Forţa vitală se amplifică prin fuziune amoroasă

Există nenumărate şcoli de yoga care se bazează pe tehnici de control al suflurilor subtile, numite Pranayama. Omul civilizaţiei noastre, cu excepţia unor buni sportivi şi cântăreţi, nu mai respiră corect, folosind doar o zecime din capacitatea plămânilor.

Exerciţiile yoga de respiraţie aduc o cantitate optimă de oxigen în plămâni, ritmul uniform al respiraţiei dizolvând orice tensiune sau blocaj. Frecvenţa ritmului respirator se măreşte atunci când trăim o emoţie puternică. În schimb, starea de calm apare o dată cu reglarea respiraţiei. Wilhem Reich a observat că nevroticii respiră greşit, şi anume prea repede, superficial şi neregulat. Respiraţia adâncă nu înseamnă doar umplerea plămânilor cu aer, umflarea pieptului şi retragerea abdomenului, ci mai mult, ea presupune golirea şi umplerea regulată a tuturor părţilor plămânilor.

Cine respiră corect trăieşte, după cum se spune într-o învăţătură yoghină, în rezonanţă cu prana. Prana este pentru yoghin forţa vitală a fiecărei fiinţe. Prana este energie cosmică, iar prin Pranayama ne putem conecta la izvorul nesecat al energiei universale. La o fiinţă perfect sănătoasă, prana este echilibrată, de aceea o sănătate fizică şi psihică se bazează pe o respiraţie corectă. Inspiraţia şi expiraţia înseamnă mai mult decât preluarea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon; ea înseamnă şi recepţionarea vibraţiilor pranice.

La fel ca şi tehnicile de respiraţie (pranayama) şi posturile yoga (asana) actul sexual amoros revitalizează corpul prin preluarea prana-ei din univers. În timpul fuziunii erotice cu continenţă, ritmul respirator se echilibrează şi intră în armonie cu suflurile subtile cosmice (prana), făcând astfel ca cei doi iubiţi să asimileze prin rezonanţă energii extrem de regenerante pentru întreaga structura şi foarte elevate. D. H. Lawrence descrie prana ca pe o forţă vitală ce străbate omul şi poate fi amplificată prin fuziune amoroasă. Această energie vibrantă, „şerpuitoare”, este prezentă în fiecare obiect viu. Wilhelm Reich a numit-o orgon.