Judecătorul care a respins prelungirea arestării lui Călin Georgescu: „Nu există nicio probă”. Acuzațiile DIICOT, considerate simple supoziții

Motivare importantă a Tribunalului București în dosarul lui Călin Georgescu. Judecătorul Claudiu Corobană arată că acuzațiile suplimentare invocate de procurorii DIICOT, după ce liderul suveranist ar fi solicitat verificarea locuinței sale pentru identificarea unor eventuale dispozitive de supraveghere, nu sunt susținute de probe. Magistratul vorbește despre „simple supoziții ale organului de urmărire penală” și consideră că menținerea arestării preventive a lui Georgescu și a omului de afaceri Ionel Rusen ar reprezenta o măsură disproporționată. Tribunalul a dispus înlocuirea arestării preventive cu controlul judiciar pentru 60 de zile, însă hotărârea a fost contestată de DIICOT, iar Curtea de Apel a dispus prelungirea arestului preventiv pentru încă 30 de zile.

În motivarea deciziei, magistratul explică de ce nu consideră justificate argumentele procurorilor pentru menținerea celor doi în arest preventiv. Judecătorul arată că nu există probe care să susțină presupusa intenție a lui Călin Georgescu de a comite infracțiunile informatice invocate în legătură cu verificarea locuinței sale din Mogoșoaia.

Totodată, instanța apreciază că nu există elemente concrete din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică sau ar afecta desfășurarea anchetei.

Ce spune judecătorul despre lipsa probelor

„Judecătorul reține, în primul rând, că, pentru a se verifica incidența temeiurilor de dispunere a măsurii arestării preventive prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. b și d C. proc. pen. nu este suficient să se fi dispus față de o persoană efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni, ci și să existe probe privind comiterea acelei infracțiuni, respectiv probe că respectiva conduită se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. b și d C. proc. pen.

Astfel, în ceea ce privește probele privind comiterea infracțiunilor anterior menționate (instigare la infracțiunea de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, instigare la tentativă la infracțiunile de alterarea integrității datelor informatice și instigare la perturbarea funcționării sistemelor informatice) judecătorul constată că presupusa conduită infracțională a inculpatului nu se circumscrie elementului material al niciuneia dintre infracțiunile indicate de procuror, neexistând nicio probă în sensul că inculpatul ar fi intenționat să determine o altă persoană să efectueze operațiuni cu dispozitive sau programe informatice, să altereze integritatea datelor informatice sau să perturbe funcționarea sistemelor informatice, acțiunea de scanarea/verificarea imobilului numitului Georgescu Călin, situat la adresa din comuna Mogoșoaia, Jud Ilfov, în vederea identificării tehnicii de înregistrare audio-video montate de organele abilitate, neputând fi circumscrisă niciuneia dintre variantele alternative ale elementului material al vreuneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 365 alin. 1 lit. a C. pen., art. 362 C. pen. sau 363 C. pen. sau tentativei la vreuna dintre aceste infracțiuni.”

Acuzațiile privind o posibilă influențare a anchetei, considerate simple supoziții

„Pe de altă parte, conduita anterior analizată nu poate fi apreciată nici ca o încercare a inculpatului de a influența un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau de a distruge, altera, ascunde ori sustrage mijloace materiale de probă sau de a determina o altă persoană să aibă un astfel de comportament, în condițiile în care presupusa intenție de alterare sau distrugere a unor mijloace de probă sau de instigare la aceste fapte nu este susținută de materialul probator indicat de procuror, situându-se doar la nivelul unor simple supoziții ale organului de urmărire penală.

Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, în lipsa oricăror probe privind săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 365 alin. 1 lit. a din C.p, instigare la tentativă la infracțiunile de alterarea integrității datelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 362 din C.p. și instigare la perturbarea funcționării sistemelor informatice, prev. de art. 47 din C.p. rap. la art. 32 alin.1 rap. la art. 363 din C.p. nu se poate reține nici incidența cazului de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. d C. proc. pen., acesta presupunând, prin ipoteză, existența unei suspiciuni rezonabile că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, suspiciune care, însă, nu este susținută de vreun mijloc de probă, astfel cum s-a arătat și anterior.”

Judecătorul nu identifică un pericol concret pentru ordinea publică

„Pe de altă parte, din probele administrate nu reies elemente de natură a forma convingerea judecătorului că lăsarea în libertate a inculpaților, la acest moment, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care aceștia sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în perioada septembrie 2021 – ianuarie 2022, s-au aflat, de la debutul urmăririi penale, în libertate sau sub imperiul măsurii controlului judiciar dispuse în altă cauză și nu există indicii că activitatea infracțională ce li se impută ar fi continuat și ulterior lunii ianuarie 2022.

Fără a minimaliza impactul social nefast al infracțiunilor presupus a fi fost comise de către inculpați, judecătorul apreciază că nici natura acestora și nici modalitatea de săvârșire nu mai justifică, la acest moment, privarea de libertate a inculpaților, faptele reținute nefiind apte să cauzeze o tulburare a relațiilor sociale în cadrul comunității.

În ceea ce privește împrejurările privitoare la persoana inculpaților, judecătorul reține că aceștia nu s-au sustras urmăririi penale, nu au încercat în vreun fel să influențeze probațiunea în cauză și nu există niciun fel de date că ar efectua demersuri în acest sens, context în care riscul ca lăsarea acestora în libertate în această fază a cercetărilor să impieteze grav asupra anchetei desfășurate nu poate fi susținut ca fiind evident, în lipsa unor date concrete în acest sens.”

Menținerea arestării preventive, considerată disproporționată

„În concluzie, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați nu mai este necesară pentru atingerea scopului avut în vedere la luarea acesteia, prevăzut de art. 223 alin. 2 C. proc. pen., iar din referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu au putut fi reținute temeiurile noi care, în opinia procurorului, ar justifica prelungirea acestei măsuri preventive privative de libertate față de inculpatul Georgescu Călin.

În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți reține că privarea de libertate în continuare a inculpaților ar reprezenta o măsura disproporționată față de scopul urmărit la luarea măsurilor preventive, în general, prevăzut de art. 202 C. proc. pen., atingerea acestuia putând fi asigurată în continuare și prin luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi, respectiv controlul judiciar, în cadrul căruia inculpații urmează să respecte o serie de măsuri și obligații, fiind garantată pe această cale buna desfășurarea a procesului penal.

Cu privire la aceste aspecte, judecătorul mai reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a încurajat insistent folosirea măsurilor preventive privative de libertate ca măsură excepțională. Astfel, în cauza Ambruszkiewicz vs. Polonia, Curtea a decis că, dată fiind gravitatea măsurii arestării preventive, aceasta este justificată doar acolo unde alte măsuri mai puțin restrictive au fost luate în considerare și au fost găsite insuficiente pentru a proteja interesul public sau personal; de asemenea, s-a arătat că arestarea preventivă nu trebuie să fie numai conformă legislației naționale, ci și necesară, în circumstanțele date.

Mai mult, Curtea a subliniat, în jurisprudența sa, necesitatea folosirii principiului proporționalității, arătând că autoritățile trebuie să ia în considerare folosirea alternativelor mai puțin severe la arestarea preventivă. Aceste argumente, expuse de Curte cu privire la măsura arestării preventive, pot fi avute în vedere mutatis mutandis și în materia arestului la domiciliu, având în vedere natura acestuia de măsură privativă de libertate.”

Citiți și:
Marșul de la București s-a ținut la Roma
Salutul este legionar doar în opoziție

yogaesoteric
5 noiembrie 2026