Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (3)

29.932 0

Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (3)

Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (1)

Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (2)

Procesul de la Alba Iulia

A urmat, desigur, apelul. Procesul, de data aceasta desfășurat la Alba Iulia, a evoluat relativ repede, ședințele instanțelor au fost, cu excepția primelor, secrete, oamenii în civili și-au luat locul în sală. Nu s-au remarcat incidente. Doar periodic, în așteptarea ședințelor, ziariștii „cazului” publicau articole cu grozăvii despre MISA și Bivolaru. Şi iată hotărârea completului format din Monica Felicia Farcaş (preşedintă) şi judecătoarea Sanda Trif, din 14 martie 2011: prima instanţă „a interpretat judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii şi dispoziţiile legale aplicabile”. Din nou, inculpații sunt găsiți nevinovați.

Dincolo de pronunţare, contează motivarea. Judecătoarele Monica Felicia Farcaş şi Sanda Trif au reluat argumentele expuse la Sibiu, le-au întărit rigoarea şi au adăugat unele noi. Au refuzat nişte probe, căci cele adunate în faza de urmărire penală servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare. În faza procesuală a judecăţii, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanţă, deoarece numai în urma unei asemenea verificări instanţa poate ajunge motivat la o soluţie temeinică şi legală.

O piesă cheie în rechizitoriul Parchetului sunt primele declaraţii date de Mădălina Dumitru, de a fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul începând cu primăvara anului 2002. Instanța de la Alba Iulia a notat că în toate celelalte demersuri, aceasta a negat consumarea unor astfel de raporturi, poziţia exprimată inițial rămânând singulară. Luând în considerare circumstanţele concrete ale luării depoziţiilor Mădălinei Dumitru, după efectuarea percheziţiei la imobilul de unde a fost dusă la Parchet, instanța a stabilit că declarațiile inițiale nu pot constitui probe certe de vinovăţie care să fundamenteze o soluţie de condamnare a lui Gregorian Bivolaru.

Declaraţiile martorilor cu identitate atribuită „Marinescu Vasile”, „Popescu Claudia”, „Rădulescu Lavinia” au fost infirmate chiar de susţinerile părţii vătămate, Dumitru Mădălina. Martorii relatează aspecte legate de viaţa intimă a unei persoanei, care le neagă. În termenii instanței, „o atare situaţie, ridică dubii privind veridicitatea celor relatate”.

Referitor la interceptările convorbirilor telefonice, redate în procesele verbale depuse la dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat că luarea lor în considerație contravine garanţiilor oferite de art. 8 al Convenţiei europene. În cauză s-au evidenţiat o serie de nereguli şi din perspectiva dreptului intern. Întrucât organele de urmărire penală nu au depus la dosar autorizaţiile de interceptare susţinând că acestea sunt clasificate secret de stat, nu se poate proceda la verificarea legalităţii imixtiunii organelor de urmărire penală în viaţa privată a persoanelor ascultate. Este justă susţinerea părţii vătămate Dumitru Mădălina, care a subliniat pasivitatea autorităţilor, în contextul în care din interceptări ar fi rezultat o eventuală exploatare sexuală a acesteia încă din data de 11 decembrie 2002. Primele măsuri au fost luate abia la data de 26 martie 2004, o ignorare nejustificată a unei situaţii calificate drept vătămătoare pentru dezvoltarea unei minore, pretins cunoscute încă din cursul anului 2002.

CD-urile şi DVD-urile porno din imobilul unde a locuit Dumitru Mădălina, despre care s-a demonstrat că aparţineau martorului Manea Alexandru, înscrisurile ridicate la percheziţie, provenind de la partea vătămată – jurnale, scrisori, bileţele, respectiv fotografiile existente la dosarul de urmărire penală – nu conduc prin ele însele la concluzia consumării unor raporturi sexuale între minoră și inculpatul Gregorian Bivolaru.