Legea rezonanţei în astrologie

Legătura dintra Om şi Macrocosmos este posibilă şi naturală în acelaşi timp graţie fenomenului de rezonanţă.

Prin rezonanţă se realizează iniţierea sau amplificarea de fenomenelor oscilatorii într-un sistem – în cazul nostru, fiinţa umană – sub acţiunea oscilaţiilor similare produse de un alt sistem, adică Macrocosmosul. Rezonanţa se manifestă printr-un transfer de energie de la sistemul excitator (Macrocosmosul) către cel excitat (Microcosmosul – fiinţa umană).



Observaţii

• Rezonanţa are loc numai atunci când frecvenţa sistemului excitator este apropiată sau coincide cu una din frecvenţele proprii cu care sistemul rezonant este capabil să vibreze; când cele 2 frecvenţe coincid atunci transferul de energie este maxim (energia tinde către infinit).
• Această lege a fost afirmată de-a lungul timpului de marii înţelepţi ai omenirii şi se regăseşte în învăţăturile căilor spirituale autentice. Grecii spun: „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte, astfel, universul“. Orientul spune: „Ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei tale) se află pretutindeni în univers (Macrocosmos); ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei tale) nu se află nicăieri în univers (Macrocosmos);
• Oamenii de ştiinţă moderni confirmă afirmaţiile înţelepţilor. Ne referim la lucrările cercetătoarei Lily Kolisko, ale lui Michel Gaouqelin ş.a.

Din aceste considerente, omul reprezintă un ansamblu de rezonanţe (cu energii din Macrocosmos), dintre care unele sunt predominante în microcosmosul fiinţei sale. Aceste predominanţe se remarcă sub forma unor caracteristici care îi definesc personalitatea adică individualitatea unei fiinţe umane comparativ cu o altă fiinţă umană. Pentru a percepe cât mai corect Realitatea şi pentru a interacţiona eficient şi armonios cu ea, omul trebuie să devină conştient de:

• Rezonanţele predominante din fiinţa sa (cu ce tipuri de energii din Macrocosmos rezonează);
• Modul specific (propriu) în care el realizează aceste rezonanţe (care este transferul de energie dintre el şi Macrocosmos, ce tip de energie circulă între el şi Macrocosmos).

Precizăm că omul are libertatea şi capacitatea de a rezona cu focarele de energie din Macrocosmos într-o multitudine de moduri. Această libertate de alegere este posibilă datorită Liberului Arbitru, cu care orice fiinţă umană este înzestrată. De asemeni, chiar dacă omul, tocmai prin această libertate, rezonează ulterior, predominant, doar cu anumite focare corespondente de energie din Macrocosmos, el poate schimba aceste rezonanţe în sensul:

• modificării predominanţelor lor sau
• chiar a iniţierii unor noi procese de rezonanţă până când, în final, omul va reuşi să conştientizeze analogia (corespondenţa) completă dintre el (ca microcosmos) şi manifestare (Macrocosmos).

Acesta reprezintă, de altfel, şi sensul transformărilor ce definesc evoluţia omului şi a manifestării.

Observaţie:
Legea Liberului Arbitru se regăseşte în astrologie sub forma dictonului: „Astrele înclină şi nu determină“ sau „Astrele predispun şi nu dispun“. În orice moment omul îşi poate schimba sau construi destinul în mod conştient, prin angrenarea Liberului Arbitru. Este ceea ce se cheamă efort conştient pentru a evolua spiritual.

Evoluţia omului se realizează după anumite legi şi are ca scop o cunoaştere cât mai profundă a propriei naturi divine, spirituale a acestuia. Deoarece această evoluţie se realizează în timp, pentru a ne cunoaşte cât mai bine în momentul prezent este util să putem afla informaţii despre noi înşine la un moment de timp anterior. Altfel spus, dacă noi cunoaştem condiţiile iniţiale la un moment de timp anterior şi cunoaştem legile de desfăşurare a evoluţiei fiinţei în timp, vom afla lucruri cât mai precise despre noi în prezent şi, chiar mai mult, ne putem construi conştient viitorul.

Dintre toate momentele de timp anterioare, cel mai important este momentul naşterii pe care, dacă-l vom cunoaşte cu precizie, vom afla astfel condiţiile şi influenţele specifice, particulare, la care fiinţa umană a fost supusă în momentul naşterii. Cu alte cuvinte, putem afla precis aceste influenţe care vor deveni astfel „condiţii iniţiale“ şi vor servi ca punct de plecare concret (obiectiv) pentru cunoaşterea de sine. Este necesară şi o a doua condiţie şi anume cea care se referă la legile după care evoluează fiinţa umană ulterior, adică modul în care o face, în funcţiile de condiţiile iniţiale.

Pentru aceasta vom analiza structura fiinţei umane.

Recunoscând fiinţa umană ca un veritabil microcosmos în analogie cu întreaga manifestare (Macrocosmosul), realizăm de fapt că aceasta (fiinţa umană) reprezintă cu mult mai mult decât corpul fizic şi că ea cuprinde anumite realităţi interioare ce pot fi descoperite şi experimentate (datorită fenomenului de rezonanţă). În această direcţie, tradiţia înţelepciunii milenare recunoaşte fiinţa umană ca fiind înzestrată cu mai multe corpuri sau vehicule prin care se realizează evoluţia spirituală şi care, în final, prin transcendere, conduc la starea de înţelepciune.
Aceste corpuri sau vehicule fundamentale sunt în număr de trei:

• Corpul fizic;

Corpul astral sau, altfel spus, natura emoţională şi psiho-mentală a fiinţei;

Corpul cauzal.

Astrologia a stabilit o legătură specifică (sub forma unei predominanţe) între o anumită parte a Realităţii (Macrocosmos) şi o anumită latură a fiinţei umane. Astfel, între Macrocosmos – reprezentat în cazul nostru particular de Soare, Lună, celelalte planete ale Sistemului Solar şi constelaţiile zodiacale – şi fiinţa umană (microcosmos), ca natură emoţională şi psiho-mentală, există o legătură, o corespondenţă ce a fost observată şi confirmată de mii de ani de practică a astrologiei. Această legătură se stabileşte prin transferul de energie (sub forma influxurilor subtile astrale) între Soare, Lună, celelalte planete ale Sistemului Solar şi zodii (ce vehiculează această energie) pe de o parte şi psihicul fiinţei umane (care receptează aceste energii sau influxuri subtile astrale) pe de altă parte.