Teatrul scurt care-i ține loc de alibi lui Trump

Donald Trump își construiește cel mai solid alibi din cariera lui politică, iar martorul-cheie al apărării este Zelenski, omul pe care tocmai l-a declarat de prisos. Când rafinăriile rusești vor arde din nou, Casa Albă va avea toate înregistrările care arată că a încercat să le stingă.

Dosarul s-a strâns într-o singură săptămână. Trump a anunțat un acord prin care Rusia scoate motorină pe piața mondială, o cantitate pe care experții o socotesc insuficientă ca să miște prețul, iar Trezoreria a relaxat sancțiunile ca s-o lase să treacă. A doua zi i-a cerut Ucrainei să-și caute alt președinte și a tunat împotriva loviturilor asupra rafinăriilor rusești, pe care le face vinovate de scumpirea motorinei. Pe 11 octombrie a dat de veste pe Truth Social despre un „armistițiu energetic” între Moscova și Kiev, cu majusculele de rigoare. Cele două părți păreau a fi luate prin surprindere.

Volodimir Zelenski a răspuns de la Londra, într-un interviu cu Piers Morgan, cu exact cuvântul pe care îl așteptau toate redacțiile. S-a declarat trădat. În aceeași respirație însă i-a lăsat lui Trump ușa deschisă și a mutat vina pe consilierii președintelui american, care, potrivit liderului de la Kiev, greșesc. Un om cu adevărat trădat nu-și alege atât de atent vinovații.

Ucraina a ascultat trei zile îndemnul lui Trump. Rusia n-a ascultat nici trei ore, a lovit instalații energetice ucrainene imediat după anunț, iar Kremlinul a respins oficial armistițiul. Pe 16 octombrie, Zelenski le-a spus celor de la Financial Times că interdicția s-a încheiat și că rafinăriile rusești redevin ținte. Încetinirea Starlink din zilele de pauză a pus-o, apăsat, pe seama unei decizii politice. Rămâne neclar dacă a fost o încetinire reală sau o perdea de fum, întrucât SpaceX n-a confirmat nimic.

Armistițiul decis unilateral de Trump a murit, iar certificatul de deces poartă ștampila Moscovei.

Așa arată un alibi lucrat cu migală. Are nevoie de martori, iar Trump are camerele video de la Londra și un interviu în care victima lui îl iartă pe jumătate. Are nevoie și de o oră exactă, iar el are cele trei zile în care Ucraina a stat cuminte la cererea Washingtonului. Mai are nevoie de o scenă la care să fi fost văzut în timpul faptei, iar el a fost văzut cu telefonul la ureche, vorbind cu Putin despre motorină. Când dronele vor lovi din nou Moscova, Trump va spune că el a cerut pace. Și va avea dovezile.

Rețeta de teatru scurt cu două personaje aflate aparent în conflict, Trump și Zelenski, are deja un an de rodaj. În vara lui 2025, Financial Times scria că Trump îl întrebase pe Zelenski, la telefon, dacă Ucraina poate lovi Moscova și Sankt Petersburgul. Casa Albă a dat atunci o explicație care merită înrămată. Purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt a spus că președintele „doar a pus o întrebare, nu a îndemnat la și mai multă vărsare de sânge”. Trump le-a declarat reporterilor, în aceeași seară, că Ucraina n-ar fi indicat să țintească Moscova.

Ce a urmat s-a aflat abia după câteva luni. Tot Financial Times a relatat, citând oficiali americani și ucraineni, că după acel telefon informațiile americane ajutau dronele ucrainene să-și aleagă traseul, altitudinea și ora atacului asupra rafinăriilor rusești. La microfon se vorbea despre pace, iar pe harta de zbor se trasau rute sigure spre Rusia.

În toamna aceluiași an s-a repetat figura. Trump l-a primit pe Zelenski la Casa Albă, într-o întâlnire relatată de presă drept tensionată, și i-a refuzat rachetele Tomahawk. O săptămână mai târziu a sancționat Rosneft și Lukoil, cei doi giganți ai petrolului rusesc.

Omul acuzat că-i prietenul lui Putin a semnat în septembrie 2026 legea care poartă numele răposatului senator Lindsey Graham și mută sancțiunile împotriva Rusiei din decrete în lege (de unde nu le mai poate scoate fără să dea socoteală Congresului). A semnat și legea de apărare care ține în Europa cel puțin șaptezeci și șase de mii de soldați americani. Iar noile propuneri de pace ale Washingtonului, dezvăluite de editorialistul David Ignatius, de la Washington Post, nu mai repetă pretențiile teritoriale ale Kremlinului. Pentru un prieten, Putin primește cadouri ciudate.

De aici, prognoza se scrie aproape singură. Motorina lui Putin avea treabă cu prețul de la pompă, iar prețul de la pompă are treabă cu alegerile din 3 noiembrie. După ele motivul dispare, fix când iarna bate la ușă. Loviturile Kievului asupra rafinăriilor și a altor ținte strategice din adâncul Rusiei se vor înteți, iar Trump va avea la îndemână replica pregătită încă de acum. El a încercat, a cerut oprirea războiului, l-a certat pe Zelenski în fața lumii întregi, însă ucrainenii și europenii parcă au înnebunit. Au continuat să lovească Rusia și mai tare.

Legea Graham îl obligă pe Trump să sancționeze în zilele următoare băncile de stat rusești, de la Sberbank la Gazprombank. Vom vedea și dacă Starlink își recapătă viteza fără zgomot sau rămâne gâtuit. Sau dacă armele cumpărate de europeni prin PURL ajung la Kiev sau rămân în depozite.

Orice alibi rezistă până când cineva verifică faptele de după crimă. Dacă rafinăriile vor arde în decembrie, iar Casa Albă se va mulțumi să dezaprobe, vom ști cu exactitate cine a scris replicile piesei de teatru cu actorii Trump și Zelenski în prim-plan.

Citiți și:
Merită NATO un premiu pentru pace?
Cincisprezece ore de motorină

yogaesoteric
24 octombrie 2026