Morcovul livrat prin curier nordic

Alexander Stubb și Jonas Gahr Støre i-au predat lui Vladimir Putin, la telefon, un colet fără expeditor pe cutie. Cel care l-a trimis, Donald Trump, număra zilele până la alegeri și n-avea niciun chef să fie văzut la ghișeul poștei.

Convorbirea din 27 octombrie a președintelui finlandez și a premierului norvegian venea la o săptămână după întâlnirea de la Oslo cu Zelenski și cu Steve Witkoff, trimisul lui Trump, care a doua zi zbura la Sankt Petersburg. Cei doi lideri ai flancului nordic al NATO au numit discuția cu Putin „sinceră și substanțială”, iar amândoi au avut grijă să precizeze că au vorbit doar în numele țărilor lor. E prima regulă a curieratului. Curierul nu deschide coletul și nu răspunde de conținut.

Kremlinul a semnat de primire cu obiecții. Pacea este posibilă, a transmis Moscova, doar dacă interesele Rusiei sunt luate în calcul „pe deplin și necondiționat”. E formula pe care Putin o repetă de la începutul războiului, de data asta livrată curierilor nordici.

Rostul aliaților europeni se vede din Legea Graham, asul din mâneca americanilor, care stă în sertar sub o derogare revocabilă oricând. Cu câteva zile înainte de vot, orice gest direct al lui Trump spre Putin ar fi fost muniție gratuită pentru democrați. Așa că morcovul a plecat prin Helsinki.

În aceeași zi, Europa a lucrat la două ghișee. La Varșovia, ministrul britanic al Apărării, Wes Streeting, cerea pregătire pentru un război cu Rusia. Sigur, nimic nou aici, mass-media și politicienii se străduie să ne convingă (prin incidente relativ banale, cu „agenți ruși” depistați de SRI) că Europa se află sub asediu. La Copenhaga, Mette Frederiksen a criticat demersul ca necoordonat și a spus că nu vede „niciun semn că Rusia își dorește pacea cu Europa”. Singurul colet pe care Putin îl voia cu adevărat a sosit gratis: o Europă care se ceartă în public.

Coletul are și termen de livrare. O iarnă grea înseamnă pentru Kiev blocuri din care apa se scoate din calorifere ca să nu crape țevile, iar pentru Zelenski riscul de a ajunge la masa negocierilor cu o țară mai dispusă la cedări decât el. Putin vede aici calea cea mai ieftină de a-i sugera lui Trump ce să ceară de la Kiev. În ianuarie, cam o treime din blocurile capitalei ucrainene au rămas fără căldură, cu opt-zece grade în apartamente.

Kremlinul a aflat iarna trecută că rachetele ghidate spre termocentrale produc furie împotriva Rusiei. După cea mai neagră iarnă a războiului, vreo șase ucraineni din zece îi acordau încă încredere lui Zelenski. Pariul din lunile reci care vin lucrează pe două fronturi. Pe unul, oboseala unei societăți dispuse să accepte tot mai ușor ideea compromisului. Pe celălalt, un aliat american care a cerut deja, formal, „un nou președinte” la Kiev.

Zelenski a răspuns oferind alegeri după 60 de zile de armistițiu total. Dmitri Peskov a explicat că Rusia „nu vrea un armistițiu” pe o perioadă atât de lungă. Încetarea focului ar veni în sprijinul Kievului fără ca Moscova să aibă siguranța că își atinge obiectivele. Cu cele 60 de zile fără rachete pe cer, Zelenski ar fi trecut cu bine vârful iernii.

Trump a încercat, în felul lui, să-l scape pe Zelenski de îngheț. În septembrie, la ONU, cei doi conveneau că războiul ar fi necesar să fie oprit înainte de venirea frigului. Apoi Casa Albă a anunțat unilateral un armistițiu energetic, pe care, previzibil, rachetele rusești l-au ignorat chiar a doua zi. Putin a răspuns cu calendarul. A acceptat negocierile, dar le-a mutat la Abu Dhabi, după alegerile americane. Adică în noiembrie, când primele zăpezi ajung la Kiev înaintea oricărei semnături.

Discuțiile tehnice despre garanții, teritorii și sancțiuni nu se încheie în câteva săptămâni, iar până la un rezultat palpabil iarna se va fi instalat de mult. Între timp, fiecare își pune alibiul la dosar. Nordicii au încercat dialogul, britanicii au avertizat că ne paște escaladarea cu rușii, Trump a fost răbdător, Putin s-a arătat deschis, Zelenski a cerut armistițiu. Cinci alibiuri valabile în același timp nu acoperă pe nimeni. Și nu folosesc la nimic.

După alegerile din 3 noiembrie, dispare motivul pentru care Washingtonul s-a ascuns în spatele nordicilor. Trump poate ieși la ghișeu cu numele lui și cu asul Graham în mână sau poate continua să trimită morcovi prin intermediari europeni. Factura vine oricum, ramburs, și se achită în victime de ambele părți. Iar între timp fabricile de armament duduie.

Citiţi şi:
Declarația de faliment a Ucrainei: de ce Europa nu poate negocia
Jeffrey Sachs: Europa nu apără Ucraina. Europa distruge Ucraina. Încetați să mai umiliți Rusia

yogaesoteric
14 noiembrie 2026