O bătrâneţe sănătoasă se construiește cu decenii bune înainte

„Dacă tinereţea ar ști, bătrâneţea ar putea”, spunea Cicero. Un adevăr reflectat de nenumărate studii care arată că ajustarea stilului de viaţă la vârsta mijlocie (sau chiar mai devreme) favorizează tranziţia mai lentă spre o bătrâneţe mai sănătoasă.

Eseistul Sever Voinescu povestește, într-o carte care explorează modalităţile în care alegem să îmbătrânim, despre experienţa unui cuplu de septuagenari intelectuali, care exersau o metodă inedită de a combate bătrâneţea. În anul în care au împlinit 60 de ani au decis să înveţe împreună câte o limbă străină pe an. Procesul învăţării era unul meticulos, după manuale, caiete de studiu, exerciţii, soţii apelând chiar și la profesori pentru a fi siguri că își însușesc corect noua limbă. La finalul anului se opreau acolo cu bagajul de cunoștinţe acumulat din respectiva limbă și treceau la învăţarea unei alte limbi străine, având deja o planificare foarte exactă pentru următorii ani (limba română, de exemplu, ar fi venit la rând după 6 ani, i-au comunicat bucuroși eseistului, după ce au aflat că este român).

Experţii au descoperit deja că învăţarea unei limbi străine joacă un rol important în prevenirea declinului cognitiv, dar aceasta este doar una dintre modalităţile de încetinire a îmbătrânirii. De fapt, începem să îmbătrânim cu mult înainte ca semnele declinului să devină vizibile, iar viteza cu care apar aceste semne la vârsta de mijloc reprezintă un indiciu valoros despre starea de sănătate și de (in)dependenţă de care ne vom bucura în ultimii ani de viaţă.

Îmbătrânim cu toţii, dar nu în același ritm

Identificarea și tratarea bolilor specifice bătrâneţii este necesar să înceapă devreme, încă de la vârsta de 45 de ani, sugerează un studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea Duke. Cercetătorii au analizat ritmul în care îmbătrânesc peste 1.000 de neozeelandezi născuţi în același an, folosind datele studiului longitudinal Dunedin, aflat în desfășurare de aproximativ 5 decenii. Ritmul de îmbătrânire a participanţilor la studiu a fost măsurat (la vârsta de 26, 32, 38 și 45 de ani) cu ajutorul a 19 biomarkeri, care evaluau sistemul cardiovascular, renal, imunitar, metabolic și pulmonar.

La vârsta de 45 de ani, subiecţii cu o îmbătrânire mai lentă aveau un aspect mai tânăr, mai puţine riduri, se bucurau de o sănătate cardiovasculară mai bună și continuau să meargă într-un ritm mai alert. La celălalt capăt al spectrului, subiecţii de aceeași vârstă, dar care îmbătrâneau mai repede, prezentau semne de declin fizic, dar și cognitiv și aveau o percepţie mai pesimistă cu privire la îmbătrânire.

„Îmbătrânirea nu se petrece brusc, atunci când oamenii ajung la 60 de ani; ea este un proces care se întinde pe tot parcursul vieţii”, a declarat Maxwell Elliott, coordonatorul studiului.

Identificarea persoanelor de vârstă mijlocie care îmbătrânesc mai devreme decât ar presupune vârsta lor cronologică, necesitând astfel tratamente medicale și, probabil, o pensionare timpurie, reprezintă o condiţie pentru conservarea calităţii vieţii acestora, dar și pentru ponderarea costurilor pe care societatea va fi necesar să le suporte, punctează Elliot.

Unele persoane îmbătrânesc chiar și de 3 ori mai repede decât alte persoane de vârsta lor, a arătat un studiu din 2015, efectuat de o echipă internaţională de cercetători, care au analizat date provenind din același studiu Dunedin, la data când participanţii la studiu aveau 38 de ani. Măsurând o serie de biomarkeri, cercetătorii au descoperit că unii dintre subiecţi aveau o vârstă biologică mai mare – de 40 de ani, 50 de ani și chiar, într-un singur caz, considerat extrem, de 61 de ani. Acest aspect era un indiciu al faptului că organismul lor îmbătrânise accelerat (cu 1,2 sau 3 ani în fiecare an din cei studiaţi). Subiecţii îmbătrâniţi din punct de vedere biologic au obţinut rezultate mai slabe la teste destinate, în general, persoanelor trecute de 60 de ani (inclusiv teste de echilibru și de coordonare), dar au raportat și mai multe dificultăţi în desfășurarea activităţii fizice, precum urcatul scărilor. Atunci când studenţii au fost solicitaţi să evalueze vârsta subiecţilor, examinându-le fotografiile, cei care aveau o vârstă biologică mai mare au primit scoruri mai mari de vârstă, pentru că păreau mai îmbătrâniţi.

În viitor, studiile se vor concentra mai mult asupra stilului de viaţă adoptat de persoanele care îmbătrânesc lent sau accelerat, iar datele colectate vor permite încetinirea acestui proces, a declarat Daniel Belsky, autorul principal al studiului.

În timp ce unele dintre indiciile îmbătrânirii pot fi detectate doar prin investigaţii medicale, altele pot fi observate cu ochiul liber de cei care ar dori să își evalueze starea de sănătate și ritmul de îmbătrânire. Mersul pe jos este un astfel de indicator, folosit de medici pentru a evalua starea pacienţilor de peste 65 de ani, dar care spune multe și despre sănătatea și tinereţea de care ne bucurăm la 40 de ani.

Spune-mi cât de iute mergi, ca să-ţi spun cât de repede îmbătrânești

Un mers mai lent la persoanele de 45 de ani este asociat unei îmbătrâniri premature, atât din punct de vedere fizic, cât și cognitiv, au constatat cercetătorii de la Universitatea Duke. Persoanele care aveau tendinţa de a merge mai încet la vârsta de 45 de ani tindeau să aibă un volum mai mic al creierului, o grosime medie inferioară a cortexului cerebral și un număr mai mare de leziuni ale materiei albe. Un ritm mai lent de mers a trădat, de asemenea, îmbătrânirea accelerată a plămânilor, a danturii și a sistemului imunitar.

În cadrul studiului, cercetătorii au evaluat viteza de mers obișnuită, viteza maximă și viteza mersului asociat cu rezolvarea unei sarcini.

Este un fapt cunoscut de medicii geriatri că persoanele septuagenare sau octogenare au un risc mai mare de deces decât cele care merg mai rapid la aceeași vârstă, dar studiul a descoperit că un ritm lent de mers trădează existenţa unor probleme cu câteva decenii înainte de instalarea bătrâneţii, a subliniat Terrie Moffit, coordonatoarea studiului.

Generaţia captivă pe canapea

Rezultatele studiului au fost cu adevărat surprinzătoare, au declarat cercetătorii, subliniind că măsurarea vitezei de mers la vârste mai tinere oferă indicii importante despre sănătate, oferindu-le oamenilor oportunitatea de a-și modifica stilul de viaţă cât timp se bucură încă de sănătate și de tinereţe.

Vârsta mijlocie și declinul cognitiv

Deteriorarea creierului nostru are loc mult mai devreme decât ne așteptăm, a concluzionat un studiu publicat în 2012, efectuat de experţi de la Centrul de Cercetare în Epidemiologie şi Sănătatea Populaţiei din Franţa şi de la University College din Londra.

Memoria și alte funcţii ale creierului intră în declin în jurul vârstei de 45 de ani, a arătat studiul, derulat timp de peste un deceniu, care a analizat peste 7.000 de persoane cu vârste între 45 și 70 de ani. Cercetătorii au măsurat scorurile cognitive de 3 ori în acest interval, constatând că, pe măsura trecerii timpului, are loc diminuarea memoriei și capacităţii de înţelegere audio-vizuală la toate grupele de vârstă.

Anterior se credea că declinul cognitiv apare în jurul vârstei de 60 de ani, dar acest studiu arată că deteriorarea cognitivă este deja evidentă între 45 și 49 de ani, atât la bărbaţi, cât și la femei, a declarat dr. Archana Singh-Manoux, coordonatoarea studiului.

Persoanele care par să sufere o deteriorare mai rapidă a creierului este necesar să fie identificate și tratate, spun cercetătorii, avertizând că riscul acestor persoane de a dezvolta demenţă mai târziu ar putea fi mai mare. În contextul îmbătrânirii demografice, „înţelegerea îmbătrânirii cognitive va fi una dintre provocările acestui secol”, subliniază autorii.

Informaţiile livrate de acest studiu ne avertizează asupra riscului de a acţiona doar în momentul în care trupul începe să se prăbușească, spune profesorul Lindsey Davies. Nu există un medicament-minune care să protejeze oamenii de efectele neglijării îndelungate a sănătăţii, spune Davies, care încurajează tinerii și persoanele de vârstă mijlocie să își îmbunătățească stilul de viaţă. În același timp, expertul militează pentru o eficienţă crescută în protejarea sănătăţii persoanelor vârstnice, propunând o abordare „de la leagăn la mormânt” a sănătăţii publice.

Cum să îmbătrânim lent și sănătos

Vârsta mijlocie reprezintă o vârstă critică la care putem lua măsuri eficiente pentru a ne prelungi sănătatea și în anii bătrâneţii – a fost concluzia unui studiu publicat în 2019 în jurnalul Societăţii Americane de Geriatrie. Studiul a analizat factorii care contribuie la menţinerea sau, dimpotrivă, la deteriorarea sănătăţii creierului la vârsta mijlocie. Exerciţiul fizic regulat și un nivel mai înalt de educaţie au fost buni predictori ai unei îmbătrâniri mai puţin accentuate a creierului. În același timp, fumatul, greutatea în exces, bolile cardiovasculare, depresia, diabetul (și alte boli, precum cele inflamatorii sau care afectează circulaţia și metabolismul) au contribuit la declinul cognitiv prematur.

Într-un anumit grad, îmbătrânirea creierului poate fi întârziată prin alegeri sănătoase în prima parte a vieţii, a subliniat Carla Schubert, autorul principal al studiului.

Un stil de viaţă sănătos poate diminua riscul de instalare a demenţei (în condiţiile în care 50 de milioane de persoane suferă, la nivel global, de această afecţiune), potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Printre factorii care reduc riscul de demenţă se numără renunţarea la fumat, evitarea excesului de alcool, adoptarea unei alimentaţii mediteraneene, bogate în fructe și legume, menţinerea unei greutăţi normale, antrenarea creierului prin activităţi care să-l provoace, evitarea unui nivel înalt de colesterol sau tratarea diabetului zaharat. De asemenea, ghidul OMS recomandă cel puţin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână.

Deși nu există niciun tratament care să vindece demenţa sau măcar să-i oprească progresul, vestea bună reliefată de studii este că boala poate fi prevenită într-un număr semnificativ de cazuri. Chiar și riscul genetic de a dezvolta demenţă poate fi compensat printr-un stil de viaţă sănătos, arată un studiu publicat în 2019, derulat pe parcursul a 8 ani. Riscul de a face demenţă poate fi diminuat cu 32%, inclusiv atunci când bagajul genetic personal este foarte nefavorabil, au conchis cercetătorii, printre factorii de protecţie regăsindu-se exerciţiul fizic regulat, alimentaţia sănătoasă și absenţa fumatului.

Riscul de deces după 40 de ani este invers proporţional cu reducerea timpului petrecut în mod sedentar și cu creșterea duratei activităţii fizice, potrivit unui studiu efectuat de cercetători norvegieni.

Efectele sedentarismului pot fi reversibile, cel puţin parţial, iar un program mai intens de activităţi fizice, de câteva ore pe săptămână, început la vârsta mijlocie sau mai târziu, oferă un nivel de protecţie similar cu cel al persoanelor care s-au menţinut active pe tot parcursul vieţii – aceasta este vestea bună pe care o aduce un studiu de anvergură publicat în 2019 în British Medical Journal.

Alte studii au arătat că activitatea fizică intensă poate încetini creșterea celulelor tumorale și că sistemul muscular și cardiovascular al persoanelor în vârstă active fizic de-a lungul vieţii îmbătrânesc relativ puţin.

Exerciţiul fizic intervine și în menţinerea calităţii pielii pe o perioadă cât mai îndelungată. Cercetătorii au descoperit că, în cazul persoanelor de 40 de ani care obișnuiesc să facă regulat exerciţii fizice, compoziţia pielii este mai apropiată de cea a tinerilor de 20 și 30 de ani, spre deosebire de cea a persoanelor de vârsta lor. De asemenea, subiecţii de 65 de ani care au început să alerge sau să facă ciclism de două ori pe săptămână au înregistrat modificări în bine ale pielii după o perioadă de 3 luni.

Pentru o bătrâneţe care merită trăită

Inteligenţa pare să frâneze procesul de îmbătrânire, potrivit cercetătorilor francezi, care au descoperit că o persoană se va simţi cu atât mai tânără la 70 de ani cu cât coeficientul de inteligenţă a fost mai ridicat în adolescenţă și tinereţe. De fapt, nu doar că persoana se percepe mai tânără decât este, dar și markerii de îmbătrânire biologică reflectă această realitate. Nu se știe încă în ce mod intervine un coeficient ridicat de inteligenţă în frânarea procesului de îmbătrânire, dar experţii au presupus că ar putea fi vorba de alegeri mai sănătoase, care vin la pachet cu un statut socioeconomic mai bun, sau de adaptabilitatea persoanelor inteligente la schimbările pe care le aduce îmbătrânirea. Important de reţinut este faptul că „deschiderea spre experienţe noi” a fost unul dintre factorii cu rol major în încetinirea îmbătrânirii.

Experienţele noi și iluzia curgerii rapide a timpului

Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât timpul pare să treacă mai repede, iar pentru această accelerare a timpului subiectiv odată cu îmbătrânirea au fost construite diferite explicaţii. În 2005, doi psihologi de la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München au chestionat persoane între 14 și 94 de ani asupra vitezei cu care li s-a părut că a trecut săptămâna, luna, anul sau deceniul precedent. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între categorii diferite de vârstă, cu o singură excepţie: atunci când s-au raportat la ultimul deceniu trăit, subiecţii mai în vârstă au fost mult mai predispuși decât cei mai tineri să creadă că acești ani au trecut mai repede.

Dacă percepem intervalele scurte de timp în mod similar, de ce persoanele în vârstă au senzaţia că anii din copilărie și tinereţe s-au scurs în ritm de melc, în timp ce anii rămași aleargă cu o viteză uluitoare? Poate că răspunsul este legat de modul în care învăţăm și descoperim aspecte noi în copilărie, explică profesorul de psihiatrie Richard Friedman.

În copilărie învăţăm să facem tot felul de acțiuni, iar acest proces durează destul de mult, timp în care se formează un flux constant de amintiri noi despre evenimente, locuri și oameni, explică Friedman. Atunci când privim înapoi, la acele timpuri, numărăm atât de multe experienţe trăite, încât pare să fi fost nevoie de o veșnicie pentru a le trăi pe toate. Pe de altă parte, cu cât cerinţele cognitive ale îndeplinirii unei sarcini sunt mai mari, cu atât durata ei ni se pare mai mare, iar activităţile cu care ne-am obișnuit deja par să îngusteze timpul, prin comparaţie cu cele noi, chiar dacă durata lor este aceeași. Ceea ce majoritatea adulţilor au pierdut este deprinderea (și curiozitatea) de a descoperi elemente noi, așa cum o făceau în copilărie. Conștientizând aceasta am putea urmări să „dilatăm” timpul, păstrându-ne creierul activ, trăind experienţe noi, explorând locuri necunoscute, expunându-ne la idei și informaţii proaspete, dezvoltându-ne abilităţi noi. Sau pur și simplu făcând activități obișnuite într-o manieră inedită.

În primii ani ai vieţii ne mișcăm într-o lume de dimensiuni hiperbolice, în care totul, de la oameni la case și locuri, ne intrigă, ne fascinează și ne ademenește. Cea mai mare pierdere a vieţii mature este probabil că proporţiile se modifică: creștem înspăimântător (sau ni se pare că o facem), iar lumea noastră, mereu stafidită, veșnic subţiată, abia dacă ne mai cuprinde. Poate că îmbătrânirea cu rost are de-a face cu reglajul înţelept al dimensiunilor noastre și ale universului în care respirăm: avem nevoie să redescoperim măreţia și gigantescul unei lumi create cu o înţelepciune nepământeană, dar și foamea după minunile care încolţesc pretutindeni în jurul nostru. Numai recuperându-ne starea de spirit a uimirii putem palpa cu recunoștinţă și sfială frumuseţea în care suntem înfășuraţi în orice anotimp al trecerii noastre.

Citiți și:
Ovidiu Bojor: «Cred în tinereţe fără bătrâneţe şi în viaţa fără de moarte»
Dacă învățați să vă mirați, bătrâneţea se anulează!
Fă din sănătatea creierului tău o prioritate: Obiceiuri benefice la îndemâna oricui care te ajută să ai un creier în formă chiar și la bătrânețe

 

yogaesoteric
5 februarie 2022