Protecția penală a libertății religioase. Infracțiuni săvârșite de autorități pe durata stării de urgență și a stării de asediu nesancționate (III)
Citiți a doua parte a articolului
Infracțiuni săvârșite de autorități pe durata stării de urgență și a stării de asediu nesancționate încă
Pe durata instituirii în România a stării de urgență și a stării de alertă, urmare declarării de către Organizația Mondială a Sănătății a stării de pandemie, declarație adoptată imediat și necritic de Guvernul României, au fost impuse măsuri deosebit de severe prin care în mod neconstituțional s-au limitat până la desființarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor.
În alte studii am analizat aspectele de neconstituționalitate a majorității unor astfel de măsuri restrictive, am analizat și aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și am subliniat excesul de putere al guvernanților prin măsurile dispuse discreționar.
În acest studiu ne referim la săvârșirea de infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate. Subliniem că aceste infracțiuni aduc atingere nu numai unor relații sociale obișnuite, ci în primul rând unor drepturi fundamentale ale omului garantate constituțional și prin aceasta principiului supremației Constituției.
Cadrul normativ penal pe care îl avem în vedere este următorul:
1. Infracțiunea de împiedicare a exercitării libertății religioase, este prevăzută de art. 381 din Codul Penal și are următorul conținut juridic normativ:
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează obligarea unei persoane, prin violență sau amenințare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparține.
(4) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Pentru analiza noastră prezintă interes dispozițiile cuprinse în art. 381 alin. 1 și 3. Câteva explicații în legătură cu acest cadru normativ, aspecte ilustrate și în doctrina de specialitate [16]:
În cazul infracțiunii de împiedicare a exercitării libertății religioase, obiectul juridic special îl formează relațiile sociale referitoare la libertatea de conștiință și la libertatea de exercitare a unui cult religios care este recunoscut și funcționează potrivit legii. Ocrotirea penală a acestor relații sociale prin dispozițiile art. 381 Cod penal este o garanție importantă a libertății de conștiință și religioase consacrate în art. 29 din Constituție: „Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale”.
Infracțiunea pe care o analizăm are un obiect material. În acest caz, dacă fapta se realizează prin constrângere fizică (acte de violență), obiectul material constă în trupul persoanei asupra căreia s-a exercitat această constrângere. În același timp, pot constitui obiect material al faptei infracționale obiectele de cult asupra cărora se poate realiza activitatea infracțională. Dacă acțiunea de împiedicare a avut ca obiect material un cadavru, va exista și infracțiunea de profanare de morminte în concurs cu împiedicarea exercitării libertății religioase.
Infracțiunea poate fi săvârșită de orice persoană responsabilă penal, neavând relevanță dacă subiectul activ este un funcționar sau un particular. Astfel, pot săvârși această infracțiune demnitari și înalți funcționari ai statului, agenți ai forțelor de ordine, polițiști și jandarmi sau chiar și clerici, episcopi, preoți etc.
În cazul săvârșirii faptei de un demnitar, funcționar sau agent al forțelor de ordine, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, în sarcina lui se va reține și săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 Cod penal, în concurs cu infracțiunea de împiedicare a activității religioase.
Este posibilă participația penală în toate formele: coautorat, instigare sau complicitate.
Sub aspectul acțiunii, infracțiunea se poate realiza în varianta prevăzută de art. 381 alin. 1 Cod penal, prin una din cele două acțiuni reglementate alternativ de legiuitor și anume: împiedicarea sau tulburarea libertății de exercitare a ritualului unui cult religios.
Împiedicarea se poate realiza prin orice act care face imposibilă începerea sau continuarea exercitării ritualului unui cult religios. Împiedicarea poate fi directă, atunci când se împiedică material și nemijlocit efectuarea actelor de cult sau continuarea acestora, sau indirectă constând în închiderea localului de cult sau interzicerea accesului credincioșilor la practicarea ritualurilor unui cult, de exemplu la slujbele și pelerinajele Bisericii Ortodoxe.
Tulburarea presupune unele acte din cauza cărora nu se poate desfășura în mod normal o activitate religioasă. În această ipoteză nu se împiedică însăși exercitarea ritualului religios, ci numai exercitarea lui liberă, nestingherită, neperturbată, ca de exemplu, în timpul unei slujbe ortodoxe se declanșează dezordini sau scandaluri, fie în biserică sau în imediata apropiere. Alte exemple ale acțiunii de tulburare: impunerea unor reguli restrictive privind săvârșirea slujbelor religioase, cum ar fi săvârșirea sfintei împărtășanii, limitarea accesului în biserică, impunerea unor reguli precum distanțarea socială, purtarea măștii chiar și atunci când se sărută sfintele icoane.
Acțiunile de împiedicare și tulburare pot fi realizate prin stabilirea unor sancțiuni contravenționale, de multe ori dure, în cazul în care regulile impuse de autoritățile statului nu sunt respectate.
Acțiunea materială specifică variantei agravate prevăzute de art. 381, alin 3 Cod penal constă în acțiunea de obligare a unei persoane prin violență sau prin amenințare, inclusiv prin posibilitatea aplicării unor sancțiuni contravenționale, să îndeplinească un act interzis de cultul religios căreia îi aparține. De exemplu, obligația impusă preoților în Biserica Ortodoxă de a săvârși taina Sfintei Împărtășanii cu o linguriță de plastic de unică folosință sau obligația de a săruta Sfânta Cruce, sfintele moaște sau sfintele icoane numai prin mască.
Prin comiterea faptei de împiedicare a exercitării libertății religioase se creează o stare de pericol privitoare la libertatea conștiinței și libertatea de exercitare a unui cult religios în mod liber, normal de către fiecare cetățean așa cum dorește el și în conformitate cu ritualul cultului respectiv.
Din punct de vedere subiectiv infracțiunea se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă.
Un aspect important prevăzut în textul normativ incriminator este acela că acțiunea penală pentru această infracțiune se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a unei persoane sau mai multor persoane vătămate. Este regretabil că legiuitorul nu a prevăzut exercitarea acțiunii penale și din oficiu, adică la inițiativa procurorului competent.
2. O altă infracțiune săvârșită de autoritățile statale, de demnitari, funcționari și agenții de ordine este cea prevăzută de art. 383 Cod penal și anume, profanarea de cadavre și morminte.
Textul incriminator este următorul:
(1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenușii rezultate din incinerarea acestuia se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni.
(2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument funerar se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Nu dorim să insistăm asupra conținutului constitutiv al acestei infracțiuni, dar prezentăm una dintre modalitățile de săvârșire a ei, anume profanarea.
Profanarea unui cadavru înseamnă a pângări, a manifesta lipsă de respect față de memoria celui dispărut, dar și împiedicarea efectuării ritualului de înmormântare conform cultului ortodox la care defunctul a aparținut.
Infracțiunea poate fi săvârșită de orice persoană, inclusiv funcționari, agenți de ordine a statului etc.
În această perioadă nefastă pe care o parcurgem, Biserica Ortodoxă, credincioșii ortodocși, dreapta credință ortodoxă au avut cel mai mult de suferit din cauza acțiunilor abuzive și infracționale ale demnitarilor, funcționarilor și agenților de ordine. Niciodată în epoca contemporană, începând din secolul al XVII-lea până în prezent Biserica Ortodoxă, credincioșii ortodocși și cultul ortodox nu au fost supuse atâtor interdicții, denigrări și violențe ca în această perioadă. Este o dovadă clară a ateismului autorităților statului dar și a disprețului pe care îl manifestă pentru om și demnitatea lui, pentru dreapta credință ortodoxă milenară a poporului român.
Noi considerăm că pe durata stării de urgență și a stării de alertă infracțiunea prevăzută de art. 381 Cod penal, în variantele prevăzute de alin. 1 și 3 a fost săvârșită de funcționari și demnitari ai statului care au adoptat și impus acte normative, legi, ordonanțe, ordine, dispoziții etc., care au avut ca rezultat închiderea bisericilor ortodoxe, interzicerea unor ritualuri specifice cultului religios, interzicerea sau limitarea accesului credincioșilor în Biserică, obligarea credincioșilor de a practica unele ritualuri ale cultului ortodox altfel decât impun regulile canonice, distanțarea socială și altele.
Totodată această infracțiune a fost săvârșită de agenți ai ordinii publice, care prin violență, constrângere și amenințări au împiedicat desfășurarea cultului ortodox în biserică sau participarea credincioșilor la pelerinajele ortodoxe, au creat dezordine în sfintele biserici în timpul desfășurării Sfintei Liturghii și a altor slujbe și chiar au cauzat vătămări trupești unor credincioși.
Infracțiunea de profanare de cadavre sau de morminte prevăzută de art. 383 Cod penal a fost săvârșită în această perioadă de demnitari și funcționari ai statului care, prin acte normative au impus reguli contrare credinței ortodoxe și cultului ortodox de înmormântare a celor pentru care cauza decesului a fost considerată infectarea cu virusul covid. Astfel, persoanele decedate au fost înhumate sumar, în saci de plastic și fără efectuarea slujbei religioase ortodoxe. Aparținătorii celor trecuți la cele veșnice au fost împiedicați de agenții de ordine să se apropie de trupurile defuncților. Aceasta nu este numai o faptă infracțională, ci un sacrilegiu pentru care nimeni nu a răspuns până acum penal.
Dorim să subliniem că în conformitate cu legea penală în vigoare, existența pe teritoriul statului a unei situații excepționale, respectiv stare de urgență sau stare de alertă nu reprezintă o cauză de exonerare de răspundere penală a celor ce comit această infracțiune. Cu toate acestea, până în prezent nimeni nu a fost urmărit penal sau sancționat penal pentru săvârșirea acestor infracțiuni, ceea ce în opinia noastră constituie o realitate dureroasă care are cauze profunde.
Este regretabil că mai marii Bisericii Ortodoxe Române nu au adoptat nicio poziție critică față de săvârșirea de către autoritățile statului a acestor fărădelegi, ba mai mult au acceptat și s-au conformat acestor măsuri restrictive fără precedent, infracționale și care sunt totodată sacrilegii față de om și demnitatea lui, față de dreapta credință ortodoxă, față de Biserică.
Aspectul îmbucurător este faptul că există ierarhi și preoți ai Bisericii Ortodoxe care s-au opus, cu argumentele dreptei credințe ortodoxe dar și ale legii ingerinței autorităților statale în manifestarea credinței ortodoxe. Clerul ortodox român, arhierei, episcopi, preoți, diaconi, dar și credincioșii care cu mijloace pașnice și legale s-au opus acestor acte infracționale din partea autorităților statului merită toată admirația și recunoștința noastră. Dumnezeu să ne ajute.
Note:
[16] A se vedea, Vasile Dobrinoiu ș.a., Noul Cod Penal comentat, Partea Specială , Editura Universul Juridic, București, 2014, pp. 912-917
Autor: Marius Andreescu
Citiți și:
Expert OSCE: Statele nu pot suspenda libertatea religioasă nici în stare de război, nici în stare de urgență
Libertatea religioasă va fi marea problemă a viitorului în Europa
yogaesoteric
15 martie 2022