„Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”

Poate că doar mie mi se pare că în ultimele decenii noi, românii, am preluat din experiențele altor popoare mai mult rău și urât. Cu zeflemeaua ce ne caracterizează, o noncalitate, cred, facem haz până ne asumăm involuntar sau nu (?!) copierea unor atitudini, expresii, comportamente……. De ce? Pentru că……. Poate nu avem încredere în noi, că, deși de multe ori părem că ne credem „buricul pământului”, de fapt acționăm ca paria, ne considerăm disprețuiți, marginalizați, nebăgați în seamă. Vom fi având un complex de inferioritate ce ne macină din interior și atunci încercăm să „sărim în ochi”, „să ne băgăm în seamă”. Teorie, veți spune. Aveți dreptate, dar urmăresc să explic, să-mi explic.

Zilele acestea s-au petrecut fapte reprobabile în școlile românești, la toate nivelurile, din Învățământul primar la cel universitar. Nu, nu sunt naivă, nu este pentru prima oară și, pentru că societatea noastră iar va închide ochii, se va mai petrece. Din păcate. Violența a devenit o caracteristică pentru toate vârstele. A început cu limbajul. Apoi au fost gesturi inacceptabile la adresa doamnelor profesoare. Am zâmbit pentru că, probabil, ne-am gândit că nouă, personal, nu ni se petrece, sau nu ni s-a petrecut. Am găsit vinovatul în „anturaj”, dar nu am acceptat că „anturajul” suntem noi. Și am ajuns la violența fizică. Acceptată ca un dat, de la copii până la maturi, iar respectul este considerat caduc, copiii sunt lăsați să acționeze fără limite, să nu le alterăm „personalitatea”.

Spunea cineva că educația a fost lăsată exclusiv pe seama școlii, a cadrelor didactice. Nu cred. Intervenția părinților este nocivă. Ei știu mai bine decât educatorii. Îi vorbesc de rău în fața copiilor, nu îi respectă. Atunci ce pretenții putem avea de la școală? La școală se face parada modei. Uniforma pare că este o constrângere. Disciplina, prezența la ore (din ce în ce mai scurte) facultative, fără extemporale, fără teze, fără teme pentru acasă……. și câte și mai câte! Anul școlar pare a fi un sac cu mult prea multe găuri și cu puține petice! Nu începe bine școala că intervine vreo săptămână de vreun fel, nu peste tot valorificată, ci de vacanță!

Pe de o parte, familiile, dar și statul manifestă același „respect”! Salarii mici, legi negociabile doar în sens nefavorabil, promovări pe bază de carnet de partid sau de nepotism, manuale lipsă sau prost alcătuite, intervenții în „timpul jocului” în structura anului de învățământ……. și câte și mai câte. Ne mirăm atunci că elevii atacă profesorii sau colegii cu cuțitul, cu maceta? Pe când arme de foc?! Că așa este la alții! Nu sărăcia materială ne-a adus în situația de azi, ci ignorarea educației. Și, pentru aceasta, toți suntem vinovați, ca participanți direcți sau numai spectatori.

Să ne amintim: „Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți” (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii).

Autoare: Mioara Vergu-Iordache

Citiţi şi:
Paul Gabriel Andrei: Bullyingul din ce în ce mai agresiv provine și din lipsa de educație a părinților
Virgiliu Gheorghe: Prin reforma de austeritate, profesorul a fost și mai mult batjocorit de sistem. Un gunoier câștigă mult mai bine ca un profesor care merge la școală să-și țină timorat orele. Interviu educație/homeschooling (I)

yogaesoteric
14 noiembrie 2026