Mecanismul imperiului invizibil

„Mâna invizibilă a creat o cușcă invizibilă… care ne orbește și ne divizează, permițând clasei conducătoare să ne exploateze și să ne subjuge.”

Când întreaga societate devine un teatru al absurdului, păpușarii devin regii și reginele nebuniei. Societatea își pierde logica, istoria, faptele, onestitatea, sinceritatea, creativitatea și imaginația, pe măsură ce imaginația monstruoasă a clasei conducătoare deranjate devorează umanitatea și natura.

Cușca invizibilă a autoritarismului se prezintă sub forma unei piramide fără fund. Frica și lipsa de speranță umplu straturile inferioare slab luminate. Straturi și straturi ne separă, ne înstrăinează și ne dezumanizează. Durerea „celorlalți” devine câștigul tău. Puterea opresorilor devine siguranța ta: siguranța de a trăi în imaginația periculoasă a regilor și reginelor.

Dar un astfel de gând dispare la fel de repede cum conștiințele noastre sunt inundate din nou cu zgomotele amorțite ale teatrului nebunesc, în timp ce logica, seriozitatea și onestitatea care ne-au mai rămas sunt ridiculizate și atacate de semenii temători cu cinism, disperare și lașitate.

Lumea nu arată deloc așa pentru cei care fac parte din clubul regilor și al reginelor. Masa indisciplinată care nu înțelege calea dreaptă a „umanității” este în mod inerent dispensabilă pentru ei. Acest aspect a fost demonstrat de nenumărate ori: colonizarea băștinașilor de către europeni, înrobirea africanilor, genociduri de multe feluri.

Dar aceeași inumanitate contondentă se poate vedea astăzi încorporată printre noi: oameni lipsiți de adăpost, decesele cauzate de boli tratabile, foamea, decesele cauzate de abuzul de substanțe, sinuciderea, sărăcia, refugiații, încarcerarea în masă, violența statului, tortura psihologică a alienării. Regii și reginele nu le recunosc ca fiind probleme care este necesar să fie rezolvate cu resursele lor.

În schimb, aceste probleme reprezintă forme de pedeapsă pentru cei care nu reușesc să își asigure poziții viabile în cadrul ierarhiei capitaliste. Frica de pedeapsă și frica de autoritate lucrează împreună pentru a ne bloca în diferite poziții în ierarhie, forțându-ne să ne protejăm pozițiile care ne amenință în mod sistemic și structural bunăstarea 24 de ore din 24, 7 zile din 7; trăim într-un sistem de extorcare structurală.

Pe măsură ce am devenit oameni liberi în „ferma divină” a regilor și reginelor din zilele noastre, am pierdut accesul la realitatea materială fundamentală. O cușcă sterilă cu ecrane, injecții obligatorii, urmărire electronică în interiorul gardului invizibil; șoareci umani pentru profit, hrană pentru recoltarea de date, un grad tot mai mare de moarte spirituală. Nu este greu să începi să conectezi punctele pentru a vedea cum aceste tendințe pot duce spre un viitor sumbru.

Dar ce efect are o astfel de teamă asupra populației, care a tolerat un sortiment variat de abuzuri drept „pedeapsă”? Dar pentru cei care reușesc să își ignore semenii care trăiesc pe străzi ca ființe invizibile sau nu reușesc să simtă durerea celor care sunt încolțiți în consumul de droguri și în acte disperate de autodistrugere? Vor crede în cuvintele celor care pun întrebări sau în cuvintele clasei conducătoare care promite un viitor glorios de inteligență artificială, capitalism verde, inginerie genetică, digitalizare și financiarizare?

Și înainte de a pune o astfel de întrebare, este necesar să ne întrebăm dacă o astfel de întrebare este permisă atunci când traiectoria socio-economică/politică a imperiului a fost ferm derulată în cadrul imperial al celor două partide politice capitaliste.

Ierarhia capitalistă absoarbe ceea ce are nevoie prin alocarea unor poziții speciale în cadrul ei: resurse naturale, narațiuni, fapte, istorie, oameni, ideologii politice sau orice altceva care se așează în timp și spațiu. Regii și reginele le monopolizează – resursele materiale, precum și oamenii cu abilități și cunoștințe sunt capturați pentru a servi. Odată monopolizate, obiectele valoroase sunt comercializate, pentru a fi distribuite în moduri care să aducă beneficii acelorași regi și regine.

Între timp, un astfel de proces are loc în straturi și straturi, proiectând mituri, narațiuni exploatatoare, istorie falsă și fapte eronate în conștiința noastră colectivă – o realitate falsă care ne acoperă ochii în timp ce ne târâm trupurile muritoare în lumea reală.

Imaginile proiectate asupra psihicului nostru variază în funcție de pozițiile noastre în ierarhie. Fiecare narațiune validează și justifică pozițiile noastre în ierarhie. Regii și reginele se consideră a fi conducători demni ai universului, în timp ce masele se văd pe ele însele ca oameni iubitori de libertate care fac tot ce pot într-o lume plină de oportunități.

Într-o astfel de ecuație, autoritarismul se prezintă ca un pendul oscilant între fascism și social-democrație, pe măsură ce avansează pe calea capitalistă în spațiu și timp. Morcovul și bățul gestionează cu grijă imaginile proiectate pentru a rămâne în cadrul capitalist al ideilor acceptabile. Politica corporatistă și activismul corporatist joacă roluri cruciale în a face pendulul să se balanseze, asigurându-se astfel că interesele capitaliste merg întotdeauna înainte, în timp ce par a fi „democratice”.

Cei care se bazează pe tactici teroriste de diferite tipuri caută să se opună sistemului prin atacarea elementelor valoroase, capturate, care lucrează pentru sistem. Daunele compromit dinamica socială în moduri care îi privează pe cei care sunt deja privați, divizând în același timp populația care ar fi necesar să se unească pentru a demantela sistemul opresiv.

Ghidată de agenți provocatori și de ONG-uri corporatiste, furia justificată împotriva opresorilor se preschimbă într-o justificare pentru măsuri draconice, pentru distrugerea comunităților în vederea renovării urbane și într-un catalizator pentru noi proiecte de exploatare. Cunoscuta buclă problemă-reacție-soluție utilizată pentru a impune diferite reglementări necesare regilor și reginelor, pentru a menține sub control oile.

În timp ce un set de imperative capitaliste împinge contradicția capitalistă la limită, lipsind complet capacitatea oamenilor de a reconcilia percepțiile false și realitatea materială, este timpul pentru o mobilizare urgentă pentru a transforma traiectoria exploatării într-un nou domeniu cu un nou set de reguli. Ni se spune că vin dușmanii, că vine un dezastru natural sau o boală, obligându-ne să ne mobilizăm pentru a ne adapta la o nouă cale de jefuire pentru regi și regine.

Orice criză, reală sau nu, pe fundalul unei structuri ierarhice, impune două seturi de impulsuri care ne mențin în cadrul fermei capitaliste. Primul set are de-a face cu frica de autoritate, care ne menține frustrarea îndreptată împotriva noastră, a celorlalți și a „altora” oprimați, în timp ce ne stăpânește ferm psihicul destabilizat al populației – creând o psihologie ironică de susținere a autorității opresive împotriva propriilor noastre interese.

Al doilea set are legătură cu constrângerile materiale impuse de criza respectivă – devenim dușmani unii față de alții, luptând între noi pentru a supraviețui. Suntem puși în cușca capitalistă. Și suntem forțați să ne protejăm cușca, care este construită cu rezistență verticală pentru a rezista la frica de autoritate, rezistență orizontală pentru a rezista la atacurile concurenților și o podea solidă pentru a împiedica căderea de pe poziția în ierarhie. Întreaga structură este ținută împreună cu forța violentă a exploatării și a subjugării.

Marea resetare

„Marea Resetare” este ambalată ca o „mare soluție”. La fel ca și modul în care clasa conducătoare a comercializat „capitalismul verde” – comerțul cu carbon, captarea carbonului, reîmpădurirea și alte scheme și tehnologii verzi care epuizează resursele în scopul obținerii de profit, este menit să susțină capitalismul, dar este, de asemenea, menit să schimbe capitalismul pentru a avea un control mai eficient al relațiilor sociale, păstrând în același timp ierarhia capitalistă intactă.

Capitalismul primește un nou sistem de operare și e nevoie să fie repornit. La fel cum „capitalismul verde” a distrus adevăratul ecologism în numele salvării planetei, acesta este conceput pentru a distruge activismul anticapitalist în numele „revoluției”. Unul dintre instrumentele de stânga proeminente într-un cadru capitalist a fost activismul de bază pentru a afecta reglementările și orientările de stat pentru a conține momentele de exploatare și subjugare create de Wall Street, precum și de instituțiile sociale capitaliste. Economia ghidată de piața bursieră (prezentată în mod fals ca fiind singurul sistem care funcționează) permite clasei conducătoare să domine politicile sociale în funcție de interesele sale; aceasta prioritizează acumularea de bogăție a clasei conducătoare, sacrificând în același timp relațiile sociale în rândul populației generale; este extrem de ineficientă, instabilă și nedreaptă din punct de vedere economic.

Statul capitalist a fost un instrument extraordinar pentru a asigura că interesele clasei conducătoare sunt prioritare. Revoluția socialistă preia statul capitalist, naționalizează entitățile corporatiste și stabilește ca economia, educația și restul instituțiilor sociale și relațiile sociale să fie ghidate de interesele populației. Diversele încarnări ale strategiilor de mai sus pentru a contracara exploatarea capitalistă și hegemonia imperială invadatoare au încercat să facă două aspecte majore. În primul rând, au prioritizat interesele oamenilor, punând accentul pe proiecte care aduc beneficii populației generale, asigurând în același timp plase de siguranță socială, infrastructură pentru populație, reglementări de mediu și așa mai departe. În al doilea rând, au permis activități economice bazate pe nevoile oamenilor, care pot dezvolta o dinamică comunitară organică bazată pe umanitate și natură.

„Marea resetare”, pe de altă parte, este un proiect al clasei conducătoare menit să ia aceste măsuri de la oameni și să le utilizeze pentru a-și consolida în continuare dominația asupra oamenilor. Deoarece proprietarii fermei sunt deja destul de bogați, nu vor avea nevoie de o fermă mare. Abilitățile lor de inginerie socială, precum și controlul mai mare asupra economiei vor fi puse la încercare în construirea unei afaceri agricole durabile cu o turmă mai mică.

Acesta este motivul pentru care se pare că tot activismul s-a preschimbat în aplicarea sau în sfidarea diferitelor măsuri de blocare a virusului care au fost esențiale pentru aplicarea traiectoriei „Marii Resetări”. Vă amintiți cum tot activismul de mediu a fost înghițit de ideea unică de reducere a emisiilor de carbon? Sloganurile alarmiste ale narațiunilor apocaliptice care implică schimbările climatice, activismul puternic ghidat de ONG-uri și știința corporatistă care pune accentul pe tema încălzirii globale au creat un impuls uriaș, care se transformă în bulgăre de zăpadă, pentru a lupta cu orice preț împotriva schimbărilor climatice, marginalizând și cooptând toate celelalte activisme de mediu importante.

Acest fapt a contribuit, de asemenea, la ideea că nu mai este relevant să insistăm pentru a face parte din eforturile sistematice de demantelare a sistemului capitalist și de construire a unui sistem alternativ care să permită umanității și naturii să prevaleze în armonie; ni se spune că nu mai avem timp să construim așa ceva. Drept urmare, suntem încurajați de capitaliști să facem parte din soluțiile ecologice.

Ni se spune că este necesar să se pună capăt capitalismului de cazinou pentru profit pentru a introduce „capitalismul părților interesate”. Dar, bineînțeles, din moment ce noțiunea vine de la profitorii care au colonizat, corporatizat, militarizat și financiarizat, putem presupune că ei vorbesc despre asigurarea propriilor interese prin orientarea directă a deciziilor economice, în loc să continue spectacolul numit economie prin „mâna invizibilă”. Ni se spune că ar trebui să ni se asigure un venit de bază universal, locuințe gratuite și alte servicii sociale atâta timp cât respectăm reglementările și politicile parteneriatului public-privat.

La ce fel de condiționări vom fi supuși după ce vom fi privați de relațiile noastre inerente cu noi înșine, cu ceilalți, cu comunitățile noastre și cu natura, forțați să fim parte a agriculturii industriale distructive, a digitalizării a tot ceea ce există cu extragerea masivă de resurse, a colonizării comunităților noastre cu francize multinaționale și a înrobirii sufletelor noastre în cușca invizibilă a îndoctrinării și a propagandei?

Există deja un astfel de sistem în SUA – se numește încarcerare în masă în sistemul penitenciar privat. Oamenilor li se spune că nu este necesar ca economia să fie ghidată doar de creștere și că e nevoie să fie înlocuită cu una durabilă.

Cu toate acestea, venind din partea celor care au restrâns foarte mult creșterea economică semnificativă în rândul populației generale pentru a supune mijloacele de trai cadrului capitalist brutal, ceea ce vor să spună de fapt este să restrângă relațiile sociale productive dintre oameni, astfel încât aceștia să fie nevoiți să subziste cu strictul necesar, încolonați în cele din urmă pentru a fi o turmă mai mică, mai ușor de gestionat cu mai puține resurse – o soluție economică care poate fi concepută doar de creierele criminale.

Cine știe ce rol vor juca în ea vaccinurile. Cine știe la ce fel de iad de viață vor fi supuși oamenii, pe măsură ce viețile noastre vor fi tratate ca niște numere în cadrul tranzacțiilor de înaltă frecvență, sau întreaga noastră viață va fi pusă în așteptare de către reprezentanții AI ai clienților. Observați cum politicile vor fi concepute pentru a fi realizate prin cooptarea agendelor de stânga. Mâna invizibilă a fost ocupată să construiască o cușcă invizibilă nou-nouță pentru a perpetua domnia violentă a regilor și reginelor în numele „revoluției” – o revoluție fascistă, adică.

Dar aceste traiectorii nu sunt prestabilite. Problema este că este foarte puțin probabil ca aceste posibilități să fie examinate de către oamenii interesați în cadrul capitalist. Există o problemă structurală în sistem. Să ne întoarcem la pendul. La fel ca orice altă instituție socială capitalistă, instituția politică capitalistă servește clasei conducătoare; poate servi ca un dispozitiv de spălare a crimelor. De îndată ce un subiect care implică activități criminale este destinat să fie „politic” – acesta se disociază de elementele criminale și devine „legitim”.

Diferite instituții sociale intervin pentru a susține un astfel de punct de vedere, deoarece toate sunt finanțate de clasa conducătoare – mass-media îl prezintă ca atare, legislativul îl codifică ca atare, ramura executivă îl execută ca atare, ramura judiciară îl judecă ca atare, mediul academic îl susține ca atare, instituția educațională îl cimentează ca atare și așa mai departe. Devine normalizat pentru a face parte din politicile sociale.

Odată ce subiectul se află pe masa politică înfrumusețată cu o istorie glorioasă și cu mituri ale națiunii Statelor Unite ale Americii, subiectul devine oficial „politic”, nu penal, și este acum gestionat în siguranță și cu generozitate de către entitățile corporative.

Subiectul redat plutește pe un tărâm artificial al miturilor politice, al tradiției și al culturii luptelor de gladiatori ale autorităților politice, ca un simbol comercializat care reprezintă o versiune fictivă a subiectului real. Oamenii obișnuiți nu-l mai pot aborda coerent pentru ceea ce este, decât dacă sunt suficient de bogați și influenți pentru a avea acces la toate instituțiile sociale cu bani. Mai mult, toate dosarele penale ale oficialilor sunt aruncate, iertate și uitate, deoarece la fiecare patru ani vine un nou regim.

Acesta este modul în care politicile externe distructive ale colonialismului, corporatismului și militarismului, precum și politicile interne prădătoare și exploatatoare de tot felul au fost puse în aplicare împotriva oamenilor, în numele libertății, justiției și umanității. Acesta este modul în care preocupările legate de mediu s-au transformat în „capitalism verde”. Acesta este modul în care am fost mobilizați sub pretextul carantinării din cauza coronavirusului.

Oamenii privesc și aclamă pendularea între extremele politice în cadrul capitalist. Frânturi de înțelegere dincolo de cadrul imperial pot fi percepute doar cu instrumente aprobate de cadru, menținându-se în limita ideilor clasei conducătoare.

Dacă ai o viziune asupra lumii care nu se încadrează în acesta, sfârșești prin a fi catalogat drept susținător al unui răufăcător politic sau pur și simplu ești etichetat drept „fascist”, „comunist” și așa mai departe. Inutil să mai spunem că acești termeni sunt definiți exclusiv de ideile acceptate, de istoria acceptată și de miturile acceptate de hegemonia capitalistă.

De exemplu, faptul că guvernul SUA a sprijinit regimuri fasciste din întreaga lume, intervenind în același timp în mod brutal împotriva țărilor socialiste de pe tot globul, nu va fi admis.

Modul în care ierarhia capitalistă modelează ideile

Dacă cineva are un punct de vedere care sfidează narațiunea predominantă, acela poate deveni o țintă a autorităților, precum și o țintă a multiplelor extreme politice din cadrul hegemoniei capitaliste. De exemplu, dacă vă opuneți crimelor de război israeliene de pe o poziție anticapitalistă/antiimperialistă, puteți fi persecutat ca dizident de către stabiliment, fiind în același timp etichetat drept „antisemit” de către susținătorii politicilor israeliene. De asemenea, puteți fi etichetat drept „sionist de fațadă” de către cei care cred că evreii pun stăpânire pe lume și așa mai departe.

Poziția care subliniază faptul că Israelul este o parte crucială a structurii imperiale, care servește ierarhia imperială, beneficiind în același timp de sprijinul generos al acesteia, nu poate fi discutată pe deplin din cauza modului în care sunt formate narațiunile de către rețeaua instituțiilor imperiale.

Pendulul politic nu creează doar o iluzie de „democrație”, ci definește și ceea ce este acceptabil, în timp ce destramă comunitățile. Își folosește violența ca pe o trambulină pentru a se perpetua și a-și întări stăpânirea asupra celor exploatați.

De aceea, iadul în care trăiește poporul palestinian continuă să funcționeze ca un artificiu pentru imperialism – cu cât palestinienii suferă mai mult, cu atât mai mult apare sentimentul antisemit, care, la rândul său, justifică violența israeliană, care, la rândul său, servește agendele imperiale. De aceea, victimele din Katarina au fost persecutate și prin „renovarea urbană” după ce au trecut printr-un eveniment deosebit de tragic.

Hegemonia capitalistă nu permite o discuție onestă, deoarece imperialismul este ținut ascuns în mod implicit, cușca capitalistă este invizibilă, iar mâna călăuzitoare a capitaliștilor acționează din umbră. Cadrul capitalist pur și simplu îi încolțește pe oameni pentru a avea argumente fără ieșire. Punct.

Cu situația virusului, ni se spune că există oameni buni care poartă măști și stau acasă și oameni răi care sfidează în mod egoist regulile și răspândesc „teorii ale conspirației”. Dinamica dintre narațiunile acceptabile din cadrul capitalist creează argumentele circulare ale unui „meci” de țipete. Aceste dinamici exclud și depreciază orice înțelegere care depășește gama artificială de idei creată de instituțiile capitaliste: ești un „răspândac de fake news”, ești un „negaționist”, ești un „teoretician al conspirației”, ești un „ucigaș de bunici”, „comuniștii preiau controlul” și așa mai departe. Fără a recunoaște acest mecanism, orice încercare de a unifica momentele va avea ca rezultat un populism care emulează structura socială existentă – în cel mai bun caz, o altă revoluție reacționară, dar cel mai probabil va crea mai multe diviziuni și destabilizare în rândul oamenilor, ceea ce va duce la perpetuarea ierarhiei capitaliste.

Acesta este motivul pentru care nu există nicio discuție despre responsabilitatea pentru moartea și suferința create de măsurile de carantinare și nu există nicio discuție despre semnificația motivului pentru care trecem printr-o schimbare structurală. Iar când decesele și suferințele vor fi puse pe masa politică, vulturii financiari le vor devora pe piețele emergente de obligațiuni, cu impact social.

Mâna invizibilă care ar fi necesar să ne ghideze spre libertate, dreptate și umanitate a creat un imperiu condus de acumularea fără precedent de putere pentru cei puțini. Mâna care acționează din umbră a creat o cușcă invizibilă deasupra noastră, care ne-a orbit și ne-a divizat, permițând clasei conducătoare să ne exploateze și să ne subjuge.

Acum este necesar să se precizeze clar că ceea ce percepem ca fiind viitorul distopic al celei de-a patra revoluții industriale – IA, blockchain, digitalizare, financiarizare, capitalism verde și așa mai departe – nu poate fi separat de mâna din umbră și de cușca invizibilă. Nu i se poate permite să fie definit de instituțiile capitaliste ca un „subiect politic legitim” în loc să fie numit ca ceea ce este cu adevărat.

Cușca nu a fost construită încă pe deplin, dar dacă nu reușim să o vedem ca ceea ce este în contextul său, vom fi pur și simplu forțați să acceptăm o versiune a acesteia ca fiind una dintre traiectoriile capitaliste „legitime”. Așa se petrece atunci când societatea noastră devine un teatru al absurdului.

Haideți să trăim o viață care ne eliberează din cușca invizibilă și să dăm ferm mâna cu natura și umanitatea.

Citiți și:
Cultul Covid (I)
Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)

 

yogaesoteric
4 februarie 2022

 

Also available in: English