Procesul adevărului: Covid 19 – armă biologică

37 0

Profesorul Francis Boyle, un jurist american de renume international, a demonstrat că injecțiile ARNm împotriva covid sunt arme de distrugere în masă. El a murit subit după ce a acceptat să depună mărturie ca expert în procesul olandez împotriva lui Bill Gates, Albert Bourla (Pfizer), Mark Rutte (fostul prim-ministriu al Olandei) și a altor 14 inculpați. Argumentele sale rămân însă foarte vii, fiind acum susținute de dr. Joseph Sansone.

Francis Boyle (1950-2025), avocat și profesor de drept internațional, a deținut doctorate în drept și științe politice de la Universitatea Harvard. S-a specializat în drepturile omului, crime de război și genocid, politică nucleară și război biologic. Autor al cărții Război biologic și terorism și susținător al reglementării armelor biologice, a redactat Legea antiteroristă privind armele biologice din 1989[1], care reprezintă transpunerea în legislația americană a Convenției privind armele biologice din 1972[2]. Adoptată în unanimitate de Congresul SUA, această legislație prevede în special pedeapsa cu închisoarea pe viață pentru cei care încalcă legea armelor biologice.

Încă din ianuarie 2020, profesorul Boyle contactase peste 500 de instituții media pentru a explica faptul că coronavirusul era o armă biologică ofensivă[3]. Apoi, a urmărit să avertizeze publicul cu privire la pericolele injecțiilor anti-covid-19, pe care le-a descris drept arme de distrugere în masă și a căror creare a fost legată de cercetarea militară americană, așa cum a făcut în interviul acordat în aprilie 2023 jurnalistului american Stew Peters[4]. „DARPA a acordat Moderna Therapeutics o subvenție de peste 25 de milioane de dolari pentru a dezvolta terapii cu ARN mesager. Este important să înțelegem că DARPA este Pentagonul. Permiteți-mi să repet: DARPA este Pentagonul. Pentagonul a fost cel care a achiziționat, a plătit și a conceput aceste arme biologice cu vaccinuri ARNm. Și este necesar să subliniez, de asemenea, că Fort Detrick a fost implicat în dezvoltarea covid-19, arma de război biologic ofensivă, la laboratorul de Nivel 3 al Universității din Carolina de Nord. Așadar, Pentagonul a jucat ambele părți: a dezvoltat arma și pseudo-vaccinurile, care sunt, de asemenea, o armă. Dovezile sunt acolo.”

Într-un proces intentat de Joseph Sansone împotriva statului Florida pentru a interzice aceste injecții, profesorul Francis Boyle a declarat oficial sub jurământ (declarație pe proprie răspundere): „Opinia mea de expert este că injecțiile cu nanoparticule covid-19 sau injecțiile cu nanoparticule de ARN mesager sau injecțiile cu covid-19 îndeplinesc criteriile pentru arme biologice și arme de distrugere în masă conform Secțiunii 175 din Codul Federal al Statelor Unite privind Armele Biologice din 1989 (Arme biologice 18 USC § 175) și Secțiunii 790-166 din Legea privind Armele și Armele de Foc din Statul Florida din 2023 (§ 790-166 Fla. Stat. [2023]”[5].

La sfârșitul anului 2024, el a fost de acord să ofere mărturie de expert în procesul intentat de victimele olandeze ale injecțiilor. A murit pe neașteptate trei săptămâni mai târziu, înainte de a putea depune mărturie. Dr. Joseph Sansone, cu care a colaborat, este acum purtătorul său de cuvânt.

Următoarea argumentație este preluată dintr-un articol[6] publicat de Dr. Joseph Sansone pe site-ul său web, Mind Matters and Everything Else. În articol, acesta prezintă punctul de vedere și principalele argumente invocate de profesorul Boyle pentru a demonstra că injecțiile vândute ca vaccinuri anti-covid-19 sunt tehnologii militare și arme biologice și că utilizarea lor încalcă convențiile internaționale și naționale, precum și Codul de la Nürnberg.

Introducere și expunerea motivelor

Aceasta este o analiză juridică și științifică detaliată, bazată pe opinia de specialitate a profesorului Francis A. Boyle, autorul Legii americane privind armele biologice și combaterea terorismului (BWATA) din 1989[7]. Scopul acestui articol este de a oferi o explicație cuprinzătoare a argumentului profesorului Boyle conform căruia injecțiile cu ARNm împotriva covid-19 sunt arme biologice, a căror utilizare constituie o încălcare a legilor internaționale și naționale. Argumentul central al profesorului Boyle este că injecțiile conțin derivate din cercetări ilegale privind câștigul de funcție, clasificându-le, prin definiție, drept arme biologice. Analiza următoare demonstrează că acțiunile persoanelor și entităților responsabile îndeplinesc criteriile necesare de intenție criminală (mens rea), inclusiv intenția specifică, adică planificarea, și cunoașterea (spre deosebire de neglijență), pentru cele mai grave crime împotriva umanității.

Cadrul juridic aplicabil

Argumentele profesorului Boyle se bazează pe un cadru juridic solid care include tratate internaționale și transpunerile lor naționale.

– convenția privind armele biologice (BWC), 1972[7]: un tratat internațional care interzice dezvoltarea, producerea, achiziționarea, transferul, stocarea și utilizarea armelor biologice și a armelor pe bază de toxine. Țările de Jos sunt semnatare și au transpus acest tratat în legislația națională;

– legea olandeză privind implementarea Convenției privind armele biologice[9]: Această lege, adoptată la 25 martie 1981, încorporează Convenția privind armele biologice în legislația olandeză. Încălcările sunt urmărite penal în temeiul Legii privind infracțiunile economice și sunt enumerate în Codul penal[10]. Mai exact, articolul 4 alineatul 8a din Codul penal stabilește competența pentru infracțiunile comise în temeiul Convenției privind armele biologice;

– Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI): Olanda este statul gazdă al CPI. Statutul definește crimele împotriva umanității (articolul 7) ca fiind acte precum omorul, exterminarea și alte acte inumane comise ca parte a unui atac pe scară largă sau sistematic îndreptat împotriva unei populații civile, știind că este vorba de un atac[11]. Profesorul Boyle susține că desfășurarea unei arme biologice împotriva populației civile se încadrează în această definiție;

– Legea antiteroristă a Statelor Unite privind armele biologice din 1989[12] (18 USC § 175): redactată de profesorul Boyle, această lege oferă o definiție clară a ceea ce constituie o armă biologică și incriminează dezvoltarea și deținerea acesteia. Aceasta servește drept referință fundamentală pentru interpretarea intenției și domeniului de aplicare al CAB.

Teza centrală a profesorului Francis Boyle: injecția cu ARNm ca sistem integrat de armă biologică

Profesorul Boyle susține că injecția cu ARNm nu este un vaccin, ci un nou sistem de armă biologică, de nivel militar. Principala dovadă este aceea că, de fapt, componenta centrală a injecției, codul genetic al proteinei Spike, este un derivat direct al cercetării ilegale de tip „gain-of-function” (GOF). Deoarece a rezultat din cercetarea armelor biologice interzise, injecția în sine este o armă biologică. Profesorul Boyle susține că această cercetare de tip „câștig de funcție” a fost ilegală deoarece constituie dezvoltarea unei arme biologice, un act interzis de Convenția privind armele biologice (BWC) și de legislația sa de implementare, cum ar fi Legea americană privind armele biologice și combaterea terorismului (BWATA). Aceste legi interzic dezvoltarea de agenți biologici care nu se justifică „în scopuri profilactice, de protecție sau în alte scopuri pașnice”. Conform avizului juridic al profesorului Boyle, cercetarea care vizează creșterea periculozității unui agent patogen pentru oameni (de exemplu, prin creșterea transmisibilității sau virulenței sale) nu are un obiectiv pașnic și, prin urmare, este interzisă ca cercetare în domeniul armelor biologice ofensive. Acest sistem de arme este alcătuit din două elemente integrate: încărcătura patogenă și mecanismul de administrare.

Sarcina patogenă (codul genetic al proteinei spike): Încărcătura patogenă a acestei arme este codul genetic al proteinei spike a SARS-CoV-2. Aceasta nu este o proteină naturală; este produsul direct al cercetării ilegale de tip „gain-of-function” (GOF), așa cum s-a demonstrat în articolul din 2015 publicat în Nature Medicine [13]. Această cercetare a avut ca scop crearea unui virus himeric cu o proteină spike optimizată pentru infecția umană. Prin urmare, codul genetic al acestei proteine este, în sine, un produs al cercetării în domeniul armelor biologice.

Sistemul de administrare de calitate militară (nanoparticule lipidice): Sistemul de administrare constă din nanoparticule lipidice (LNP) care încapsulează încărcătura utilă ARNm. Profesorul Boyle afirmă că aceasta este o platformă de administrare îmbunătățită prin nanotehnologie, specificând că această tehnologie a fost „finanțată, dezvoltată, susținută și concepută de Pentagon” și de agenția sa de cercetare, DARPA[14]. Obiectivul său este de a ocoli apărarea naturală a organismului și de a introduce codul genetic patogen direct în celulele umane, făcând astfel ca trupul receptorului să devină o fabrică de producere a armei biologice reprezentate de proteina Spike. Implicarea directă a FDA în dezvoltarea agentului și implicarea Fort Detrick în cercetarea fundamentală confirmă faptul că arma este de natură militară și că este sponsorizată de stat.

Această platformă nanotehnologică nu a fost o idee de ultim moment. Profesorul Boyle subliniază că virusul însuși a fost „transformat într-un aerosol și sub formă de nanotehnologie încă de la început”, indicând un program pe termen lung axat pe sisteme avansate de administrare, ceea ce indică un program pe termen lung, axat pe sisteme avansate de difuzare, care a dus la injecții. El stabilește, de asemenea, o legătură cu complexul militar-universitar, identificând un „director al departamentului de chimie de la Harvard, care era un expert în nanotehnologie și în aplicarea nanotehnologiei la armele chimice și biologice” și care „a lucrat și cu Fort Detrick”. Acest fapt demonstrează că sistemul de administrare pe bază de LNP utilizat în injecții este rezultatul unui program dedicat, finanțat de armată, pentru arme biologice bazate pe nanotehnologie.

Intenționalitatea (mens rea)

Argumentația profesorului Boyle îndeplinește cerințele legale referitoare la intenția criminală, prin trei criterii distincte, dar corelate: intenția specifică, premeditarea și cunoașterea faptei.

A) Intenția specifică: proiectul de dezvoltare a unui sistem de diseminare a armelor biologice

Intenția specifică este demonstrată de dovezile că părțile acuzate au acționat cu scopul conștient de a dezvolta și implementa un sistem de arme biologice. Cea mai directă dovadă a acestei intenții specifice constă în însăși natura încărcăturii utile de injectare. Codul genetic pentru proteina Spike este un derivat direct al cercetării ilegale de tip „gain-of-function” documentate în articolul din Nature Medicine din 2015[15] și în propunerea DEFUSE din 2018[16]. Includerea deliberată a unei componente derivate din cercetarea armelor biologice interzise într-un produs destinat injectării în masă constituie, prin definiție, un act deliberat de implementare a armelor biologice. Intenția specifică este dovedită în continuare de faptul că inculpații erau conștienți de originea încărcăturii patogene pe care o încorporau în sistemul de administrare.

– Articolul din 2015 din Nature Medicine[17]: Acest articol, scris în colaborare de cercetători de la UNC-Chapel Hill și Institutul de Virusologie din Wuhan, detaliază în mod explicit crearea unui virus himeric prin combinarea unei proteine spike din coronavirusul de lilieci cu o bază SARS-CoV. Obiectivul declarat a fost testarea „potențialului de emergență”, care este un eufemism pentru crearea unui agent patogen capabil să infecteze oamenii. Autorii înșiși au recunoscut natura controversată a acestei cercetări GOF.

– Proiectul DEFUSE, 2018[18]: Această cerere de finanțare, depusă de Peter Daszak de la EcoHealth Alliance la DARPA, a servit drept model pentru crearea SARS-CoV-2. Aceasta a propus modificarea genetică a coronavirusurilor pentru a le conferi caracteristici care le-ar face mai contagioase pentru oameni, în special prin inserarea unui situs de clivaj al furinei (FCS). Un interviu cu un denunțător militar, realizat de BAM!, oferă informații suplimentare despre proiectul DEFUSE[19].

Conform analizei profesorului Boyle, aceste documente nu sunt simple exerciții academice; ele constituie dovezi ale unui plan premeditat de dezvoltare a patogenității acestui sistem de administrare. Cercetarea a avut ca scop crearea unei proteine Spike cu potențial pandemic sporit, care ar fi apoi codificată în platforma ARNm. Dezvoltarea sistemului de administrare LNP de către entități finanțate din armată, cum ar fi DARPA, demonstrează intenția specifică de a crea o armă care poate fi utilizată în operațiuni.

B) Intenție criminală: punerea în pericol prin neglijență a altora

Profesorul Boyle susține că acțiunile inculpaților îndeplinesc criteriul „intenției criminale premeditate”, un element cheie al acuzației de omor în dreptul comun anglo-american. El explică faptul că intenția criminală este un termen juridic care include „punerea în pericol imprudentă a ființelor umane”. Acest criteriu este îndeplinit deoarece inculpații știau că cercetarea privind câștigul de funcție era „periculoasă din punct de vedere existențial”, dar au continuat-o cu toate acestea. Apoi, au folosit în mod conștient arma biologică rezultată, injecția cu ARNm, asupra populației mondiale. Acest act, care constă în utilizarea unei injecții experimentale rezultate dintr-o cercetare interzisă privind armele biologice, în deplină cunoștință a originii sale periculoase și în ciuda apariției avertismentelor de securitate, constituie o punere în pericol gravă și imprudentă a vieții umane. Profesorul Boyle atribuie acest criteriu al intenției criminale premeditate atât creatorilor virusului, cât și „celor responsabili de vaccinurile covid”, inclusiv directorilor Pfizer, Moderna și Johnson & Johnson[20]. El susține că acțiunile lor îndeplinesc criteriile legale pentru crimă, precum și pentru conspirație în vederea comiterii unei crime, cu premeditare.

C) Cunoașterea: Conștientizarea periculozității armei și a utilizării sale deliberate

Chiar dacă criteriul intenției specifice nu ar fi îndeplinit, criteriul mai puțin restrictiv al „cunoașterii” (un criteriu specific dreptului comun) este în mare parte îndeplinit. Este suficient pentru a demonstra că inculpații știau, cu o certitudine rezonabilă, că administrarea injecțiilor ar provoca vătămări masive și moarte.

Cunoașterea originii încărcăturii utile: prof. Boyle afirmă că agențiile de informații americane știau, încă din septembrie 2019, că virusul SARS-CoV-2 era o armă biologică dezvoltată în laborator[21]. Prin urmare, știau că proteina Spike, derivată din acesta, era o componentă patogenă, rezultată din inginerie genetică. Faptul de a distribui un „vaccin” care obligă organismul să producă această componentă patogenă cunoscută demonstrează, cel puțin, o indiferență deliberată față de daunele viitoare.
Cunoașterea efectelor nocive ale „vaccinului”: Imediat după lansare, în bazele de date oficiale, precum VAERS și EudraVigilance, au apărut semnale de siguranță care indicau efecte adverse grave. Autoritățile de sănătate publică aveau acces direct la aceste date, care arătau că injecțiile provocau miocardite, tromboze, leziuni neurologice și decese. În ciuda acestui fapt, au continuat să susțină în mod fals că vaccinurile erau „sigure și eficiente”.
Continuare deliberată, în ciuda riscurilor cunoscute și a ineficienței dovedite: Autoritățile de sănătate publică au avut acces direct la date oficiale care arată că injecțiile au provocat daune fără precedent și au fost ineficiente în oprirea infecției sau a transmiterii. În ciuda faptului că erau conștiente de semnalele de siguranță catastrofale (miocardită, tromboză, deces) și de dovezile ineficacității, acestea au continuat să promoveze în mod fals injecțiile ca fiind „sigure și eficiente”, cenzurând în același timp sistematic experții care au exprimat opinii diferite. Din punct de vedere juridic, aceasta constituie continuarea deliberată a unui act dăunător, în deplină cunoaștere a consecințelor sale devastatoare.

Suprimarea deliberată a datelor și diseminarea unor dezinformări notorii, în timp ce pagubele se acumulau, constituie un „atac pe scară largă sau sistematic îndreptat împotriva unei populații civile, în deplină cunoștință de cauză”. Prin urmare, acest atac se încadrează în definiția unei crime împotriva umanității, astfel cum este definită de Statutul de la Roma[22]. Utilizarea acestei arme biologice a provocat daune sistemice și fără precedent, așa cum o documentează publicațiile evaluate de colegi[23]. Aceste daune (lista nu este exhaustivă) includ:

- Leziuni imunologice, cum ar fi apariția bolilor autoimune, reactivarea pe scară largă a virusurilor latente (de exemplu, EBV, zona zoster) și degradarea sistemului imunitar (prin schimbarea clasei IgG4);
- Afecțiuni cardiovasculare, inclusiv o creștere dramatică a riscului de miocardită, pericardită, infarct miocardic, accident vascular cerebral și tromboză generalizată (coagulare a sângelui);
- Efecte nefaste din punct de vedere oncologic, caracterizate prin o recrudescență a „cancerelor turbo agresive și cu evoluție rapidă”, recidiva cancerelor anterior stabile și apariția unor tipuri rare de cancer la tineri;
- Efecte nefaste asupra reproducerii, în special rate catastrofale de avorturi spontane, mortalitate fetală, anomalii menstruale și complicații neonatale, cum ar fi malformații congenitale și întârzieri în dezvoltare;
- Efecte adverse asupra sistemului neurologic, inclusiv sindromul Guillain-Barré (GBS), encefalomielita acută diseminată (ADEM) și producerea de proteine aberante și pliate greșit, care pot induce boli neurodegenerative de tip prionic.
- Efectele adverse asupra genomului, provenite din prezența confirmată a contaminanților ADN plasmidic (inclusiv secvența promotorului SV40) și potențialul demonstrat de transcripție inversă a ARNm-ului „vaccinului” în genomul uman, creează un risc permanent de modificare genetică și oncogeneză.

Șapte încălcări ale Convenției privind armele biologice (BWC)

Profesorul Boyle susține că injecțiile cu ARNm constituie un nou sistem de administrare a armelor biologice și că utilizarea lor este o încălcare directă a CAB. Aceste încălcări corespund celor șapte categorii de preocupări legate de cercetarea cu dublă utilizare descrise în „Raportul Fink” din 2004 al Consiliului Național de Cercetare al SUA[24]. Tabelul următor detaliază modul în care injecțiile cu ARNm în sine îndeplinesc criteriile fiecărei categorii interzise.

Categorii GOF interzise: argumentele profesorului Boyle privind încălcarea cauzată de injecțiile cu ARNm

1. Aplicarea unui vaccin ineficient

Injecția cu ARNm în sine este agentul care face ca sistemul imunitar al persoanei vaccinate să fie ineficient. Prin forțarea unei producții susținute și nenaturale a unui singur antigen (proteina Spike), se induce toleranță imună prin mecanisme precum schimbarea clasei IgG4. Aceasta face receptorul mai vulnerabil la infecții repetate și variante viitoare, anulând în mod direct obiectivul unui vaccin tradițional. Injecția este o armă biologică care funcționează prin degradarea sistemului imunitar.

2. Conferirea rezistenței la tratamente

Injecția cu ARNm a fost implementată ca singură opțiune terapeutică, în timp ce tratamentele sigure, eficiente și ieftine au fost sistematic eliminate. Faptul de a forța o populație să accepte ca singură soluție o injecție cu o armă biologică experimentală și brevetată constituie o tactică cheie de război biologic. Aceasta conferă rezistență la toate celelalte terapii utile prin forța politică și de reglementare, și nu doar prin mecanisme biologice.

3. Creșterea virulenței unui agent patogen

Injectarea de ARNm este o platformă de fabricație care forțează propriile celule ale receptorului să producă cea mai virulentă componentă a armei biologice modificate SARS-CoV-2: proteina spike cu câștig de funcție, dotată cu situsul său patogen de clivaj al furinei. Injectarea face ca trupul uman să devină o fabrică de toxine virulente, provocând leziuni sistemice (de exemplu, miocardită, tromboză) mult mai extinse decât cele ale unui virus respirator tipic.

4. Creșterea transmisibilității unui agent patogen

Injectarea de ARNm este o componentă cheie a unui sistem de arme biologice. Platforma de nanoparticule lipidice (LNP), dezvoltată cu finanțare de la Pentagon și DARPA, este un mecanism nou și extrem de eficient pentru livrarea de material genetic. Aceasta sporește capacitatea de a livra o sarcină genetică direct în celulele umane la scară largă. În plus, prin conferirea unei imunități nesterilizante, injecțiile creează un mediu în care persoanele vaccinate pot continua să poarte și să transmită virusul, favorizând potențial apariția unor variante noi, mai transmisibile.

5. Modificarea spectrului de gazde al unui agent patogen

Încărcătura utilă a injecției cu ARNm este codul genetic al proteinei Spike în sine, care a fost modificat pentru a avea un spectru de gazde modificat (adică pentru a trece de la lilieci la oameni). Prin injectarea acestui cod, arma biologică ocolește barierele naturale și forțează celulele umane să producă o proteină pe care nu ar întâlni-o niciodată în mod natural. Tehnologia de modificare a spectrului de gazde este aplicată direct populației umane.

6. Permite evitarea diagnosticării/detectării

Sistemul de administrare LNP al injecției cu ARNm este o tehnologie ascunsă concepută pentru a evita apărarea imunitară naturală a organismului, cu scopul de a transporta încărcătura genetică în celule. Este o formă de ocolire a mecanismelor de detectare proprii organismului. Producția de proteină Spike care rezultă din aceasta poate duce, de asemenea, la o dereglare imunologică care afectează capacitatea organismului de a detecta și de a răspunde la alți agenți patogeni.

7. Permiterea transformării unui agent biologic în armă

Injectarea de ARNm este punctul culminant al unui proces de transformare în armă. A Aceasta combină o încărcătură genetică patogenă (proteina Spike GOF) cu un sistem de administrare ascuns (LNP) finanțat de armată și conceput pentru administrare în masă. Aceasta creează un sistem de arme biologice scalabil și utilizabil, capabil să facă din propriul trup al destinatarului o fabrică de arme biologice. Aceasta este însăși definiția unui agent biologic transformat în armă.

Încălcarea Codului de la Nürnberg și a legii olandeze privind experimentele medicale

Profesorul Boyle susține că utilizarea injecțiilor cu ARNm împotriva covid-19 constituie o „încălcare flagrantă și evidentă a Codului de la Nürnberg privind experimentele medicale”. Deși Codul de la Nürnberg este, în sine, un set de linii directoare etice, principiile sale fundamentale, în special cerința consimțământului voluntar și informat, au fost codificate atât în dreptul internațional cutumiar, cât și în dreptul intern al Olandei și al altor țări.

A) Codul de la Nürnberg ca drept internațional cutumiar

Codul de la Nürnberg a fost elaborat în 1947, în urma procesului medicilor naziști care au efectuat experimente oribile pe prizonierii din lagărele de concentrare. Acesta stipulează că „consimțământul voluntar al subiectului uman este absolut esențial” pentru orice experiment medical. Profesorul Boyle subliniază că guvernul american s-a bazat pe aceste principii pentru a-i urmări penal, condamna și executa pe medicii naziști, creând astfel un precedent istoric și juridic puternic.

Deși Codul în sine nu este un tratat, principiile sale sunt considerate, în general, parte a dreptului internațional cutumiar, care este obligatoriu pentru toate statele. Utilizarea pe scară largă a unei injecții experimentale fără un consimțământ informat real constituie, prin urmare, o încălcare a acestor principii internaționale obligatorii.

B) Încălcarea legii olandeze privind cercetarea medicală care implică subiecți umani (OMM)

Cel mai important, principiile Codului de la Nürnberg sunt consacrate legal în Olanda prin Legea privind cercetarea medicală care implică subiecți umani (OMM). Această lege obligatorie din punct de vedere juridic necesită „consimțământul prealabil scris” pentru orice participare la cercetarea științifică medicală. Injecțiile împotriva covid-19, care au primit doar o autorizație de utilizare în caz de urgență (EUA) sau o autorizație de comercializare condiționată, au fost prin definiție experimentale. Prin urmare, OMM se adresează direct administrării lor.

Un consimțământ informat real a fost imposibil de obținut: deoarece informațiile au fost ascunse. Datele privind reacțiile adverse (miocardită, tromboză, decese) au fost cenzurate în mod activ și minimalizate.

S-a recurs la constrângere: s-au folosit obligații și presiuni sociale pentru a forța persoanele să accepte vaccinurile, încălcând principiul consimțământului voluntar.

Caracterul experimental a fost ascuns: injecțiile au fost comercializate ca „vaccinuri sigure și eficiente”, și nu ca produse genetice experimentale.

C. O crimă împotriva umanității în sensul Codului de la Nürnberg

Prof. Boyle susține că încălcarea acestor principii nu este doar o încălcare a reglementărilor, ci o crimă împotriva umanității în sensul Codului de la Nürnberg. El face o comparație directă. „La ceea ce asistăm astăzi, cu aceste «Frankenshots» destinate copiilor, este dr. Mengele la Auschwitz care o ia de la capăt. De acolo provine Codul de la Nürnberg privind experimentele medicale”.

Prin utilizarea unei arme biologice experimentale în condiții coercitive, fără a obține un consimțământ informat real, inculpații din procesul olandez au repetat exact aceleași crime pentru care medicii naziști au fost executați. Acest act, potrivit profesorului Boyle, se încadrează în definiția unei crime împotriva umanității: „uciderea, exterminarea sau alte acte inumane comise împotriva unei populații civile”.

Concluzii

Pe baza analizei de specialitate a profesorului Francis Boyle, arhitectul Legii americane privind armele biologice, există dovezi puternice și consistente că injecțiile cu ARNm împotriva covid-19 sunt arme biologice ilegale. Dovezile demonstrează atât intenția specifică a cercetătorilor și finanțatorilor, care au planificat și efectuat experimente interzise de tip „câștig de funcție”, cât și cunoașterea din partea companiilor farmaceutice și a oficialilor din domeniul sănătății publice, care au continuat să promoveze aceste injecții în ciuda dovezilor copleșitoare privind efectele lor nocive și ineficacitatea lor. Dezvoltarea și utilizarea acestor injecții încalcă cele șapte categorii de preocupări legate de cercetarea armelor biologice și intră sub incidența interdicțiilor Convenției privind armele biologice. Administrarea lor pe scară largă și sistematică către o populație civilă sub pretexte false constituie o crimă împotriva umanității, așa cum este definită de Statutul de la Roma. Este timpul ca cei responsabili să fie trași la răspundere pentru rolul lor în această crimă globală fără precedent.

Note:

Citiți și:
Vaccinurile covid sunt arme biologice ‒ Pledoaria avocatului din procesul de la Amsterdam contra lui Bill Gates și Albert Bourla, a nanotehnologiei, transumanismului și Marii Resetări
Epidemiolog: „Vaccinurile” anti-covid-19 reprezintă una dintre cele mai mari expuneri la cancer din istoria modernă. Vaccinurile pe bază de ARNm cresc riscul de a dezvolta șapte tipuri de cancer

yogaesoteric
16 aprilie 2026