Elemente iniţiatice semnificative referitoare la marele yoghin şi înţelept Dattatreya (I)

 
de profesor yoga Nicolae Catrina

Dattatreya, marele yoghin şi realizat spiritual al Indiei despre care tradiţia vedică afirmă că a fost o manifestare a trinităţii hinduse (TRIMURTI) însăşi, este considerat un mare sfânt în cadrul hinduismului.

El este identificat în înţelepciunea străveche a hinduismului cu Ghidul spiritual primordial (ADI-GURU sau SHIVA), care impulsionează şi susţine orice proces de trezire spirituală, precum şi orice fenomen de transfer al puterii spirituale divine de la Ghidul spiritual la aspiranţii spirituali care sunt pregătiţi, precum şi a oricărui proces de regenerare spirituală profundă, toate acestea fiind cel mai adesea cunoscute ca fiind procesul tainic al iniţierii spirituale.

Pentru a oferi o  imagine cât mai vie şi mai completă a acestui mare yoghin al Indiei, vom evoca mai întâi viaţa sa legendară şi vom face totodată unele referiri la cultul lui, aşa cum a fost el păstrat în diverse tradiţii locale ale Indiei. Evidenţierea dimensiunii arhetipale a vieţii acestui mare înţelept şi realizat spiritual, Dattatreya, ne va permite apoi înţelegerea intuitivă a misterului cuprins în procesul tainic al iniţierii spirituale, aceasta evidenţiind totodată rolul şi funcţia mediatoare fundamentală ce este atribuită Ghidului spiritual (GURU) de către tradiţia hindusă. În finalul acestei prezentări, vom examina foarte succint modalităţile specifice ale transmisiei iniţiatice de la Ghid spiritual la aspirant din cadrul tradiţiei spirituale orientale.

Dattatreya şi tradiţia sa spirituală (DATTA-SAMPRADAYA)

Menţiunile scrise cu privire la Dattatreya încep cu epoca Puranelor. Numele său, Dattatreya, provine din alăturarea a două cuvinte sanscrite, şi anume „DATTA” (care poate fi tradus prin expresia „ceea ce este oferit în dar” sau, altfel spus, „ceea ce este primit ca dar spiritual”) şi „ATREYA”, care este un nume onorific ce indică faptul că fiinţa care poartă acest nume (Atreya) este un fiu spiritual al marelui înţelept vedic Atri, precum este cazul înţeleptului Atreya din tradiţia milenară ayurvedică, despre care se ştie că este şi el un fiu al înţeleptului Atri (Atri-rishi).

Înţeleptul Atri este cunoscut în tradiţia hindusă ca fiind unul dintre cei şapte mari înţelepţi vedici, fiinţe excepţionale care au atins un înalt grad de realizare spirituală şi cărora Dumnezeu le-a oferit, ca urmare a meritelor lor spirituale, darul spiritual excepţional al înţelepciunii eterne.

Înţeleptul Atri este de asemenea cunoscut ca fiind autorul a numeroase imnuri spirituale scrise spre slava fiinţelor divine celeste AGNI, INDRA şi a celor doi ASHVINI, imnuri care aveau rolul de a permite fiinţelor umane pline de aspiraţie spirituală intrarea rapidă, aproape fulgerătoare, în stare de rezonanţă ocultă® cu sfera subtilă spirituală de forţă a acestor fiinţe divine zeieşti. Între înţeleptul Atri şi fiii săi spirituali a existat o profundă relaţie de filiaţie spirituală, concretizată prin transmisia iniţiatică a anumitor înzestrări spirituale, prin intermediul procesului tainic al iniţierii spirituale ce are loc în cadrul relaţiei Ghid spiritual – aspirant.

Tradiţia spirituală orientală indică faptul că Dattatreya este fiul marelui înţelept vedic Atri şi al iubitei sale soţii Anasuya (Anusiya Devi), ce este cunoscută în tradiţia vedică drept întruchiparea feminină a stării de puritate divină. Însoţirea înţeleptului Atri cu divina sa soţie, Anasuya, simbolizează totodată apartenenţa înţeleptului Atri la casta fiinţelor spirituale înzestrate cu o stare sublimă de puritate şi de detaşare divină. Termenul sanscrit „ATRI” (compus din „a” – prefix negativ şi „tri” – „trei”) înseamnă „ceea ce nu este trei”, adică „ceea ce este dincolo de treime” sau, altfel spus, „Pura Conştiinţă divină care transcende toate aspectele treimice, triadice”, precum cele trei aspecte esenţiale ale Puterii divine (ICCHA, JNANA şi KRIYA SHAKTI), cele trei calităţi ale Naturii (SATTVA, RAJAS, TAMAS) sau cele trei lumi. Termenul sanscrit ANASUYA (compus din „AN” – prefix negativ şi „ASUYA” – „gelozie”, „invidie”, „dorinţă”) poate fi tradus prin expresia „a fi fără de dorinţă”, „a fi lipsită de invidie şi de gelozie” sau, altfel spus, „a fi complet detaşată şi pură totodată”. Puritatea şi detaşarea sunt calităţile spirituale reprezentative care i-au permis înţeleptului Atri să dea dovada virtuţii sale morale şi spirituale atunci când, la un moment dat, a fost pus şi el la încercare, chiar de către zei, pentru a-şi proba astfel gradul de realizare spirituală.

Fiul său spiritual, Dattatreya, este şi el o fiinţă înzestrată cu aceste daruri spirituale: detaşarea divină şi puritatea spirituală. Dattatreya este descris în scrierile spirituale orientale ca fiind un sfânt brahman, care a fost şi este în continuare adorat în India ca fiind una dintre încarnările lui VISHNU sau, altfel spus, un avatar al  lui VISHNU. Cel mai adesea, Dattatreya este considerat a fi cel de-al şaselea avatar al lui VISHNU, dar mai este uneori adorat şi ca o încarnare a lui KRISHNA.

Reprezentarea cea mai larg răspândită şi cel mai bine cunoscută a lui Dattatreya este cea în care el apare ca fiind o întrupare a trinităţii hinduse (TRIMURTI) sau, mai precis, a trinităţii divine ce este alcătuită din BRAHMA, VISHNU şi SHIVA. Prezenţa simultană în fiinţa divină a lui Dattatreya a celor trei aspecte fundamentale ale divinităţii indică o manifestare spirituală de excepţie, o întrupare unică a triplei ipostaze a lui Dumnezeu Tatăl (BRAHMAN).

Diversele povestiri simbolice din Purane relatează circumstanţele naşterii lui miraculoase şi evidenţiază o inspiraţie conciliatoare sincretistă în raport cu multiplele tradiţii spirituale care fac referire la Dattatreya. La fel ca şi în cazul zeului SURYA, descrierea tradiţională a lui Dattatreya reuneşte şi sintetizează natura lui BRAHMA, a lui VISHNU şi a lui SHIVA. Fiinţa lui arhetipală este „una, şi totuşi triplă” (EKA EVA TRIDHA). El este de obicei reprezentat ca un ascet rătăcitor, având trei capete (capul din mijloc fiind cel al lui VISHNU), având şase braţe şi trupul acoperit cu cenuşă. El este însoţit în peregrinările sale de vaca mitică a plenitudinii (KAMADHENU), despre care se spune că are puterea de a îndeplini orice dorinţă benefică, şi de patru câini, care simbolizează atât cele patru Vede, cât şi steaua Sirius şi stelele constelaţiei Canis Major (Câinele Mare).

Puranele descriu două ipostaze complementare ale lui Dattatreya, din care s-au inspirat mai târziu două tradiţii spirituale distincte, dar care au interferat adeseori de-a lungul timpului. 

Prima imagine tradiţională a lui Dattatreya

Diverse episoade din Markandeya Purana (capitolul 16) menţionează „preferinţa” lui Dattatreya pentru plăcerile senzuale elevate şi subliniază aparenţa uluitoare a conduitei sale, ce era percepută de către oamenii limitaţi ca fiind amorală.

Procedând astfel, înţeleptul Dattatreya oferea oamenilor prilejul ca ei să descopere natura lui profundă de Mare Suflet („MAHATMA”), oferindu-le totodată ocazia de a înţelege că în cazul unei fiinţe desăvârşite spiritual, acţiunile ei se află dincolo de percepţia aparentă şi limitată a marii majorităţi a oamenilor obişnuiţi asupra binelui şi răului şi că realizarea spirituală face posibil ca fiinţa să nu mai fie afectată de impurităţile specifice diferitelor acţiuni şi nici contaminată de păcat.

Acestei ipostaze uimitoare a lui Dattatreya îi este consacrată un întreg cult în cadrul faimoasei tradiţii Natha (a Natha-yoghinilor). Aceşti asceţi „rătăcitori” şivaiţi sunt totodată şi practicanţi avansaţi ai tehnicilor ezoterice de Hatha Yoga, deoarece Dattatreya a fost, potrivit acestei tradiţii, un mare yoghin înzestrat cu puteri supranaturale (SIDDHI) cu totul extraordinare.

Discipolul lui cel mai important ar fi fost renumitul Goraksha sau Gorakshanatha (secolul al X-lea sau al XI-lea d.H.), unul dintre cei nouă mari realizaţi (Natha) legendari şi, împreună cu Matsyendra, primii din seria celor 84 de yoghini desăvârşiţi (SIDDHA), la care face referire atât tradiţia şivaită Kanphata, cât şi tradiţia budistă Sahajiya.

Unele lucrări spirituale susţin că Dattatreya l-ar  fi  iniţiat pe Goraksha în învăţătura lui (învăţătură care include şi celebra Avadhuta Gita, ce constituie cel de-al  cincilea capitol din Goraksha Samhita. Cu toate acestea, opiniile moderne susţin în unanimitate faptul că Avadhuta Gita este un text independent de Goraksha Samhita. Pe baza acestor informaţii, rezultă că Dattatreya a fost şi un personaj istoric real, un brahman care a trăit în Vidarbha (acum, Berar) în secolul al X-lea d. H. şi care, după tradiţie, ar fi devenit un practicant tantric aghori care a atins realizarea supremă, după care el a fost divinizat şi identificat cu fiinţa celestă Dattatreya. Chiar şi în zilele noastre, adepţii tradiţiei Aghora, atât cei din Himalaya (Haridwar), cât şi cei de pe muntele Girnar, îl venerează pe Dattatreya ca fiind sfântul lor protector. În această situaţie, rămâne totuşi dificil de explicat faptul că el este deja menţionat în străvechea epopee Mahabharata drept Ghid spiritual.

Oricare ar fi însă adevărul despre viaţa lui Dattatreya, el este adorat şi în zilele noastre de către adepţii Natha. Îmbrăcaţi în zdrenţe de culoare ocru, purtând cercei la lobii urechilor lor crestate, având un fluier confecţionat din os şi un rozariu de cristal, ţinând în mână jumătatea unei nuci de cocos pictată în negru, ce evocă un craniu uman, aceşti practicanţi avansaţi ai procedeelor Hatha Yoga se consacră unei asceze severe, graţie căreia sunt renumiţi că dobândesc remarcabile puteri supranaturale, care arată controlul lor paranormal asupra forţelor Naturii, din acest motiv ei având o reputaţie redutabilă, deşi nu atât de mult ca Aghora-şii sau Kapalika-şii.

Deţinerea de către Natha-yoghini a unor astfel de puteri paranormale ne permite să înţelegem şi într-o altă lumină simbolismul celor patru câini care îl însoţesc pe Dattatreya. Se ştie că animalele (câinii în particular) sunt înzestrate cu capacităţi senzoriale de excepţie, ei putând capta octave vibratorii mai înalte decât acelea pe care le percepe omul obişnuit şi având, în felul acesta, acces la un câmp de percepţii senzoriale mult mai larg. Pornind de la această semnificaţie simbolică, rezultă deci că, în cazul yoghinilor avansaţi, este vorba, printre altele, şi de expansiunea extraordinară a câmpului lor senzorial perceptiv, datorită rafinării şi sensibilizării excepţionale a organelor lor senzoriale şi a întregului sistem perceptiv. Se spune în această direcţie, spre exemplu, că sfântul Sai Baba din Shirdi avea întotdeauna câini lângă el. Adepţii Aghora manifestă o detaşare totală faţă de formalismul ritual şi de realizarea convenţională a riturilor vedice şi, de asemenea, nu acceptă nici regulile rigide şi convenienţele sociale absurde, nici dogmele şi interdicţiile morale ce sunt specifice societăţii indiene bazate pe sistemul castelor.

Această primă ipostază a lui Dattatreya, ipostaza de ascet înţelept, este venerată şi în cadrul altei tradiţii spirituale, aceea a Avadhuta-şilor, „cei care au transcens toate legăturile (sociale sau de altă natură)”, nu mai puţin celebri prin mulţimea asceţilor rătăcitori care fac parte din această grupare. Dattatreya este privit în acest context modelul sau idealul unui „Avadhuta”, a cărui conduită este descrisă în Avadhuta Gita şi Avadhuta Upanişad. Termenul de „AVADHUTA”, deşi este în general aplicabil tuturor asceţilor rătăcitori ce s-au desprins de societatea brahmanică (spre exemplu, marele înţelept Goraksha este adesea numit astfel), desemnează în mod particular categoria superioară a acelor asceţi ce manifestă constant o aspiraţie frenetică, de o intensitate de-a dreptul extatică (motiv pentru care ei mai sunt numiţi adeseori şi „nebuni după Dumnezeu”) în ceea ce priveşte iubirea lor nesfârşită pentru Dumnezeu.

Aceşti mari yoghini se deosebesc prin comportamentul lor imprevizibil, aparent anarhic, prin excesele pe care le manifestă în mod deliberat sau prin manifestările lor surprinzătoare şi aparent excentrice. De exemplu, Bhagavata Purana afirmă, cu privire la un Avadhuta: „Un avadhuta aleargă prin lume întocmai, analogic vorbind, ca un nebun, asemănându-se pentru cei ignoranţi şi neiniţiaţi cu un om beat sau cu o fantomă.” La rândul său, Avadhuta Upanişad menţionează: „Cine a studiat în profunzime şi a asimilat astfel practic, complet şi temeinic înţelepciunea vedică, şi-a îndeplinit menirea spirituală. El este astfel purificat treptat de fructele oricăror acţiuni, oricât de rele sau de grave, pe care le-a săvârşit cumva în trecut: beţia, furtul aurului, uciderea unui brahman, neîndeplinirea ritualurilor spirituale etc. Ştiind aceasta, el se poate comporta acum după bunul lui plac (SVECCHACARAPARA).” (Avadhuta Upanişad, 36)

Ca orice text yoghin străvechi, şi Avadhuta Upanişad operează cu simboluri spirituale şi implică mai multe niveluri de interpretare, dincolo de sensul literal. În mod firesc, dacă acest aspect este prost înţeles, el îi poate conduce pe unii adepţi lipsiţi de bun-simţ şi care sunt imaturi din punct de vedere spiritual la deviaţii periculoase.

Într-adevăr, în afara adepţilor care au atins prin practica yoga puteri paranormale, există şi unii falşi adepţi Avadhuta, lipsiţi de discernământ, care, din dorinţa de a imita beţia mistică a modelului lor arhetipal (Dattatreya), consumă băuturi alcoolice sau chiar otrăvitoare, pe care le numesc în mod înşelător „elixiruri“! Pot fi întâlniţi, de asemenea, adepţi avansaţi care se comportă voit  în mod straniu, surprinzător, lăsându-le celor incapabili să le perceapă starea de realizare lăuntrică impresia că sunt retardaţi mintal sau bolnavi psihic. În realitate, în cazul yoghinilor avansaţi ai tradiţiei Avadhuta, comportamentul aparent neobişnuit este adoptat  în mod  lucid şi perfect controlat, în scopul de a ascunde realizarea spirituală în faţa celor care nu merită, un astfel de yoghin rămânând în ciuda aparenţelor întotdeauna perfect conştient şi lucid în forul lui interior. Ei sunt pentru hinduism ceea ce reprezintă pentru creştinism aşa-numiţii „nebuni pentru Hristos”. 

Pe de altă parte, spre deosebire de Natha-yoghini, Avadhuta-şii resping practicile Hatha Yoga, deoarece – menţionează această tradiţie – un Avadhuta trăieşte aproape mereu într-o stare de graţie, de bucurie firească, de egalitate şi de armonie spontană (SAHAJA), în care el gustă „savoarea unică” (SAMARASA) – sau calitatea esenţială şi omogenă – a tuturor aspectelor experienţei fenomenale: „Acoperit cu o haină veche şi uzată, mergând pe o cale eliberată atât de meritele religioase ori convenţionale, cât şi de orice păcat, trăind în sălaşul esenţial al vacuităţii extatice (SHUNYA), Sinele lui Suprem Nemuritor este perfect revelat, transparent, pur, lipsit de orice fel de artificialitate (NIRANJANA). Un asemenea yoghin rămâne mereu scufundat într-o stare de savoare unică şi extatică (SAMARASA), în care el percepe în mod sublim egalitatea tuturor aspectelor existente.” (Avadhuta Gita, capitolul  VII, sutra 1) Atât Natha-yoghinii, cât şi Avadhuta-şii menţionează în tradiţia lor că Dattatreya îşi are reşedinţa în vârful muntelui Girnar (aproape de Junagadh din Gujarat, India).

Ei merg acolo în pelerinaj, urcând cele 10.000 de trepte care conduc la un mic templu ce conţine „saboţii sfinţiţi” (CHARAN PADUKA) ai lui Dattatreya. Numeroşi sunt cei care, potrivit tradiţiei, au avut viziunea lui Dattatreya, sub diverse forme, în acest loc. Un alt faimos centru de pelerinaj este cel din Gangapur (la nord de Karnataka), unde Dattatreya este adorat ca divinitate protectoare a asceţilor. Asocierea lui Dattatreya cu nenumăratele curente şi sub-curente ale tradiţiei asceţilor rătăcitori explică faptul că deşi imaginea sa a putut să fie asociată unei doctrine spirituale de inspiraţie Shakta (de exemplu, în „Tripurarahasya”), învăţătura lui originară pare  să aparţină mai degrabă tradiţiei non-dualiste vedantice. În sfârşit, o credinţă răspândită în zilele noastre susţine că Dattatreya s-ar fi încarnat în epoca noastră, atât ca Sai Baba din Shirdi, cât şi ca nu mai puţin faimosul Swami din Akkalkot.
 
Text preluat din Caietul taberei spirituale yoghine de vacanță, Vol 1, Costinești 2011
 
 
Citiți aici partea a doua a acestui articol
 

Citiți și:

Tradiţia natha-yoghinilor, inspirată de supremul Adinatha

Tratatele sacre ale înţelepciunii: Vede, Upanishade, Vedanta

 

 

yogaesoteric

07 noiembrie 2011