fundamentele conceptuale ale pregătirii pentru pandemie ca o categorie de active financiare gestionată de anumite interese au început să prindă contur la finalul anilor 1990 – începutul anilor 2000, când capitalul filantropic, guvernanța globală de sănătate și gestiunea riscurilor financiare au intrat într-o convergență tot mai accentuată.

După criza financiară din 2008, acest cadru s-a accelerat rapid, extinzându-se prin piețele de reasigurări, prin stabilirea parametrilor de declanșare, prin structuri de finanțare direcționate de donatori și prin simulări la nivel global – asta cu ani înainte ca pandemia covid-19 să facă această structură vizibilă pentru public.

Obiectul investigației

Ancheta de față nu se ocupă de originile pandemiei covid-19 – ale virusului propriu-zis – ci de pregătirile făcute din timp, de structurile care existau deja la momentul la care acest virus a apărut.

Pornind de la e-mailuri interne, de la aranjamente financiare, mesaje și documente de planificare – mai ales cele din perioada 2011-2019, când mare parte din aceste sisteme au trecut din faza de concept în cea operațională – observăm că pandemia și vaccinurile erau deja considerate categorii financiare și strategice viabile.

Vehiculele investiționale, fondurile direcționate de donatori, programele de simulare și produsele de reasigurare nu au fost improvizate în răspuns la criză – ele fuseseră deja înființate și rafinate în cadrul unei vaste arhitecturi ale cărei baze au fost puse cu mult înainte de covid-19; de fapt, cu mai bine de un deceniu înainte.

Exercițiile precum Event 201 demonstrează clar că pandemia de coronavirus nu era o abstracțiune ipotetică, ci un scenariu explicit modelat, integrat în planurile politice, financiare și ale donatorilor cu mult înainte de apariția covid-19.

Un sumar

– Vaccinurile ca o strategie de capital: E-mailuri interne ale JP Morgan, datând din 2011, arată că Jeffrey Epstein oferea consiliere celor mai importanți directori ai băncii despre cum să promoveze un fond financiar coordonat de Gates, incluzând în prezentări fraza „bani suplimentari pentru vaccinuri”, și coordona crearea unei „branșe offshore – special pentru vaccinuri”.

– Pandemia ca linie directoare de finanțare: Un schimb de e-mailuri datat 2017 între Epstein, Gates și Boris Nikolic califică „pandemia” ca „domeniu cheie” pentru structurile de finanțare direcționate de donatori; asta era, deci, cu trei ani înainte de covid-19.

– Simularea pandemiei ca mod de a avansa în carieră: Un schimb de mesaje (iMessage) din ianuarie 2017, provenit din telefonul lui Epstein, arată că un asociat include „pandemia” („tocmai am făcut o simulare de pandemie”) ca probă a competenței profesionale – într-un context în care se discuta potențiala sa angajare la birourile personale ale lui Gates, la firma lui Boris Nikolic, Biomatics Capital, la Merck ‒ divizia de vaccinuri sau la Swis Re ‒ divizia de reasigurare pentru pandemie.

– Criza ca activ de investiții. Un raport intern al Fundației Gates descrie Global Health Investment Fund (Fondul global de investiții în sănătate) ca vehicul pentru „investiții de impact”, care viza profituri de 5 și 7% pentru medicamente și vaccinuri, cu 60% garanție de recuperare a capitalului investit.

– Simulările erau un produs tehnic livrabil la cerere: Un document datat 2017, provenit de la bgC3 – biroul personal al lui Gates – include „simularea unei pandemii cu mutație” și neurotehnologia ca aplicații pentru apărare națională.

– Rețeaua de pregătire pentru pandemie: O scrisoare a Fundației Gates, datată 2015, confirmă că Gates coordona deja așa-zisa „pregătire pentru pandemie” cu International Peace Institute (Institutul Internațional pentru Pace) – condus de Terje Rød-Larsen, persoană care apare ca un musafir frecvent al lui Epstein ‒ asta în timp ce Epstein îi transmite aceluiași Rød-Larsen mesajele provenite de la Gates despre ce mesaje trebuie transmise public în timpul pandemiei.

Prolog: Arhitectura pe care publicul n-ar fi trebuit să o vadă

Nimeni nu-și pune instalație anti-incendiu după ce incendiul a avut loc; asta ar fi o atitudine reactivă. Documentele discutate mai jos demonstrează cu totul altceva: demonstrează că, pentru a păstra metafora, în cazul pandemiei, instalația anti-incendiu a fost constituită chiar lângă depozitul de materiale inflamabile, iar proprietarii ambelor erau aceleași persoane.

E-mailurile, aranjamentele, mesajele, rapoartele de investiții și memorandumurile interne discutate mai jos nu demonstrează că pandemia covid-19 a fost fabricată sau că virusul a fost eliberat în mod intenționat. Aceste teze necesită o anchetă separată.

Dar ce demonstrează aceste documente – ce spun participanții cu gura lor – este că pandemia și vaccinurile erau considerate categorii financiare și strategice cu mulți ani înainte de declararea pandemiei – categorii financiare și strategice dotate cu vehicule de capital, cu întregi cadre de reglementare, cu strategii de comunicare, cu portofolii de brevete, cu programe de simulare, cu produse de reasigurare și cu punerea în scenă a unor exerciții de pregătire („repetiții”).

Persoanele care construiau aceste structuri nu erau niște funcționari din domeniul sănătății publice care reacționau la o amenințare. Erau finanțiști, erau strategi ai unor instituții private, erau directori din industria farmaceutică și erau intermediari (condamnați pentru infracțiuni) din interiorul cercurilor de conducere ale băncii JP Morgan, sau din echipa de planificare a biroului privat al lui Bill Gates, care se coordonau prin intermediul a diverse jurisdicții offshore, negociind plasarea a diverși „experți” în poziții cheie în sânul diviziilor de dezvoltare a vaccinurilor și unităților de reasigurare pentru pandemii.

Este o distincție care este necesar să fie făcută, pentru că a fi pregătit pentru un eveniment nefast este o chestiune care ține de binele public. Dar a te poziționa dinainte pentru a obține profit și a controla „narațiunea” – discursul public din jurul unei crize previzionate nu are legătură cu binele public – iar documentele demonstrează cât de ușor alunecă astfel de alinieri din zona serviciului public în cea a exploatării sistemice.

Chestionarul: JP Morgan îl abordează pe Jeffrey Epstein

Înainte de frazele care definesc toată această poveste ‒ „bani pentru vaccinuri”, „divizia offshore”, „simularea unei pandemii” – a fost un chestionar. Un chestionar care ne spune cine conducea situația.

Pe 17 februarie 2011, Juliet Pullis, o directoare din cadrul JP Morgan care lucra sub Jes Staley, i-a trimis lui Epstein o listă de întrebări. Pullis explica în e-mail că Staley îi ceruse să-i transmită mai departe lui Epstein acest chestionar, provenit de la „o echipă JPM care pune cap la cap niște idei pentru Gates”.

Întrebările erau precise și operaționale: Care sunt obiectivele sponsorilor? Este păstrarea anonimatului importantă? JPMorgan va avea rol de consultant sau va face implementare? Cine direcționează investițiile – principalul sau fiecare donator distinct? Cine coordonează granturile? Ce platformă tehnologică se preconizează?

Asta nu este o comunicare întâmplătoare; nu e ceva ipotetic. O bancă majoră de pe Wall Street îi cere unui ins condamnat pentru infracțiuni sexuale să creeze arhitectura unui fond de investiții „filantropice” asociat cu Bill Gates.

JP Morgan nu-i oferă lui Epstein doar un loc printre alții la masă; îi cere să proiecteze însăși masa.

Răspunsul lui Epstein, care vine în aceeași seară, este remarcabil de fluent. El descrie un fond de donații gestionat de JP Morgan cu „un consiliu director sclipitor, împărțit în comitet de investiții și distribuție”.

Epstein menționează Giving Pledge – programul creat de Gates și Buffett, în care miliardarii promit să-și doneze mai bine de jumătate din averea netă – și notează că s-au promis deja donații de peste 60 de miliarde.

Apoi, Epstein identifică o potențială oportunitate: „Următorul pas nu este cunoscut. Toți au un consilier fiscal, dar nu știu cum să dea banii”.

Modul în care Epstein descrie legăturile dintre acest fond și JPMorgan depășește cu mult sfera unui aranjament de consiliere: „JPM va fi parte integrantă. Nu consilier……. operator, conformare”.

Epstein vede banca nu ca pe un consilier care recomandă opțiuni, ci ca pe coloana vertebrală operativă a vehiculului – care se ocupă de investiții – de la conformarea cu reglementările la gestiune și punere în executare.

Răspunsul lui Jes Staley la toate astea este scurt și cuprinzător: „Este necesar să vorbim”.

O propoziție care-ți dă fiori reci

Cinci luni mai târziu – în iulie 2011 – Epstein îi trimite un e-mail intern lui Jes Staley, copiindu-l și pe Boris Nikolic, consultantul-șef al lui Gates pe teme de știință și tehnologie.

E-mailul descrie ceva mai în detaliu fondul de donații. Undeva, în mijlocul jargonului operațional, găsim, însă, o frază care merită citită de două ori:

„O propunere bazată pe un compartiment separat [silo-based proposal] care să-i dea lui Bill bani pentru vaccinuri.”

Gata cu „cercetarea”. Gata cu „capacități pentru situații de urgență”. Gata cu „reziliența în domeniul sănătății publice”. Este vorba de bani. Bani pentru vaccinuri. Acesta este limbajul capitalului, nu al filantropiei.

Directorii întreabă, condamnatul răspunde

Trei săptămâni mai târziu, pe 17 august 2011, Mary Erdoes (președintă a direcției de gestiune a activelor și averilor la JP Morgan) îi trimite lui Epstein un al doilea chestionar, în pregătirea unei întâlniri.

Erdoes scria din Maroon Bells, Colorado, unde se afla în vacanță; în CC la acest e-mail este și Jes Staley.

Întrebările ei erau precise: Ce rol va juca Fundația Gates în raport cu alți donatori? Ce profil au potențialii investitori, inclusiv din perspectivă fiscală? Cât de importantă este păstrarea anonimatului? Adunarea donațiilor în același fond este esențială? Care este valoarea potențialului fond? Care ar fi termenul de lansare?

Epstein răspunde în câteva minute – dar cât se poate de acoperitor. Nu vine fiecare cu ideile lui. Donatorii trebuie să aleagă dintr-un portofoliu pregătit dinainte, dintre compartimentele separate predefinite ‒ ca la un fond mutual.

Fondul trebuie să fie „inițial, mai ales american”, dar, adaugă Epstein: „Trebuie să fim pregătiți dinainte cu o branșă offshore – mai ales pentru vaccinuri”.

Cât privește dimensiunile fondului, Epstein prevede „miliarde de dolari” în primii doi ani și „zeci de miliarde până în anul 4”.

Termenul, spune el, „depinde numai de capacitatea JPM de organizare, juridic, structură, prezență pe internet, personal”.

Deci eventualele obstacole nu sunt Gates sau alți donatori, ci capacitatea băncii de a pune în operă structura proiectată de Epstein.

Fondul va fi unul perpetuu, cu control succesiv, iar nu o operațiune unică, o singură plată. Nu este o inițiativă cu termen limitat, ci un vehicul permanent, proiectat să supraviețuiască fondatorilor săi inițiali.

În plus, fondul va avea „acces la bazinul de ținte actual al Fundației”, dar, în același timp, „va căuta noi oportunități cu șanse de succes”.

Într-un singur e-mail, Esptein face schița unui vehicul cu extindere globală, cu flexibilitate offshore, cu durată permanentă și acces direct la conducta Fundației Gates.

Directoarea diviziei de gestiune a activelor din cadrul JP Morgan, care administrează circa 2 trilioane de dolari, nu a cerut opinia departamentului de conformare legală pe acest proiect. Nu a semnalat nimănui de la cine venea acest proiect – adică de la un condamnat pentru infracțiuni sexuale.

A cerut doar să primească răspuns până pe 31 august – și l-a primit, în aceeași seară, de la cineva a cărui semnătură în e-mail este „Proprietatea lui Jeffrey Epstein”.

Tensiuni: Cum să faci bani dintr-o organizație caritabilă?

Unsprezece zile mai târziu, pe 28 august 2011, în continuarea discuțiilor, Epstein trimite un e-mail lui Staley și Erdoes, în care prezintă proiectul de fond în și mai mare detaliu.

Structura pe care o descrie nu este tipică pentru un vehicul filantropic. Este o platformă financiară: Fondul va fi legat „inițial numai de programul lui Gates”. Donație minimă: o sută de milioane de dolari. Dimensiuni proiectate: o sută de miliarde de dolari în doi ani.

Structura va conține comitete de consiliere, comitete de investiții, comitete de granturi, o administrație pe modelul celei pentru un fond mutual, servicii de evaluare pentru activele ne-lichide sau „dubioase”, cu externalizarea gestiunii investiției către Highbridge, un fond speculativ (hedge fund) afiliat băncii JP Morgan.

Urmează recunoașterea faptului că sistemul suferă, în chiar centrul lui, de o contradicție:

„Tensiunea este cum să faci bani dintr-o organizație caritabilă. Așa că zonele producătoare de profit trebuie plasate la distanță”.

Arhitectul acestei structuri – un om condamnat pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor – recunoaște explicit că vehiculul este proiectat să producă profit sub aparența unei operațiuni de caritate. Soluția propusă de el nu este eliminarea profitului, ci ascunderea lui printr-o distanțare a tranzacțiilor (at arm’s length).

„Bill este extrem de frustrat”

În același șir de e-mailuri din august 2011 mai găsim un pasaj relevant. Într-un e-mail către Erdoes, Epstein descrie starea emoțională a lui Gates apropo de ritmul în care evoluează proiectul:

„Bill este extrem de frustrat. Ar vrea să dezvolte câteva din proiectele care funcționează deja fără să le submineze pe cele care nu funcționează……. așa că prezentarea este neapărat nevoie să includă și fraza că asta va permite «bani suplimentari pentru vaccinuri»”.

Propoziție care evidențiază patru aspecte dintr-odată.

• Primul, că Epstein cunoaște direct starea emoțională a lui Bill Gates.
• Al doilea, că Epstein este cel care modelează strategia de prezentare a proiectului la nivelul JP Morgan.
• Al treilea, că fondul pentru vaccinuri este cârligul – este justificarea retorică pentru această structură financiară.
• Și al patrulea, că Epstein este cel care dictează „ce trebuie inclus” pentru ca afacerea să poată fi încheiată.

În aceeași corespondență, Epstein descrie Fundația Gates ca „o gașcă foarte foarte sensibilă, care a cheltuit miliarde……. și nu prea are cu ce succese să se prezinte și nici măcar polio nu este încă gata”.

Asta nu este analiza unei activități filantropice. Este gestionarea clientului. Epstein sfătuiește un director de pe Wall Street despre cum să gestioneze sensibilitățile unui miliardar.

De ce contează fondurile direcționate de donatori

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu arhitectura financiară din centrul acestei povești, este necesară o scurtă clarificare.

Fondurile direcționate de donatori (donor-advised funds ‒ DAF) nu sunt nici ilegale, nici neapărat abuzive. Sunt vehicule filantropice folosite de multă lume, care asigură donatorilor o reducere de taxe, permițându-le, în același timp, să influențeze modul în care sunt folosiți banii donați și distribuția granturilor. Fidelity, Schwab, Vanguard – toate operează astfel de DAF. Sunt vehicule uzuale.

Ce atrage atenția în cazul nostru sunt magnitudinea, opacitatea fondului, precum și momentul la care au loc aranjamentele. Atunci când un astfel de DAF este proiectat ca fond perpetuu, cu flexibilitate offshore, cu limite minime de sute de milioane de dolari și o logică în care investiția este pusă pe primul loc – când scopul declarat nu este actul de caritate ci profitul generațional, prin vehicule precum fondurile speculative și produse structurate – atunci granița dintre filantropie și inginerie financiară se reduce la o dimensiune pe care publicul rareori are ocazia să o perceapă.

Beneficiile fiscale sunt imediate. Distribuția donațiilor poate fi amânată la nesfârșit. Iar profiturile generate între timp de investiții se acumulează în structura scutită de taxe.

Când Epstein scrie că „tensiunea este cum să faci bani dintr-o organizație caritabilă” și propune ca soluție o distanțare, el nu descrie o modalitate de a abuza de sistem, ci un sistem care funcționează exact așa cum a fost proiectat să funcționeze – numai că la o scară pe care majoritatea autorităților de reglementare nu au anticipat-o niciodată.

Pentru cititorii interesați de un exemplu contemporan de opacitate a fondurilor direcționate de donatori și cum se intersectează ele cu influența politică și promovarea transnațională, a se vedea Foreign Influence Exposed: Scwab Charitable Fund Joins UK-based Attack on US Free Speech.

Investiția de impact: Când criza devine o clasă de active

Dacă e-mailurile din 2011 arată primii pași ai inițiativei, un raport intern al Fundației Gates relevă filosofia proiectului în formă matură.

Un raport confidențial de 15 pagini, pregătit de un comitet găzduit de JP Morgan pe 23 septembrie 2013, descrie Global Health Investment Fund ca „primul fond de investiții centrat pe dezvoltarea globală de medicamente și vaccinuri”. Fondul urmărește în mod explicit profituri de între 5 și 7%, cu recuperarea capitalului investit.

Mecanismul de evitare a riscurilor pentru investițiile private este crucial: Fundația Gates și alți parteneri oferă o garanție de 60% pe capitalul inițial, ceea ce înseamnă că investitorii pot participa la dezvoltarea de medicamente și vaccinuri cu certitudinea că cea mai mare parte din riscurile investiției va fi suportată de capitalul filantropic și suveran.

Avem aici întreaga logică financiară a pandemiei: risc public, garanție din partea filantropilor, profituri private. Vaccinurile și instrumentele de sănătate globală sunt redefinite nu ca bunuri publice, care sunt finanțate odată și apoi lăsate deoparte, ci ca active de investiții ale căror profiluri de risc sunt în mod deliberat croite pentru participarea capitalului.

Rețeaua „pregătirii pentru pandemie”: Gates, Epstein și International Peace Institute

Până aici, articolul a urmărit banii; secțiunea de față urmărește invitațiile la întâlniri – care, toate, duc în același loc.

Pe 9 martie 2015, Amy K. Carter, directoare adjunctă pentru granturi în domeniul familiei la Fundația Bill și Melinda Gates, îi scrie lui Terje Rød-Larsen, președintele International Peace Institute (IPI), în legătură cu propunerea IPI de a „convoca experți pentru a discuta cum putem aborda și preveni eficient pandemiile”.

Fundația refuză să finanțeze întrunirea, dar confirmă că multe persoane din grupul propus de IPI sunt „deja în discuții cu personalul Fundației Gates pe tema pregătirii și reacției la pandemie”, în pregătirea adunării Organizației Mondiale a Sănătății și a întrunirii G7.

Scrisoarea notează că pandemia este printre „subiectele cheie” la ambele întruniri.

Să ne amintim: Rød-Larsen este același ins care a luat cina, acasă la Epstein, în septembrie 2013, alături de cuplul Bill și Melinda Gates, dar și de Thorbjørn Jagland, care era atunci secretarul general al Consiliului Europei.

Asta nu este o conexiune tangențială. Institutul lui Rød-Larsen propune întâlniri cu Gates pe tema pandemiilor viitoare – în timp ce socializează privat în sufrageria lui Epstein.

Trei luni mai târziu, pe 2 iunie 2015, Epstein îi trimite lui Rød-Larsen un articol apărut în Vox despre Bill Gates și pregătirea pentru o pandemie de gripă; nu face niciun comentariu – doar îi trimite un link. Sursa: E-mail de la Jeffrey Epstein către Terje Rød-Larsen, 2 iunie 2015 (EFTA0249905)

Tiparul este unul precis: Fundația lui Gates refuză să finanțeze întrunirea pe teme pandemice convocată pentru luna martie. În iunie, Epstein îi trimite lui Rød-Larsen articolul despre Gates – mesaj public. Canalul instituțional spune nu; canalul Epstein ține poarta deschisă. Asta este funcția unui intermediar: să mențină relațiile pe care instituțiile nu pot – sau nu vor – să le mențină formal.

De la propunere la putere: Conferința pentru pregătirea pandemică, Geneva, mai 2015

Propunerea nu a rămas una teoretică; în mai 2015, International Peace Institute a convocat un summit cu ușile închise la Geneva, sub titlul „Preparing for Pandemics: Lessons Learned for More Effective Responses”‒ „Pregătirea pentru pandemii: lecții învățate pentru răspunsuri mai eficiente”.

Agenda întrunirii este o convergență a puterilor instituționale rar întâlnită, cu excepția cazurilor de urgență declarată: directorul general al Organizației Mondiale de Sănătate, președintele Băncii Mondiale, președintele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, președintele Médecins Sans Frontières la nivel internațional, precum și mulți funcționari de înalt rag la ONU și în domeniul sănătății publice la nivel global.

Este de notat că agenda întrunirii, care a fost circulată privat în prealabil, la care se face trimitere expresă într-un e-mail trimis de conducerea International Peace Institute lui Epstein pe 20 martie 2015 și care a fost transmisă prin canale diplomatice cu câteva săptămâni înainte de conferință – demonstrează că această convergență a fost una planificată, coordonată și deliberată, nu o pură întâmplare.

Și modul de abordare a problemelor în cadrul conferinței este foarte relevant. În loc să se concentreze specific pe epidemiologie și analiză retrospectivă, agenda este structurată în jurul unor întrebări privind guvernanța pe viitor: cum se poate anticipa o pandemie, cum se exercită autoritatea în cazul unei pandemii, cum se coordonează diverșii stakeholders (părți interesate) și – critic – ce mecanisme legale, instituționale și financiare este necesar să fie instalate din timp pentru a facilita un răspuns rapid și centralizat.

O întreagă ședință este dedicată identificării lacunelor legale și manageriale, obstacolelor la nivel instituțional și punctelor de presiune care au afectat răspunsul în cazuri anterioare: cui este necesar să îi revină responsabilitatea, cum să fie puse în executare politicile și cum este indicat să se transmită informațiile și măsurile la nivel internațional.

În acest context, pregătirea pentru pandemie nu este tratată ca o planificare contingentă pentru evenimente foarte rare, ci ca un domeniu de guvernanță globală de sine stătător – unul care necesită o structură de autoritate prestabilită, un lanț de răspunderi și comandă predeterminat și instrumente financiare deja pregătite.

Prezența Băncii Mondiale alături de instituții filantropice și de sănătate publică arată clar că pandemia era deja conceptualizată nu doar ca o criză de sănătate publică, ci ca un șoc sistemic care impunea un răspuns financiar și politic coordonat.

Această arhitectură a fost pusă la punct cu mult înainte de pandemia covid-19 și cu mult înainte ca publicul să fie invitat la vreo dezbatere cât de cât cu sens despre întinderea, legitimitatea și consecințele pandemiei.

(va urma)

Citiți și:
Epstein, Gates și Familia Rothschild au pus la cale pandemia? Filmul lui Stanley Kubrick „Eyes Wide Shut” a ilustrat abuzuri sexuale, orgii și infracțiuni precum cele comise de Epstein
O nouă lege obligă agențiile de informații din SUA să dezvăluie dosarele privind originea covid-19

 

yogaesoteric
9 martie 2026