În Agenda 2030, foaia de parcurs a noii ordini mondiale, este vorba de nazismul cu tehnologie de ultimă oră

Proiectul nazist, aparent eșuat, a fost un experiment la scară largă care a pus bazele lumii distopice de astăzi, deși mulți sunt atât de adormiți încât nu sunt încă conștienți de ceea ce se profilează deja pe terenul care a fost semănat de zeci de ani. Semințele au fost semănate de mult timp și au prins rădăcini în conștiințele oamenilor. Răul lucrează în subteran și pe furiș, dar fără încetare – scrie Alerta Digital.

Cetățenii habar nu au ce ascunde Agenda 2030, reprezentată în acea insignă multicoloră și sinistră pe care toți liderii mondiali o poartă la reverul lor apretat. O fac, de altfel, cu o anumită plăcere, în stilul criminalilor în serie, lăsând mereu indicii în acest joc macabru de fugă și exhibiționism. Psihopații de la Davos, adevărați asasini plătiți de elitele globaliste, au scăpat deja câteva perle despre viața la care rasa umană trebuie să se aștepte pe această planetă, pe care o proiectează după bunul lor plac și pe măsura lor; perle precum „nu veți avea NIMIC, dar veți fi fericiți”. Acel NIMIC nu se referă doar la deposedarea de proprietatea privată, ci și la LIBERTATEA în totala plenitudine a conceptului, la liberul arbitru inerent ca ființe umane create de Dumnezeu.

Ființa umană va fi un fel de zombi, robotizată și dominată de inteligența artificială, complet înrobită și fără voință. De aceea se spune că vom fi fericiți, ca personajele lui Huxley, dar mai rău. Vom avea copiii pe care ne vor permite să îi avem, gândurile pe care ni le vor „inocula” prin mesaje explicite și, mai ales, subliminale prin intermediul frecvențelor, iar emoțiile și stările noastre de spirit vor fi controlate de marele computer central. Nu va fi necesar să interzicem gândirea, pentru că transumanul din anii următori va avea totul gândit pentru el. Planeta va fi o închisoare păzită de sateliți, drone și alte gadgeturi operate de polițiști androizi, fără niciun fel de empatie. Guvernele vor avea permisiunea de a ucide – aproape la fel ca acum – nu numai pe cei bătrâni și invalizi, ci și pe cei considerați indezirabili pentru stabilitatea turmei. Cu particularitatea că nu se va simți lipsa nimănui și nimănui nu-i va păsa. Va exista o limită de viață. După ce ajung la această vârstă, chiar în centrele de internare a bătrânilor, care sunt la fel de triste ca azilurile actuale, dar mai rele, se va aplica un remediu de capăt de linie și gata.

Nimeni nu va fi surprins și toată lumea va fi fericită, pentru că va fi pentru sănătatea planetei, mult mai importantă decât cea a oamenilor, noul sacrament iminent al religiei climei. Nici măcar nu pare a fi science-fiction, deoarece profeția lui Orwell a început de mult să se împlinească, la fel ca și alte ipoteze futuriste fundamentate în industria hollywoodiană și seriile moderne ad hoc de manipulare prin efectul de priming – tradus greșit ca priming nefast – pentru a crea memorie implicită. Prin ficțiune, ei fixează ideea – Simpsonii anticipează de ani de zile tot felul de „inovații”. Le contemplăm în mod conștient ca pe un film, dar subconștientul nostru nu face diferența între real și imaginar, așa că, atunci când apare realul, acesta rezonează deja cu noi și ne este mai ușor să-l admitem. Am putea da o serie de exemple din ultimii ani – le vom permite să continue să ne distrugă?

Experimentul colectiv al nazismului

Înainte de Davos și Bilderberg, nazismul a fost un experiment colectiv, finanțat de elite, cu care toate țările „avansate” au fost de acord într-o măsură mai mare sau mai mică. Din această perioadă, timp de ani de zile, a ieșit la lumină doar ceea ce a convenit sistemului, stabilindu-se strategia tăcerii pentru a șterge din conștiința colectivă ororile săvârșite împotriva unor ființe umane nevinovate.

În ceea ce privește ororile acestei pandemii covid, pusă în mișcare de moștenitorii celor care au conceput nazismul și l-au protejat pe Hitler, decorându-l cu mii de laude, se vorbește despre noi procese de la Nürnberg și există avocați foarte dedicați cauzei, susținuți de mii de oameni care caută dreptate, pentru ca acești diavoli să fie condamnați pentru crime împotriva umanității. Aș adăuga că un proces de la Nürnberg, dar autentic. De data aceasta, fără pantomimă, fără parade ca în 1945. Și dacă acolo, în teorie, au fost judecați politicieni, soldați, medici și judecători, de data aceasta spectrul este necesar să fie lărgit și nimeni nu este cazul să fie lăsat să scape sau să fie ceva edulcorat. Iar OMS, una dintre cele mai corupte organizații din lume, alături de restul organismelor ONU, este necesar să fie deparazitată sau dizolvată. Descalificările ar fi nevoie să fie generalizate.

Nürnberg a fost teatru pur. După Procese și după ce unii dintre călăii morții au fost condamnați, restul au îmbrăcat haina de profesioniști onorabili care își pun știința în slujba societății. Nimeni nu a vrut sau nu a îndrăznit să vorbească despre Nürnberg.

Nimeni nu-l cunoștea sau nu avusese de-a face cu Mengele și cu alți condamnați. Nimeni nu a aplaudat paranoia lui Hitler și iluziile sale de exterminare a etniilor considerate inferioare din punct de vedere genetic. După război, mulți oameni de știință s-au prezentat ca victime ale nazismului, iar lumea i-a crezut. După cum spune pe bună dreptate cercetătoarea Fernanda Núñez: „Aceste relații au fost ascunse timp de peste patruzeci și cinci de ani, până când profesorii universitari care au participat la această cercetare au dispărut din sferele puterii medicale. Noile generații de cercetători nu aveau niciun motiv să ascundă ambiguitățile și acțiunile predecesorilor lor.

Pe de altă parte, însăși natura științei începea să fie discutată, iar canoanele conform cărora știința era intrinsec democratică și virginal apolitică, paradigme care au permis ca știința nazistă să fie considerată o pseudoștiință, practicată de nebuni și maniaci, și care au permis oamenilor de știință germani, la sfârșitul războiului, să se prezinte ca victime ale nazismului, erau puse sub semnul întrebării. Benoit Massin își amintește că institutul laureatului Premiului Nobel Butenandt a fost cel care a analizat probele trimise de doctorul Mengele de la Auschwitz. Cu versiunea apologetică acceptată de opinia mondială, oamenii de știință germani, ale căror cunoștințe erau esențiale pentru reconstrucția Europei sau pentru laboratoarele americane, au fost exonerați de orice păcat, ceea ce a permis unor personaje ambigue, cu un curriculum nazist perfect, să continue să conducă marile instituții biomedicale germane până în anii 1990.”

Timp de peste patruzeci și cinci de ani, aceștia au hoinărit liber în universitățile americane și germane, fără ca nimeni să le amintească de trecutul lor. Abia când, datorită legii naturale a vârstei, aceștia au dispărut, colegii lor științifici au avut mână liberă să expună cercetările obscure ale colegilor lor naziști. Michael Crichton spune: „După cel de-al Doilea Război Mondial, nimeni nu mai era eugenist și nimeni nu fusese eugenist. Biografii unor oameni celebri și puternici nu au explicat în detaliu atracția către această filosofie pe care au avut-o respectivele personalități, iar uneori nici măcar nu au menționat-o. Eugenia a încetat să mai fie un subiect de studiu în sălile de curs ale universităților, deși unii susțin că ideile sale sunt încă actuale într-o formă diferită.” [1]

Conceptul utilitarist de „vieți inutile” a continuat să se răspândească. Timp de ani de zile, au existat puține știri care să ne amintească de ceea ce se petrecuse în Germania, dar aceasta nu a însemnat că ideologii nu au continuat să își urmărească viziunea unei rase fără defecte și a unei societăți care nu trebuia să cheltuiască fonduri publice pentru vieți care nu se ridicau la standardele aristocrației biologice moderne. În Europa, Statele Unite și America de Sud, medicii și biologii au continuat să studieze măsurile eugenice și eutanasia, iar trecutul nazist al multora dintre ei a fost uitat.

De ce a fost ascuns adevărul

Câțiva dintre cei condamnați au servit drept exemplu de justiție făcută corect. Cu toate acestea, după cum s-a menționat mai sus, mulți dintre participanții la planul de exterminare nazist au scăpat nepedepsiți și au continuat să își ocupe locurile în universități și laboratoare, printre care și mentorul lui Mengele, Otmar von Verschuer, care a fost susținut de comunitatea științifică internațională și protejat de stigmatizare. Astfel, toate aceste personaje sinistre au putut să continue cercetările în ceea ce privește ideile lor de exterminare. Motivul pentru care au fost protejate la nivel internațional – în primul rând, de Statele Unite – a fost acela că, sub acoperirea politicilor aplicate în Germania, alte state au obținut sume mari de bani – de la Fundația Rockefeller, de exemplu – pentru a continua cercetarea și punerea în aplicare a unor planuri de exterminare similare. Merită să ne amintim încă o dată că, aproape fără excepție, oamenii de știință care urmează ideile lui Darwin și alți ideologi ai manipulării vieții și a morții nu lucrează pentru binele umanității. Fie că știu sau nu, ei sunt în slujba răului.

Pentru acești falși filantropi care propun și susțin planuri de eliminare a celor mai slabi, proiectul nazist a fost un fel de experiment de laborator. Dar, cunoscându-și crimele, creierele diabolice au simțit că, dacă întreaga „distribuție” ar fi condamnată și i s-ar expune faptele odioase așa cum se cuvine, omenirea ar fi imunizată și nu ar mai permite niciodată ca cei aflați la putere să-i impună politici de eliminare a ființelor umane. Dar aceasta a fost împotriva propriilor interese pe termen mediu și lung.

Și astfel am ajuns în anii 1980 și 1990, cu o amnezie aproape absolută în legătură cu ororile celui de-al Treilea Reich. Atunci, „stăpânii lumii”, cu ajutorul unor politicieni-marionete fără scrupule, trec la o viteză excesivă ventilatorul ingineriei verbale/sociale, pentru a manipula omenirea și a determina schimbarea valorilor, care atinge apogeul în aceste zile de laxism moral și de Cultură a Morții la scară mare, cu avortul la cerere, genotiparea embrionilor, eugenia, screeningul prenatal, eliminarea bebelușilor cu defecte, ideologia de gen, căsătoria homosexuală, promiscuitatea în masă, sexul dezordonat, pornografia, maternitatea surogat, eutanasia la domiciliu și sinuciderea asistată. Toate acestea sub umbrela unei mari corupții în toate sferele, inclusiv în cea spirituală. Dacă societatea a acceptat fără să se îndoiască această inversare satanică a valorilor care ne înnobilează, atunci este grav bolnavă. Chiar și așa, oamenii buni merită dreptate. Un nou Nürnberg este posibil și necesar – dar de data aceasta autentic!

Notă:
1. Fernanda Núñez, Las peligrosas relations de las ciencias biomédicas con el nazismo. (http://redalyc.uaemex.mx/redalyc/pdf/139/13900411, pdf).

Citiți și:
ONU: Agenda 2030 este dezvăluită – Modelul ascuns pentru înrobirea definitivă a omenirii sub stăpânii corporativi cei vicleni și nemiloși
Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)

yogaesoteric
26 octombrie 2021