Prana – forţa universală a vieţii
Prana este forţa vitală, psihică şi spirituală care susţine deopotrivă atât acţiunile şi manifestările corpului cât şi pe cele ale minţii, fiind subjugată de acestea la fel cum un cal este înhămat la o trăsură, şi fiind dirijată de către minte exact pe căile pe care aceasta doreşte să călătorească, pentru a-şi împlini dorinţele.
Marii înţelepţi şi iniţiaţi ai acestei planete, indiferent de tradiţia de care au aparţinut au revelat faptul că există o energie vitală fundamentală şi divină care transcende timpul şi spaţiul, care impregnează toate lucrurile şi fiinţele din univers şi de care depinde sănătatea şi viaţa tuturor fiinţelor vii. Existenţa ei a fost recunoscută unanim încă din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscută sub diferite nume. Yoghinii o numesc prana, polinezienii şi hawaienii – mana, chinezii – qi, iar japonezii – ki. Hippocrate a numit-o Vis Mediatrix Naturae, iar Galen – Pneuma. În lucrările atribuite iniţiatului Hermes Trismegistos această energie este menţionată cu numele de Telesma.
Alchimistul Robert Fludd o numea spiritus, iar kabbaliştii, restrângându-i semnificaţia, o numeau lumină astrală; hipnotistul Franz Anton Mesmer i-a spus fluid magnetic, în timp ce psihiatrul Wilhelm Reich a vehiculat pentru prima dată denumirea de energie orgonică. Mai recent, referindu-se la forţa primară şi subtilă a vieţii, oamenii de ştiinţă şi parapsihologii au numit-o bioenergie.Potrivit străvechii învăţături hinduse, prana este puterea divină care, în procesul creaţiei universului, acţionează mai întâi în akasha tattva, unul dintre elementele de bază ale manifestării. Practic, universul însuşi este creat din această substanţă-substrat fundamentală akasha tattva, prin puterea energiei divine prana. Upanishadele afirmă că înainte de manifestare era nemanifestarea, care nu este tot una cu vidul transcendent, ci este însăşi prana. Ea este prin urmare, „sufletul” energiei, esenţa oricărei mişcări, forţa şi puterea din toate lucrurile şi fiinţele. De pildă, prana se manifestă în mişcarea corpurilor celeste, în gravitaţie, electricitate şi magnetism, fiind substratul energetic subtil al tuturor acestor forţe . Ea face parte integrantă din toate formele de viaţă, de la protoplasma cea mai inferioară şi până la cea mai complexă fiinţă din univers. Ea este de asemenea prezentă şi în obiectele neanimate, tot ca forţă a vieţii, tradusă aici în energia de coeziune a lucrului în sine. Prana pătrunde toate formele de materie, fără să fie ea însăşi materie. În textele occidentale contemporane, din nevoia de a se găsi o omologare materială acestei manifestări, prana a fost asemănată adeseori cu electricitatea. Mai mult decât atât, ea nu contribuie numai la acţiunile de creaţie şi menţinere a universurilor. Atunci când o fiinţă sau o substanţă materială ajunge la sfârşitul ciclului său de viaţă sau de existenţă de sine stătătoare energia care a susţinut-o până atunci se resoarbe în prana universală şi nediferenţiată.
Deşi prana este omniprezentă, ea este totuşi mai concentrată în anumite locuri, cum ar fi vârfurile munţilor şi zonele aflate lângă apele curgătoare, manifestându-se în mod concret sub forma concentraţiilor crescute de ioni negativi.
Tradiţia yoghină consideră că trupul fizic uman este structurat după modelul unui rezervor energetic de prana, care acţionează ca “biomotor” vital al corpului. Prin intermediul fenomenelor continue de rezonanţă, prana personală se află într-un permanent contact cu depozitul infinit al prana-ei universale. Astfel, putem remarca încă o dată importanţa excepţională a fenomenului de rezonanţă care reprezintă baza metafizică şi practică a oricărui proces de comuniune între macrocosmos, ca unitate de ansamblu, totalizatoare, şi oricare alt sistem sau parte care îl reflectă în miniatură.
yogaesoteric
