Scandalosul paradox Inteligență Artificială – Acordul de la Paris (privind schimbările climatice)

Râurile seacă, 85% din colosalele cantități de apă folosite pentru răcirea centrelor de date pentru IA se evaporă și dispar în atmosferă / Amprenta de carbon pentru IA e imensă, consumul de energie este gigantic și se folosesc ……. combustibili fosili

Ni se cere să economisim apă și energie, să nu facem cald sau răcoare în casă, să stingem becurile, sa facem duș câte doi, să nu mai mâncăm carne de vită, să nu mai facem copii, să nu aia, să nu ailaltă. Nu doar în Romania, ci în întreaga lume. Totul ca să fie Pământul verde iar noi fericiți.

Iar aceiași propagandiști ai verdelui ne tot „explică” și cât de bine este să implementăm Inteligența Artificială cam peste tot.

Dar cele două se bat cap în cap…….

De ce bea Inteligența Artificială atâta apă

Un chip care procesează cereri AI se comportă, termic, ca un radiator mic și extrem de concentrat: consumă curent electric, iar o parte din energie se transformă inevitabil în căldură. Dacă n-ar fi evacuată, procesoarele s-ar topi practic în câteva minute. Aici intervine apa – nu pentru că mașinile ar „bea” ceva, ci pentru că apa e cel mai eficient mijloc cunoscut de a muta căldura dintr-un loc în altul.

Mecanismul de bază: răcirea evaporativă

Cea mai răspândită metodă, istoric, e răcirea prin evaporare. Aerul cald din sala serverelor trece printr-un turn de răcire unde întâlnește apă pulverizată. O parte din apă se evaporă, iar procesul acesta – exact ca transpirația de pe pielea noastră – absoarbe o cantitate uriașă de căldură și răcește aerul rămas, care e trimis înapoi peste servere. Până la 85% din apa folosită astfel se evaporă și nu se mai întoarce în sistemul de apă. Practic dispare în atmosferă, sub formă de vapori – nu o bea nimeni, dar nici nu mai poate fi refolosită local fără să treacă din nou prin ciclul natural al apei (nor, ploaie, râu, captare).

Metode mai noi: răcirea lichidă directă

Centrele de date construite recent pentru AI, cu densități mari de GPU-uri, trec tot mai mult la răcire lichidă directă pe cip sau prin imersie: lichidul de răcire circulă printr-un circuit închis, atinge direct suprafața procesorului, preia căldura și o duce afară, la niște radiatoare mari („dry coolers”), fără s-o mai piardă prin evaporare. Un sistem cu circuit închis poate reduce consumul de apă proaspătă cu până la 70%. Nvidia a anunțat de curând un design la care lichidul de răcire intră în server la 45°C și iese la 55°C, permițând radiatoarelor exterioare să elimine căldura fără evaporare, aproape tot anul, în funcție de climă. Microsoft merge pe aceeași direcție: centrele noi renunță la apă pentru răcire, cu economii de peste 125 de milioane de litri pe an per centru, iar în iunie CEO-ul companiei a mers până acolo încât a comparat consumul anual de apă al unui centru nou cu cel al unui singur restaurant.

Cifrele care contează

Sună bine pe hârtie, dar realitatea de pe teren e alta. Doar în SUA, centrele de date au consumat direct 17,4 miliarde de galoni de apă în 2023 – cam cât ar folosi 160.000 de gospodării americane într-un an. Un centru de date obișnuit consumă vreo 300.000 de galoni pe zi, dar unul mare poate ajunge la 5 milioane de galoni zilnic – cât o localitate de 50.000 de oameni. La nivel de model AI individual, antrenarea GPT-3 în centrele americane ale Microsoft a evaporat direct aproximativ 700.000 de litri de apă dulce, iar cercetătorii de la Universitatea din California, Riverside estimează că fiecare prompt AI de 100 de cuvinte consumă cam cât o sticlă de apă, adică vreo 519 mililitri.

Partea ascunsă: electricitatea

Aici e capcana pe care marile companii tind s-o omită din comunicate: apa consumată direct în sala serverelor e doar o parte mică din poveste. O analiză din 2026 arată că răcirea propriu-zisă reprezintă doar circa 4% din consumul suplimentar de apă pe care AI îl va genera până în 2050. Producerea electricității cântărește circa 54%, iar fabricarea semiconductorilor încă 42%. Motivul: centralele termice folosesc apă masiv pentru a produce abur și a-și răci turbinele – o centrală pe gaz consumă 1,17 litri de apă pentru fiecare kilowatt-oră produs, una pe cărbune 2,2 litri, iar chiar și hidrocentralele pierd prin evaporarea din lacurile de acumulare 6,8 litri per kilowatt-oră. Așadar, chiar dacă Nvidia sau Microsoft elimină complet apa din interiorul clădirii, centrala electrică din spate continuă să evapore apă ca să alimenteze acele servere.

Unde dispare, de fapt, apa

Nicăieri și peste tot, în același timp. Cea evaporată în turnurile de răcire intră în ciclul atmosferic normal – se ridică, se condensează, revine ca ploaie, dar nu neapărat în bazinul hidrografic din care a fost extrasă inițial, ceea ce înseamnă că o regiune poate pierde apă dulce local chiar dacă, global, nimic nu „dispare” cu adevărat. Apa care nu se evaporă, ci trece prin sistem și e evacuată, iese de regulă mai caldă și cu concentrații mai mari de săruri dizolvate, ceea ce poate afecta calitatea apei potabile și viața acvatică din zonă.

Concluzia scurtă: „inteligența” artificială transpiră din plin, doar că transpirația ei nu se vede pe fața niciunui chip, ci în nivelul apei din rezervoarele orașelor unde sunt construite aceste centre.

Factura invizibilă

Ce este necesar să fie înțeles de la început este că o afacere de tip centru de date plasată într-o comunitate nu înseamnă o simplă investiție în economia locală, cum era în cazul fabricilor tradiționale.

Într-un raport publicat în septembrie 2025 de coaliția de mediu ECOS (Environmental Coalition on Standards), aceste facilități au început să fie considerate amenințări la adresa resurselor, capabile să genereze supraconsum de energie și apă.

Raportul, realizat în colaborare cu think tank-ul european Open Future, demonstrează paradoxul erei digitale: cu cât folosim mai multă inteligență artificială, cu atât planeta plătește mai mult – în energie, apă, materii prime și emisii de CO₂.

În SUA, chiar și cele mai conservatoare prognoze spun că infrastructura necesară companiilor AI va adăuga în rețeaua electrică americană, într-un deceniu, echivalentul a aproximativ 40 de orașe de mărimea Seattle-ului, reiese din același raport ECOS.

Predicția vine la pachet cu faptul că dezvoltatorii tech folosesc preponderent combustibili fosili, cât se poate de tradiționali, fiind mult mai la îndemână și ușor de obținut decât dezvoltarea unor soluții verzi, precum energia eoliană, solară sau nucleară.

Unele estimări arată că, până în 2030, centrele de date necesare pentru funcționarea chat boților AI în toate domeniile de activitate, de la administrație, securitate, medicină, economie și educație, ar putea deveni una dintre sursele de gaze cu efect de seră cu cea mai rapidă creștere din lume, arată un articol publicat de The Atlantic.

Citiți și:
Marea Britanie nu mai are suficientă apă pentru Inteligența Artificială, dar România vrea să găzduiască un centru AI care consumă cât sute de mii de oameni și impune restricții la consumul de apă al populației
De ce nu ne mai ajunge apa: Inteligența Artificială consumă cantități colosale

 

yogaesoteric
16 octombrie 2026