Maria Eftimie: Justiția la comanda coincidențelor suspecte: cum același judecător decide de două ori soarta lui Călin Georgescu, fără să-și motiveze soluțiile, până în ziua de astăzi

Judecătorul care protejează politicieni și lideri de sindicat

Alexandru Nicolae Volintiru, judecătorul care a decis de două ori soarta lui Călin Georgescu, atât trimiterea lui în judecată pentru propagandă legionară, cât și menținerea controlului judiciar, este același magistrat care protejează membri marcanți ai PNL, precum și importanți lideri de sindicat, refuzând constant să-i cheme în calitate de martori pentru a confirma rechizitoriile întocmite de colegii săi, procurori-șefi de parchete.

Coincidențe greu de ignorat în completurile de divergență

De ce a fost trimis în judecată pentru propagandă legionară Călin Georgescu și de ce i s-a menținut controlul judiciar? Răspunsul pare să poarte amprenta unor „coincidențe” greu de ignorat. În două completuri de divergență, a intrat „întâmplător”, desigur, președintele Secției I Penale a Tribunalului București, Alexandru Nicolae Volintiru.

Astfel, în completul de divergență CCCP51, care a judecat trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu pentru propagandă legionară, a intrat în ședința din 9 februarie 2026 judecătorul Volintiru Alexandru.

În mod identic, într-un alt complet de divergență, CCCP34, care a judecat contestația lui Georgescu împotriva menținerii controlului judiciar, a intrat același șef al Tribunalului București, judecătorul Volintiru Alexandru, fiind programat din nou judecător de permanență și în ziua de 18 februarie, din toți cei 30 de judecători ai Secției I Penale. „Curată coincidență, mon cher’”, ar fi spus Caragiale!

Lipsa motivării soluțiilor, o practică obișnuită?

În data de 7 martie, la Judecătoria Sectorului 1, avocații lui Călin Georgescu au cerut să vadă motivarea celor două completuri de divergență, respectiv motivarea opiniei lui Alexandru Volintiru, care a înclinat balanța împotriva lui Călin Georgescu. Nici până acum, judecătorul Volintiru nu și-a motivat nici trimiterea în judecată a lui Georgescu, dar nici prelungirea controlului judiciar, trecând mai mult de o lună de zile de când l-a trimis în judecată pe Călin Georgescu. Soluția a fost dată în aceeași zi, deliberarea a fost pe loc! Cu motivarea este mai greu…….

În mod curios, un judecător știe exact ce soluție să dea într-o cauză, dar își motivează soluția după zile și săptămâni întregi, poate chiar luni și uneori chiar și ani. Prin urmare, soluționând fără motivare concomitentă, judecătorul nu se raportează la un raționament juridic propriu-zis. Și atunci, cum deliberează? Ce are în vedere? Asta este justiția practicată în Tribunalul București?

Nu este singurul caz în care, fără motivare imediată, judecătorii dau o soluție sau alta. Concluzia este certă: după ce „ghicesc” soluția dorită, construiesc ulterior raționamentul care să le explice hotărârea. Chiar dacă o lege „șchioapă” a Parlamentului permite abuzul de a pronunța o soluție fără motivarea concomitentă, aceasta nu reprezintă o scuză pentru un magistrat care se respectă.

Interesul public și lipsa de transparență

Pe ce se bazează un judecător atunci când, într-o cauză în care interesul public este deosebit de ridicat, își permite să motiveze după săptămâni întregi, ignorând cerința de a prezenta pe loc temeiurile legale și de a convinge publicul că soluția sa este legală și nu dictată? Publicul are dreptul să știe ce fel de justiție face Tribunalul București și în interesul cui. Potrivit legii, justiția este un serviciu public aflat în slujba cetățenilor.

Singurul răspuns pertinent, dar deloc convingător, a venit de la președintele Tribunalului București, Cosmin Sterea-Grossu. Ministerul Justiției a dat răspunsuri pe lângă subiect.

Lipsa de interes a presei și răspunsurile instituțiilor

Mai mult decât dubioasă este lipsa de interes a presei după dezvăluirile gazetarului Ion Cristoiu, singurul care a aflat că un șef din Tribunalul București, delegat pentru 6 luni în funcția de președinte al Secției Penale, a intrat în ambele completuri de divergență care i-au hotărât soarta lui Călin Georgescu în dosarul de propagandă legionară. De aceea, pentru a informa publicul cu privire la prezența aceluiași judecător în ambele completuri de divergență, am trimis solicitări către Președintele Tribunalului București, Cosmin Sterea Grossu, și către Ministrul Justiției, Radu Marinescu.

Am aflat astfel de la Tribunalul București că dl Volintiru Nicolae a fost judecător de permanență atât în ziua de 9 februarie 2026, cât și în ziua de 18 februarie 2026, comunicând și temeiul legal potrivit căruia în completul de divergență intră judecătorul de permanență din ziua respectivă. Cu alte cuvinte, șeful secției se ocupă mai mult cu „a ține locul” colegilor săi care lipsesc uneori pentru diferite motive. În consecință, apare întrebarea firească: mai are timp să-și soluționeze propriile dosare dacă, în perioada în care dosarul lui Călin Georgescu a fost pe rolul TMB, acesta a fost judecător de permanență la o săptămână distanță?

În schimb, Ministerul Justiției, prin dna Cătălina Stănescu (șef serviciu Relații cu publicul), mi-a răspuns că aș avea nemulțumiri cu privire la repartizarea aleatorie a dosarului lui Călin Georgescu și, ca urmare, a trimis solicitarea către Consiliul Superior al Magistraturii, care nu are nicio competență privind alcătuirea completurilor de divergență în Tribunalul București. Concluzia: angajații ministerului fie nu sunt capabili să înțeleagă un text la prima vedere, fie nu vor să-l înțeleagă. Un jurnalist nu are nemulțumiri personale; el solicită informații în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Organizarea judiciară, sub control administrativ

Întorcându-ne la trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu, se pune întrebarea ce garanții oferă judecătorii Tribunalului București care judecă violuri și tâlhării în calitate de completuri specializate pe infracțiuni de corupție, cu girul Ministerului Justiției și al CSM? La Tribunalul București, organizarea judiciară nu mai este stabilită de norme juridice, ci de conducerea administrativă a acestei instanțe, o conducere care a devenit putere legiuitoare, „făcând” și „desfăcând” legea în funcție de interese.

Presiuni și amenzi fără motivare în dosarele lui Volintiru

Cine îndrăznește să-l recuze pe judecătorul Volintiru Alexandru este amendat de colegii săi. Ce urmăresc judecătorii Tribunalului București când amendează fără motivare justițiabilii, în timp ce aceștia se află internați cu AVC?

Judecătorul Volintiru Alexandru are afinități pentru avocații din celebra și influentă Casă de Avocatură „Mușat & Asociații”, acceptându-l ca avocat pe unul dintre partenerii firmei, Togan Liviu, deși acesta a fost și martor, semnând contractele fictive cu celebra Petromservice, care au dus la multe condamnări definitive. Pentru judecătorul Volintiru Alexandru, incompatibilitatea unui martor de a fi și avocat în cauză este doar o propunere sfioasă a legiuitorului, asupra căreia hotărăște prea-puternicul judecător care face legea, nu doar o aplică.

Și dacă un justițiabil se află internat în urma unui AVC provocat tot de abuzul său, este cea mai nimerită ocazie ca acesta să fie amendat pentru îndrăzneala de a-l recuza pe șeful legii și al sălii de judecată. Judecătoarea Holmanu Loredana a fost așa de convinsă că un justițiabil internat cu AVC trebuie amendat pentru că l-a recuzat pe șeful secției în care activează, încât pe loc i-a aplicat amenda, dar fără a motiva respingerea celor două recuzări depuse de avocatul acestuia.

Deci, ca și în cazul lui Călin Georgescu, soluțiile date înainte de motivări sunt un obicei. Cu alte cuvinte, se știu soluțiile, dar nu și motivele.

Autoare: Maria Eftimie

Citiți și:
Stăpânul dictează, vasalul execută
Slugile preferate ale împăratului

 

yogaesoteric
29 martie 2026