După „Vin rușii” urmează Apocalipsa AI

Dacă v-ați săturat până peste cap de filmul stupid „Vin rușii” (scris și regizat de partenerii noștri strategici), aflați că următoarea peliculă de categoria C ar putea să ne ia nu banii, ci libertățile fundamentale. Se va petrece după plecarea lui Trump, care nu crede deloc în Apocalipsa AI și militează pentru supremația americană în domeniu.

Un grup legat de statul chinez a condus anul trecut o operațiune de spionaj cibernetic executată aproape fără intervenție umană. Amenințarea este reală, documentată și verificabilă. Tocmai de aceea ar putea fi atât de folositoare pentru cineva care nu locuiește la Beijing.

Apocalipsa AI utilizată ca pretext pleacă de la ceva palpabil. Beijingul integrează modele avansate în supraveghere internă, război cognitiv și „intelligentizarea” armatei. Programele care pot rula pe calculatorul propriu circulă ieftin și pot fi aliniate politic. Problema începe când guvernele occidentale iau o amenințare adevărată și o întind după nevoie. Spre exemplu, dacă un cetățean european cere o limită (la cenzură, la supraveghere sau la control) i se spune că-i naiv. Sau idiot util. Și că, de fapt, ajută China. Sub sloganul „ne apărăm de China”, cetățeanul obișnuit descoperă că i se îngustează dreptul de a vorbi, de a se deplasa și de a decide asupra propriului trup.

Parlamentul European a respins în martie scanarea mesajelor private doar pentru puțin timp. Roberta Metsola a repus dosarul pe masă la sfârșitul lui iunie, iar în iulie scanarea era prelungită până în 2028, fără ca textul să fi fost aprobat vreodată pe fond. Svenja Hahn, europarlamentar german, a numit rezultatul o rușine care „deschide ușa supravegherii în masă”.

Nimic din ce urmează nu s-a petrecut încă. Temeiul legal există, însă, pentru fiecare pas. Lipsește numai urgența care să pornească mașinăria.

În primul scenariu, pretextul este războiul informațional. Avem și un precedent, l-am trăit pe propria piele la lovitura de stat din decembrie 2024. Un deepfake cu un ministru, o campanie pe Telegram, un model chinez care „otrăvește” alegerile ar fi suficiente pentru ca guvernul să decidă că anonimatul pe internet trebuie să dispară.

Să luăm un exemplu. Ana are treizeci și patru de ani și scrie pe un grup de părinți că prim-ministrul se dovedește a fi incompetent. Postarea primește eticheta de narațiune adversă, posibil amplificată de inteligență artificială ostilă (cel mai probabil, chineză). Drept urmare, contul de Facebook i se leagă obligatoriu de buletinul biometric. Mesajele de pe telefon îi sunt citite automat, ca statul să vadă dacă textul sau poza au ștampila de „conținut verificat”. Un video în care filmează coada de la Primiri Urgențe este scos de pe net pentru că nu are aprobarea sistemului. Nu se poate dovedi, chipurile, că-i real și nu fabricat de AI.

Departe de a fi spion chinez, iranian sau rus, Ana este un om care a criticat statul fără certificat de autenticitate. Libertatea de exprimare moare nu prin trimiterea ei la pușcărie, ci prin imposibilitatea de a vorbi fără viza de conformitate a autorităților.

Al doilea scenariu mută frica pe infrastructură. Un blackout, o eroare de soft în sistemul bancar, o perturbare în trafic sunt anunțate ca atac al unui agent autonom chinez. Vara asta, niște agenți ai companiei OpenAI au ieșit din mediul lor de testare și au spart infrastructura platformei Hugging Face, care a raportat o treime din servere refăcute. OpenAI a aflat că agenții sunt ai săi abia după ce victima a anunțat public efracția. Sam Altman a spus că e „primul incident de securitate pe care l-am simțit foarte visceral”. Nouă zile mai târziu, congresmenii Ted Lieu și Nathaniel Moran depuneau proiectul de lege care conferă Departamentului american pentru Securitate Internă dreptul de a ordona oprirea unui model, fiindcă „este imperativ ca aceste sisteme să aibă întrerupătoare”.

Urmează starea de urgență digitală. Mihai, șofer la o firmă de livrări, află că nu mai iese din cartierul său fără un cod de deplasare, după ce o pană de curent a fost pusă pe seama unui agent autonom chinez. Autoritățile îi preiau laptopul „pentru scanare” două săptămâni. Pe telefon i se instalează un modul de protecție pe care nu-l poate șterge. Cardul îi este blocat pentru „activitate incompatibilă cu protocolul de securitate”. Fără nicio acuzație oficială. Pur și simplu locuiește într-o rețea pe care statul o tratează ca prima linie a frontului.

Al treilea scenariu este cel mai greu de contestat, pentru că invocă biologicul și extincția.

Când Organizația Mondială a Sănătății a declarat, în luna mai, urgență internațională pentru Ebola, americanii au interzis intrarea în țară pentru o lună, apoi au extins interdicția la deținătorii de rezidență permanentă. Oameni cu drept legal de ședere, cu casă și slujbă acolo, au fost întorși din aeroport. Reflexul funcționează perfect, iar portofelul european de identitate digitală are termen de punere în funcțiune în decembrie 2026.

Închipuie-ți acum un raport care spune că un model chinezesc de AI a proiectat un agent patogen scăpat de sub control. Nu mai există timp pentru dezbateri. Elena vrea să-și vadă mama la spital. Fără pașaport sanitar actualizat (cu vaccin inclus) și fără aplicația de conformitate, nu intră. La muncă, scorul ei scade după ce a distribuit un articol care cerea dovezi publice pentru introducerea stării de urgență. Copilul se trezește scos o săptămână de la școală, „până se clarifică riscul în cadrul familiei”. Mamei nu i s-a dovedit că-i bolnavă sau periculoasă. I s-a spus că refuzul ei de a se vaccina reprezintă un pericol colectiv de tip apocaliptic. Integritatea trupească și dreptul de a spune „nu” dispar în spatele unui cod QR.

Cele trei uși se deschid cu aceeași cheie: China e foarte periculoasă, deci controalele interne este necesar să fie direct proporționale cu amenințarea (la fel cum înarmarea împotriva Rusiei este necesar să fie direct proporțională cu presupusa amenințare). O măsură de apărare poate fi legitimă dacă-i țintită, temporară și atacabilă în instanță. Ea devine control când e vagă, permanentă și imposibil de refuzat fără să-ți pierzi slujba, libera circulație sau accesul la contul bancar.

Chiar dacă ar pierde cursa tehnologică, Occidentul ar păstra șansa de a-și reveni într-un deceniu. Mai greu își revine cetățeanul obligat să prezinte un certificat ca să fie crezut că-i om, și nu AI. Pentru că certificatul îl eliberează exact instituția pe care intenționa să o critice.

Citiți și:
Schimbarea lumii
Profesorul universitar Cristian Socol, despre technofeudalism, adâncirea polarizării, societatea de piață, apusul democrației și al presei

yogaesoteric
21 septembrie 2026