De ce a picat guvernul Bolojan

În comentariul meu anterior, „Mini-puciul lui Trump”, am explicat motivele reale ale demiterii fulgerătoare a lui Ilie Bolojan din funcția de premier. Am arătat că nu era vorba doar de nemulțumirile locale ale primarilor PSD față de Sorin Grindeanu sau de obișnuitele jocuri de culise din energie, ci de o presiune geopolitică directă venită dinspre ambasada SUA. Am specificat că președintele Trump (prin funcționarii și demnitarii săi agresivi) n-are tată, n-are mamă atunci când vine vorba de obținut profit prin orice mijloace.

Premierul Bolojan, cu rigiditatea lui tipic tehnocrată, a refuzat să semneze în alb contracte din împrumuturile SAFE, contribuții masive la proiectul nuclear de la Doicești și alte „afaceri strategice” propuse fără amendamente de oamenii lui Trump. Iar acel refuz l-a costat.

La numai 24 de ore după publicarea comentariului meu, HotNews a adus confirmarea exactă a ceea ce intuisem, dar pe un front pe care nu-l detaliasem complet: filiera gazelor naturale lichefiate (GNL) din SUA. Articolul descrie o teleconferință din seara de 11 februarie, organizată chiar de fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan (PSD, foto în mijloc), împreună cu șefii Transgaz și Romgaz. Ivan a insistat, cu o presiune vizibilă, asupra achiziționării a 1,5 miliarde de metri cubi de GNL american, prin intermediari greci și români. E vorba de firma grecească Atlantic See LNG Trade și de firma românească Nova Power & Gas (deținută de clujeanul Teofil Mureșan și sprijinită de securiștii din siajul PSD), entitate legată direct de proiectul Doicești și de reactoarele modulare mici (SMR) de tip NuScale.

Potrivit Hotnews, Romgaz a refuzat categoric. Compania a transmis ulterior, negru pe alb, că „din analizele realizate, până la acest moment, nu s-a justificat, sub aspectul fezabilității economice, demararea sau aprobarea unei astfel de operațiuni”. Ivan a susținut public că „nu sunt suficiente gazele din Marea Neagră”, deși producția națională urmează să crească cu peste 75 de procente din 2027, depășind cu mult consumul intern și generând surplus pentru export.

Refuzul Romgaz (și, implicit, al guvernului Bolojan) a fost picătura care a umplut paharul pentru gașca PSD din energie. „Băieții deștepți” susținuți de ministrul Ivan vedeau în importurile de GNL american o oportunitate de profit masiv, prin intermediari și prin Coridorul Vertical energetic promovat explicit de ambasada SUA. Ivan însuși participase, în aprilie, la o rundă de discuții private cu ambasadorul american Darryl Nirenberg și cu ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, la conferința „The Economist: Romania Government Roundtable”. Taman acolo se discutase exact „extinderea Coridorului Vertical pentru GNL din SUA”. Presiunea era clară, structurată și venită de sus.

Acum, să legăm punctele. Același tip de ingerință pe care l-am descris în legătură cu contractele de armament prin programul SAFE (unde ambasada SUA ar fi dorit ca România să cumpere mai multă marfă americană) s-a repetat, aproape identic, pe filiera energetică. Ambasada SUA nu face nicio diferență între vaccinuri anti-covid, rachete, avioane sau gaze lichefiate. Obiectivul este acelaşi: acces prioritar la bugetul românesc, prin contracte profitabile pentru firmele americane și pentru intermediarii locali de sub aripa PSD.

Faptul că Romgaz, cel mai mare producător național de gaze, a respins oferta pe criterii pur economice, arată că Bolojan nu era dispus să plătească prețuri umflate doar ca să mulțumească Washingtonul. Iar PSD-ul, prin ministrul Energiei, a interpretat refuzul ca pe o declarație de război.

Aici ajungem la nucleul conflictului care transcende simpla moțiune de cenzură. Există, de ceva timp, un război surd, dar foarte dur, între două găști de afaceriști cu orientări geopolitice diferite. Pe de o parte, gașca pro-ambasadă SUA, predominant din zona PSD, cu legături vechi în serviciile de informații, cu profituri grase din contracte „strategice” (energie, armament, infrastructură) și cu un discurs public pro-american agresiv. Aceștia văd în Washington un protector care le garantează accesul la resursele statului și imunitatea politică. De această grupare cu interese în zona americană s-a lipit, foarte rapid, și președintele Nicușor Dan.

Pe de altă parte, gașca orientată spre afacerile UE este predominant din zona PNL-USR, cu mai puțini securiști la vedere, cu interese în fonduri europene, în proiecte de infrastructură clasică și în parteneriate cu companii vest-europene (germane, franceze, italiene). Liberalii și useriștii preferă un echilibru mai „civilizat”, mai puțin agresiv, în care Bruxelles-ul, și nu Washingtonul, dictează ritmul.

Bolojan, prin profilul său, a căzut exact în mijlocul acestui clește. A fost perceput ca aliat al celei de-a doua găști (PNL + USR + securiști pro-europeni), iar refuzul lui față de GNL-ul american și față de contractele SAFE l-a transformat într-o țintă prioritară pentru gașca Grindeanu-Nicușor.

Așadar, moțiunea PSD-AUR a avut în fundal și o mică doză de răzbunare locală, pe fondul măsurilor total nepopulare (și adesea stupide!) luate de Bolojan. În principal, însă, moțiunea a fost instrumentul prin care gașca pro-SUA încearcă să-și impună premierul-marionetă, precum Predoiu, capabil să redeschidă robinetul contractelor trimise pe fax de ambasada SUA.

Din nefericire, România nu face politică energetică sau de apărare. Noi doar mediem, la nivel guvernamental, un război de influență între două rețele de interese transatlantice. Una (SUA via PSD) vrea profit rapid și control direct. Cealaltă (UE via PNL/USR) vrea stabilitate și marje mai mici, dar mai predictibile. Bolojan a plătit prețul pentru că a încercat să pună pe primul plan fezabilitatea economică și nu loialitatea față de una dintre tabere.

Cât timp conflictul va continua să se rezolve prin moțiuni de cenzură, teleconferințe discrete și întâlniri private cu ambasadori, România va rămâne exact ce este acum: un teren de vânătoare pentru găștile de afaceriști cu steaguri străine la profil.

Autor: Adrian Onciu

Citiți și:
În așteptarea tehnocratului garantat de președinte
Înalta Poartă s-a mutat la Parlament: Grindeanu și ambasadorii UE – dialog sau dare de seamă?

yogaesoteric
30 mai 2026