Dacă învățați să vă mirați, bătrâneţea se anulează!

Mama mea a venit la mine după moartea tatălui meu; nu o puteam lăsa în Belarus cu o pensie de 100 de dolari de la stat, mai ales ca acolo totul îi amintea de tata. Am invitat-o la Stockholm. A primit permisiunea şi a venit la mine.

După trei luni, i s-a oferit propriul apartament, deoarece se considera că nu poate depinde de nimeni, cu excepția statului, i s-a oferit propria pensie, asistenţă medicală gratuită, electricitate gratuită, taxi gratuit, transport gratuit, totul!

Și în cele din urmă a sosit o hârtie minunată. Pe hârtie era scris: dacă doriți să obțineți o educație în școală pentru străini, cu scopul de a învăța limba suedeză, bine ați venit, vom începe într-o anumită dată.

Mama îmi spune: „Fiule, eu am 73 de ani, nu mă voi face de rușine?” I-am răspuns: „Mamă, tu ai fost întotdeauna minunată, și în această școală vei fi minunată.”

Mama s-a dus la școală. Acolo erau bătrâni și bătrâne, la fel ca ea. Unii cu 10 ani mai în vârstă, de 83 de ani, unii mai tineri – 67, copii, se poate spune. Și iată a fost creată o clasă. Cu toate istoriile școlare și de clasă.
Cu dragoste, cu scrisorele, cu sărbătorirea zilelor de naștere cu tort, cu călătorii în Suedia și totul gratuit, totul plătit de stat.

Mama mea a murit la vârsta de 97 de ani. Unul dintre prietenii ei a murit la 99, ca urmare a unei erori medicale, o altă prietenă la 103 ani. În ultimii ani, ei au scris și au publicat o carte comună, au mers în Spania, au zburat în Anglia, în Israel, au acumulat impresii. Și iată un fapt interesant: trei sferturi dintre elevii din această clasă încă trăiesc.

La o anumită vârstă, o persoană primește paradigma: „viața este pe sfârşite, în față este numai boală, întuneric și moarte. Nimeni nu are nevoie de gândurile mele, de ideile, poeziile, muzica mea, sunt abandonat de toată lumea. Este necesar să supraviețuiesc.”

Când omul merge la școală și scrie verbe neregulate pe genunchi, primește în creier cu totul ale informații: „Nu privesc către întuneric, dar învăț limba suedeză pentru a vorbi în ea, nu să mă bag în sicriu cu această limbă stupidă”.

Omul nu este doar trup, este și suflet. Când trupul este mai puternic decât sufletul, atunci noi doar supraviețuim. Când sufletul este mai puternic decât trupul, atunci el râde de trup: „Câţi ani ai, 80 sau 90?”

Nicio vârstă, eu învăț limba spaniolă. M-am îndrăgostit! De una foarte tinerică, de 65 de ani, a fost nevoie să trăiesc până la 80 de ani și să mă îndrăgostesc cu adevărat. Am crezut că e dragoste, iar aceasta a fost prietenie.

Și aici începe miracolul. Odată ce vă reprogramați creierul, vi se anulează bătrâneţea. Încetați să mai îmbătrâniţi.

Imediat ce veți începe să vă uimiți, veți întineri. Ce este bătrâneţea? Este incapacitatea de vă mira.

Dacă nu te uiți la lume cu ochi albaștri de om uimit, dacă îți spui: „Totul s-a terminat, totul e în trecut, nimeni nu-mi va spune nimic nou, toți sunt proști și tinerii nu sunt la fel, nici cei de vârstă medie, nimeni nu este la fel”, toate acestea reprezintă bătrâneţea. Când spui că iarba era mai verde – aceasta este bătrâneţea.

Este de preferat să prelungim viața având grijă să-i oferim sufletului mereu o sursă de alimentare de la cultură, de la muzică… Pentru mulți, acestea vor suna „în gol”, deoarece mulți nu cunosc aceste aspecte. Şi dacă o persoană descoperă brusc o muzică frumoasă a marilor compozitori, învață să asculte, să înțeleagă și să simtă, iar acestea îi vor prelungi imediat viața.

Mikhail Kazinic

Citiţi şi:

Muzica în locul medicamentelor: meloterapia

«Pe muzică barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor» – Prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu

Pentru o bătrâneţe care merită trăită

yogaesoteric
17 ianuarie 2021