Cincisprezece ore de motorină

Elon Musk, omul care ține în mână internetul armatei ucrainene, a decis, în cinci cuvinte, că președintele Zelenski a mers prea departe. Cu câteva ore înainte, Donald Trump le recomandase ucrainenilor să-și caute alt șef de stat, iar toată cearta pornise de la o primă livrare de motorină rusească, bună să țină America în mișcare vreo cincisprezece ore.

Scena s-a jucat pe 10 octombrie. În drum spre un miting din Tennessee, Trump le-a spus reporterilor: „Cred că e timpul ca Ucraina să aibă un nou președinte” și i-a cerut lui Zelenski să lase în pace rafinăriile rusești. Peste noapte, Elon Musk, readus de curând în preajma administrației printr-un grup de experți al lui Pete Hegseth, a scris pe rețeaua lui că „Zelenski a mers prea departe”.

O decorație ucraineană a ținut mai puțin decât un abonament Starlink. La sfârșitul lunii august, Zelenski îi acorda lui Musk, prin decret, „Ordinul Libertății”, una dintre cele mai înalte distincții ale Ucrainei, în timp ce Kievul cerea ca Starlink să funcționeze și deasupra Rusiei. După o lună și jumătate, decoratul american i-a arătat ușa lui Zelenski, fără pic de considerație.

Războiul s-a mutat la robinete. Vladimir Putin a deschis unul de motorină, din care abia picură. Prima tranșă nu acoperă nici o zi întreagă din consumul american, iar tot pachetul, dacă rafinăriile rusești mai apucă să-l producă, nu ajunge pentru zece zile.

Cu o săptămână înainte, aliații din G7, presați de Washington cu amenințarea că America își oprește exporturile de carburant, anunțaseră că scot din rezerve o sută de milioane de barili de motorină și țiței, aproape de trei ori volumul rusesc. Aliații au dat mult și au primit amenințări. Putin a dat puțin și a primit suspendarea sancțiunilor pe motorină pentru șase luni, plus mulțumiri publice de la Casa Albă. Din moment ce combustibilul promis de Moscova nu poate să facă minuni până la alegerile americane de luna viitoare, reacția dură a președintelui SUA pare să aibă în spate o motivație de alt calibru.

Pe 9 octombrie, Trump scria că, grație „controlului total” asupra strâmtorii Ormuz și motorinei rusești, prețurile vor scădea în ritm record. A mai spus-o și în trecut, cu efect diametral opus. Pe 10 octombrie, vinovatul pentru prețuri devenise Zelenski. O picătură într-un ocean nu ieftinește plinul cu trei săptămâni înainte de alegeri, și e greu de crezut că nimeni de la Casa Albă n-a făcut calculul. Furia este necesar să fie căutată în altă parte.

Publicația Kyiv Independent a scris, citând oficiali americani și ucraineni, că Moscova cere relaxarea sancțiunilor în schimbul unui armistițiu pe energie. Putin își afișase prețul la începutul lunii, când se plângea că Rusia are motorină, dar sancțiunile o țin departe de piață. Zelenski, ai cărui negociatori se aflau chiar atunci în Florida, a spus că echipa lui a fost folosită drept paravan și a numit acordul „o decizie slabă a partenerilor noștri puternici”. Kievul oferise deja oprirea loviturilor asupra rafinăriilor dacă Rusia încetează să-i bombardeze centralele electrice.

Un președinte ucrainean contestat de la Washington semnează mai ușor sau poate fi ocolit. Emisarul Kremlinului, Kirill Dmitriev, a salutat pe loc ideea unui nou lider la Kiev și a numit intervenția lui Trump istorică. Tot zilele acestea, administrația lui Trump a amenințat că rărește informațiile militare trimise Ucrainei.

Se poate ca totul să fie teatru scurt, iar precedentul poartă numele unui oraș din Alaska. Anul trecut, la Anchorage, Putin a primit covor roșu și fotografii și a plecat fără nicio sancțiune ridicată. După două luni, Trump anula întâlnirea de la Budapesta și lovea Rosneft și Lukoil. Cu jumătate de an mai devreme îl făcuse pe Zelenski „dictator fără alegeri”, ca să-l primească apoi la Casa Albă.

Semnele unui bluf există și acum. Licența este temporară, legea sancțiunilor antirusești semnată luna trecută rămâne în vigoare, iar Trump însuși spune că i-a lăsat Kievului mână liberă la orice țintă din Rusia în afara rafinăriilor. Există și o mică deosebire care poate strica simetria. De data asta, Putin a încasat (puțin, ce-i drept) înainte să livreze.

La semnalul lui Zelenski, europenii războinici nu-și permit să aștepte deznodământul. Kaja Kallas, șefa diplomației Uniunii, a scris pe X „Nu este momentul pentru a relaxa presiunea asupra Rusiei”, iar miniștrii de Externe vor trece pe 12 octombrie pe lista neagră încă vreo o mie șase sute de nume. În același timp, Europa își asumă prețul plătit cu un cinism demn de cauze mai bune, cu premieri schimbați ca pe șosete, partide anti-sistem în urcare și facturi umflate la energie și la coșul zilnic. Bineînțeles, nu lipsește riscul unei escaladări catastrofale.

Europenii își asumă prețul plătit fluturând non-stop „pericolul rusesc” și arătând cu degetul spre războiul hibrid pornit ca urmare a sprijinului masiv, în creștere constantă, pe care liderii UE îl acordă regimului Zelenski. În același timp, alegătorul din Tennessee vede războiul doar pe afișajul pompei de motorină. Cetățenii europeni plătesc usturător prețul implicării profunde, fără să fie întrebați. O fac, culmea, cu rezervorul plin de marfă americană, de vreme ce jumătate din motorina importată de Uniune în august venea din Statele Unite. Cine închide robinetul de petrol îi poate aduce pe liderii europeni la masa negocierilor cu viteza luminii.

Rămâne socoteala retragerii americane de pe front. Ucraina lovește deja cu armament produs în cooperare cu țările europene, iar rafinăria din Omsk, aflată la două mii cinci sute de kilometri de graniță, a fost atinsă recent cu drone făcute în țară, în coproducție. Ce nu poate înlocui Europa peste noapte sunt interceptoarele Patriot, informațiile din satelit și rețeaua lui Musk. După ce Washingtonul a rărit livrările de interceptoare, atacurile balistice rusești au crescut cu peste optzeci la sută în decurs de un an.

Pariul lui Trump se vede de pe acum. Dacă pleacă, europenii rămân și cu răspunderea, pe lângă nota pe care o plătesc deja. În plus, dacă se semnează un acord de pace, Macron și Merz își vor trece numele pe el. Iar americanii ar lăsa în urmă și câștigurile, adică comenzile de armament, contractele de reconstrucție, chiar fondul de minerale semnat cu Kievul în primăvara lui 2025. Un negustor care se ridică de la masă înaintea împărțelii ar fi o premieră. Tocmai de aceea retragerea seamănă mai mult a amenințare decât a plan.

Putin a deschis un robinet din care abia picură și a primit în schimb un președinte american care le cere ucrainenilor alt șef de stat. Fiecare dintre ceilalți ține mâna pe câte un robinet, Trump pe informații, Musk pe sateliți, europenii pe niște rezerve care se golesc rapid. Zelenski, acuzat între timp că nu vrea sfârșitul războiului, are voie să vizeze orice țintă din Rusia în afară de robinetul care îl doare pe Putin la buget și îi ține lui Trump loc de explicație la pompă, în locul celei cu Iranul.

Citiţi şi:
Zelenski e offline: Riscul de a pierde Starlink în confruntarea cu Trump
Trump cere înlocuirea lui Zelenski după aproape doi ani de negocieri eșuate: o cronologie a blocajelor. Mai avem un handicapat și la Cotroceni care a blocat țara și e cârpa lui Zelenski
Kremlinul e dispus să nu bombardeze deloc în ziua alegerilor din Ucraina, dacă le organizează, dar respinge propunerea privind un armistițiu de 60 de zile, cum a cerut Zelenski: „În realitate, ei nu vor să organizeze alegeri la Kiev”

yogaesoteric
22 octombrie 2026