Capitalismul de supraveghere. Anestezicul simțurilor

Cine ar fi crezut vreodată că pașii pe care îi facem într-o lume masiv tehnologizată nu va face altceva decât să ne sape groapa propriei temnițe sociale?

Cu toții dispunem de un telefon mobil și de un laptop acasă. Cum altfel s-ar putea trăi? Când serviciul, școala, universitatea, iar mai nou și grădinița, îți impun aceste mijloace indispensabile unui trai decent. Televizorul este mai puțin urgent! Am putea spune că acest dispozitiv întâlnit în fiecare locuință, aparține mai degrabă generației părinților noștri. Noi, în schimb, folosim mai frecvent și cu mai multă dorință internetul. Messenger, WhatsApp, Facebook, Instagram, Netflix sunt câteva din aplicațiile care ne împânzesc existența zi de zi, oferindu-ne o altă formulă de a trăi. Virtual sau iluzoriu, nici nu mai contează… Ne fură peisajul oricum! Suntem absorbiți de această unealtă socială care ne ajută să muncim, să învățăm, să dăm examene sau să ne trimitem temele la timp.

Însă ceea ce nu știm este faptul că „securitatea” nu a murit odată cu comunismul, ci ea a revenit sub un alt chip, unul fin și mătăsos, lipsit de opresiune față de cei din jur. S-a „petrecut” ca intimitatea noastră să fie controlată până la cele mai profunde detalii, fără ca măcar să realizăm. Trăim în casă cu acele „urechi” care aud totul. Pare puțin deplasat, așa-i? Dar gândiți-vă la telefonul dumneavoastră și la toate conturile pe care le aveți înregistrate pe Google, Facebook… Acestea înmagazinează zilnic informații despre propria persoană, în baza acțiunilor / preferințelor / opțiunilor pe care le faceți cu ajutorul internetului. Nu vi s-a petrecut să primiți deseori reclame fix cu produsul pe care îl căutați în ultima vreme? Sau să treceți printr-un loc anume mai mult de cinci minute, iar Google automat să vă înregistreze vizita? Și exemplele pot continua.

Aparent este vorba doar de marketing, de o formă inteligentă de a promova orice! Cu toate acestea, substraturile sunt mult mai fine și se lucrează atent la a induce ființei ce și cum să îi placă anumite obiecte, evenimente, opinii. Despre toate acestea, Rod Dreher a scris o pagină deosebit de sugestivă despre ceea ce se petrece astăzi cu datele noastre personale:

„Un scenariu: Alarma telefonului tău de pe noptieră te scoală din pat dimineața. În timp ce tu dormeai, aplicațiile din telefon au încărcat informațiile despre activitățile tale de ieri pe telefon și le-au comunicat firmei posesoare a aplicațiilor. Te dai jos din pat, te speli pe dinți, îți tragi pantalonii pe tine și-ți încalți adidașii, după care îți faci cele douăzeci de minute de alergare pe străzile din cartier. Brățara Fitbit de la încheietura ta înregistrează informațiile despre repriza ta de sport și le urcă pe Internet.

Ajuns înapoi acasă, faci un duș, te duci să-ți pregătești un bol cu cereale și te așezi la masa din bucătărie ca să-ți verifici contul Gmail, contul Facebook și site-urile tale preferate de știri. Tot ce scrii tu în Gmail este procesat de Google, care scanează textul în căutarea unor cuvinte-cheie cu care să-și dirijeze reclamele spre tine. Tot ce postezi tu, tot ce au postat alții și au primit un like de la tine, tot ce dai mai departe pe Facebook, este înregistrat de companie și folosit pentru publicitate. Algoritmii ei sunt acum atât de sofisticați, încât Facebook poate să facă predicții detaliate despre tine, doar asociind între ele anumite puncte de date. Când scanează site-uri ale ziarelor, acele cookies înglobate în browser-ul pe care îl folosești raportează în mod precis ce articole ai citit. (…)

De la un capăt la celălalt al zilei, smartfonul din buzunarul tău trimite date despre locul unde se află – și ca urmare, unde te afli tu – înapoi la furnizorul tău de servicii. Ești depistabil în orice moment – iar dezactivarea serviciilor de localizare din telefonul tău nu e garantată sută la sută. Toate solicitările pe care i le adresezi lui Siri, asistenta ta digitală? Înregistrate și transformate în bani de cel care le vinde – adică monetizate. Toate căutările tale pe Google de pe parcursul zilei? Înregistrate și monetizate. Ieși la un local ca să mănânci de prânz și plătești cu cardul tău de credit sau de debit? Marketerii știu unde ai mâncat și compară datele respective cu profilul tău personal. Te oprești la supermarket, pe drumul înapoi spre casă, ca să mai iei una, alta, și plătești cu cardul? Ei știu ce ai cumpărat. (…)

Nu-i nevoie să fii George Orwell ca să înțelegi pericolul pe care-l reprezintă această tehnologie de care nu scapi nici în gaură de șarpe.”

De-a dreptul șocant! Acesta este capitalismul de supraveghere, o lume în care am intrat cu toții, o capcană periculoasă. Însă având simțurile atât de amorțite… cine este dispus să renunțe la ea?

Citiți și:
Ce se petrece atunci chiar și când Google ştie când dormi, iar telefonul îţi controlează tot mai mult viaţa?
Supravegherea la muncă, noua doctrină post-covid

yogaesoteric
12 octombrie 2021