Psihanalist despre elevul virtual: Însinguratul manipulabil, lipsit de repere, aplatizat emoțional, lipsit (parțial) de identitate, un cyborg perfect

Psihanalistul Ioana Scoruș a discutat despre efectele expunerii copilului la device-uri, indiferent în ce scop ar fi folosite, în cadrul emisiunii PsihoPedia de la Humanitas Junior.

Ioana Scoruș a explicat, printre altele, cum arată profilul psihologic al elevului virtual.

„Cum să arate? Eu îl văd așa: profilul însinguratului manipulabil, lipsit de repere, aplatizat emoțional, lipsit măcar parțial de identitate, un cyborg perfect. Este profilul celui care devine dependent de senzații tari. Copiii astăzi cresc cu device-uri iar părinții le oferă, din păcate, de foarte, foarte devreme aceste device-uri și ei învață foarte rapid să se bucure de ele”, a spus ea.

Specialistul a arătat apoi cum se schimbă copiii din cauza jocurilor pe calculator. Aceștia devin „roboți perfecți”.
„Ce anume fac ele de fapt? Jocurile suscită emoțional foarte tare. […] Ei, bine, viața de zi cu zi nu suscită atât de mult emoționalul. Fiecare organism caută o homeostazie dar toate aceste trăiri puternice și adrenalina care se pune în mișcare plac tuturor și pentru ei a devenit o constantă a vieții lor. […] Apoi pe de altă parte, în urma contactului constant și de-a lungul unei perioade din ce în ce mai lungi de timp, survine necesitatea de mai mult și de mai mult și de mai mult. Este adicția de plăcere sau de emoțiile pe care jocul respectiv le stârnește.

Când spui adicție te referi la o patologie. Ok, ea nu se naște de pe o zi pe alta, dar fi sigur că cu fiecare zi care trece și cu fiecare zi în care copilul mai adaugă 15 minute și încă 15 minute etc. ajungând să se joace multe ore pe zi, tu singur ca părinte îl împingi către această patologie. Și pentru că viața reală nu este atât de colorată și nu suscită emoționalul atât de mult, viața este încet-încet dezinvestită. Relațiile cu celălalt sunt dezinvestite. Nimic din ceea ce îl înconjoară nu îi dă trăirile pe care le obține virtual. Și atunci nu cumva îmi produc o plăcere mai mare retrăgându-mă în lumea virtuală decât în contactul cu realitatea în care: «Ia uite ce nasol, mă ceartă mama, mă ceartă tata, e nevoie să fac lecții, mă pune la treabă, nasol!»

Păi după ani de zile de hrănit o viitoare adicție, de ce cerți copilul că ajunge în clasa a 11-a, a 12-a și începi să îl bați la cap cu «Vine bacul, vine bacul și tu nu știi pe ce lume ești»… Dar tu părinte ai fost acolo lângă el, ai lăsat să se petreacă aceste comportamente. Ba chiar le-ai facilitat de la vârste foarte mici. Există un preț de plătit pentru toate acestea.

Și atunci care ar fi profilul? Dependentul de plăcere. Robotul perfect, manipulabilul perfect, a-emoționalul. Vedeți cum spuneați mai devreme: copii s-au obișnuit online, nu mai vor la școală.

Mie mi se pare bizar: vin părinți de copii foarte mici și spun «nu mă mai descurc cu el, toată ziua pe device» etc. Păi, numai un pic, copilul acela are 6-7 ani. Cum adică, de la această vârstă nu te mai descurci cu el? Adică: ce anume te face să crezi că nu te mai descurci? Cu siguranță te descurci… numai că poate încă n-ai aflat-o despre tine”, a spus Ioana Scoruș.

Impactul copilului cu ecranul este foarte dur, iar părinții ar fi necesar să fie conștienți de acest aspect pentru viitorul copilului lor.

„Apar structuri neuronale noi, nu le-am văzut până acum 6-7 ani. […] Cu siguranță au apărut noile patologii psihologice legate de această interacțiune dar mai durează până când ele să intre în manualele de specialitate. Și noi ce vom face în viitor? Vom inventa tratamente psihiatrice pentru patologii produse de interacțiunea cu computerul?

Mi se pare atât de grav cele ce se petrec încât nu prididesc să urmăresc să explic fiecărui părinte nou care îmi intră în cabinet cât de nociv este aspectul ăsta”, a continuat psihanalistul.

În ceea ce privește școala online, Ioana Scoruș consideră că nu are niciun aspect bun.
„Singurul beneficiu major eu, personal, îl conotez în termeni destul de nefavorabili: copilul care crește astfel va fi un copil al generației sale. Chiar dacă asta presupune din perspectiva noastră o parte nefastă, cu tot ceea ce v-am spus aici. În asta constă beneficiul: că nu se va simți bizar, ciudat, exclus pentru că este altfel. Dar dacă luăm în considerare ceea ce am spus mai devreme, nu văd beneficii. Desigur, va fi un angajat productiv pentru că stăpânește tehnologiile generației sale, de acord. Dar la pachet vin multe altele.

Ceea ce se pierde se va adăuga celor ce se vor pierde cu următoarele generații care vor veni. Și atunci ce va mai rămâne din noi cei care mai avem un suflet și mai avem o minte dotată cu un aparat critic care a fost învățat să judece? Dacă totul va fi înmânat dispozitivelor noi, cu ce ne vom ocupa? Cu plăcerile și atât? Sau spre ce se va îndrepta drumul unei deveniri? Nevoia interioară de a evolua… spre ce? Dacă cultura nu mai contează, dacă nimic nu mai contează și totul se petrece pe platforme, care mai este sensul nostru?”, s-a întrebat ea.

Psihanalistul spune că există studii că expunerea prelungită a copiilor la tehnologie duce la reducerea creierului cu 40%.

„Sau să presupunem că totul se va muta din ce în ce mai mult în virtual. Care mai este, aș întreba eu, satisfacția unei vieți trăite astfel? Ce facem cu umanul din noi dacă plăcerile, interesele ni le satisfacem prin intermediari? Ce altceva mai avem de învățat?

Eu o văd ca pe o DESTRUCTURARE A NOASTRĂ, fapt care începe cu mintea, evident, după cum vorbeam mai devreme despre mecanismele de apărare. Inconștiente, silențioase, care se maturizează foarte greu și fără de care nimeni nu poate exista. Contactul à la longue cu tehnologia (mai ales a copiilor) înseamnă lenta destructurare a acestor mecanisme de apărare.

Sunt studii făcute, nu cer nimănui să mă creadă pe mine. Există studii suficient de longitudinale care au arătat că acest contact pe termen lung, în ani și pe perioade lungi zilnice de timp poate duce la micșorarea cu până la 40% a creierului. Nici nu îmi pot imagina ce înseamnă asta.

Nu înțeleg cum pe atât de puțini părinți îi sperie, ca și cum nu am vorbi despre niște realități. Deci prețul este enorm!”, a conchis ea.

Citiţi şi:

Școala online și inegalitatea educaţională

Modul insidios în care îți îndobitocește tehnologia digitală copilul, chiar dincolo de orice speranță

Dependenţa obsesivă de smartphone şi tabletă, boala care face ravagii printre elevi

yogaesoteric
25 februarie 2021