Pranayama

O, Doamne,

Să Te duc în inima mea,
Aceasta Te poate transforma în gând.
Nu voi face asta!
Să Te cuprind cu privirea,

Te-aş transforma în spin.
Nu voi face asta!
Te voi aduce în respiraţia mea,
Aşa încât să devii viaţa mea.

Rumi

Pranayama reprezintă a patra etapă în yoga şi poate fi considerată o artă foarte subtilă şi profundă de transformare plenară a fiinţei.

Include o serie de tehnici respiratorii şi de concentrare mentală care permit mişcarea şi dilatarea voluntară a organelor respiratorii, într-o manieră ritmică şi intensivă. Ea este alcătuită dintr-o suită de inspiraţii (puraka), expiraţii (rechaka) şi retenţii ale suflului (kumbhaka), succesiune prelungită, subtilă şi susţinută. Referitor la rolul distinct al fazelor procesului de pranayama tradiţia yoghină afirmă că puraka (inspiraţia) stimulează organismul, rechaka (expiraţia) elimină aerul viciat împreună cu energiile sale asociate, precum şi toxinele, iar kumbhaka distribuie energia în întregul corp. Mişcările respiratorii implică:

• o expansiune pe orizontală (dairghya);
• o ridicare verticală (aroha) şi
• o extensie circumferenţială (visalata) a plămânilor şi a cutiei toracice.

Graţie aportului abundent de oxigen generat prin disciplinarea şi expansionarea respiraţiei, în corpul nostru se produc transformări chimice benefice şi se amplifică fenomenele excepţionale de transmutare biologică.
Prana nu este tot una cu respiraţia obişnuită care se realizează automat pentru susţinerea vieţii în cazul oricărei fiinţe umane, iar pranayama nu înseamnă controlul respiraţiei, deşi prana se manifestă prin suflu, şi este legată de vayu tattva, elementul subtil al aerului şi al mişcării. Din acest motiv, dintre modalităţile esenţiale de transformare radicală şi evoluţie rapidă, impetuoasă în YOGA este pranayama, controlul fluxului de prana realizat printr-o respiraţie ritmică şi armonizată creator metamorfozelor şi prefacerilor spirituale pe care yoghinul le vizează. În ultimă instanţă, orice tehnică de pranayama este şi o modalitate de a ne spori ”depozitul” de energie, prana, îmbunătăţindu-ne astfel starea de sănătate şi vitalitatea, şi dobândind treptat puteri paranormale uimitoare pentru omul obişnuit. Pranayama permite, de asemenea, controlul minţii (care controlează prana în cadrul tehnicilor de pranayama). În timpul vieţii, sufletul (jivatma) şi mintea menţin prana în interiorul corpului fizic; în momentul morţii, atât prana cât şi mintea şi sufletul (jivatma) părăsesc corpul fizic împreună.

În Tantra-Yoga, prana este utilizată pentru intensificarea puterilor psihice latente, excepţionale, aşa-numitelor siddhi-uri, precum şi pentru realizarea supremă – eliberarea spirituală. Yoghinii capabili să-şi ridice energia fundamentală kundalini-shakti sesizează prana în nenumărate şi nuanţate moduri şi o transpun în plan perceptiv adesea sub forma unei lumini mistice cu jocuri fascinante de străluciri precum şi în unele sunete subtile de o armonie şi frumuseţe incredibile.

În ocultismul şi magia hindusă, prana este de asemenea, considerată sursa de energie pentru toate puterile magice. Magicienii folosesc prana pentru a-şi dinamiza imaginaţia şi voinţa, care reprezintă cheile de boltă ale Principiului Mental Creator, acesta fiind instrumentul de control atât al oricărei operări magice cât şi al transformării spirituale.

În Ayurveda, vata – care este din cele trei umori (dosha-e), este un termen care a fost considerat drept sinonim cu prana. Celebrul tratat medical Charaka-Samhita explică funcţiile lui vata în termeni similari celor folosiţi în textele de Yoga pentru explicarea funcţiilor prana-ei. Mişcările respiratorii ale plămânilor activaţi de energia prana-ică inferioară reprezintă una dintre manifestările directe perceptibile ale activităţii prana-ice.