«A venit timpul să ne pronunţăm pentru adevăr»

 

Pe 17 ianuarie 2013, deputatul belgian Laurent Louis, cea mai controversată şi demonizată figură politică din această ţară, a explicat în faţa colegilor săi parlamentari motivele pentru care va vota împotriva suportului belgian pentru războiul din Mali, împotriva trimiterii de trupe belgiene în această ţară.

Cu aceeaşi ocazie, şi-a exprimat dezgustul pentru politica externă criminală a elitelor politice belgiene şi în ce privește subordonarea acestora faţă de finanţele mondiale şi marile grupuri de interese. El a atacat vehement politica neo-colonială a Franţei şi SUA, care, sub pretextul luptei împotriva terorismului islamic, instaurează regimuri politice obediente în ţările africane pentru a consolida hegemonia occidentală şi în această parte a lumii.

Deputatul belgian s-a ridicat împotriva războiului din Mali şi a demascat conspiraţia neo-colonială.

„Aproape peste tot în lume intervenţiile militare şi destabilizarea regimurilor devin din ce în ce mai frecvente. Războiul preventiv a devenit regulă şi astăzi, în numele democraţiei sau al luptei împotriva terorismului, statele noastre îşi arogă dreptul de a viola suveranitatea ţărilor independente şi de a da jos conducători legitimi.

Avem Irakul şi Afganistanul ca sechele ale minciunii americane.
Au urmat apoi Tunisia, Egipt şi Libia, unde, graţie deciziilor noastre, ţara noastră [Belgia, n.n.] a participat în prima linie la crime împotriva umanităţii, pentru a da jos, de fiecare dată, regimuri pe care le definiserăm drept progresiste şi pentru a le înlocui cu regimuri islamiste, a căror primă dorinţă a fost de a impune șaria (legea religioasă islamică).

Se petrece acum în Siria, unde finanţăm armamentul rebelilor islamişti care vor să-l înlăture pe Bashar al-Assad. Astfel, în plină criză economică, când tot mai mulţi cetăţeni de-ai noştri au probleme în a-şi găsi o locuinţă sau chiar hrană, în a se încălzi şi a se trata… da, aştept să mi se spună cât de mizerabil populist sunt… ministrul de Externe a decis să ofere rebelilor sirieni 9 milioane de euro. Desigur, vom încerca să credem că aceşti bani vor fi folosiţi în scopuri umanitare… o minciună în plus!

După cum vedeţi, de luni de zile, ţara noastră nu face decât să participe la acţiuni de aducere la putere a unor regimuri islamiste în nordul Africii şi în Orientul Mijlociu. Ei bine, când se vorbeşte despre a pleca la război pentru a lupta contra terorismului în Mali, îmi vine să râd.

Totul este strategic

Nu este corect să mergi în Mali pentru a ajuta Franţa în numele luptei împotriva terorismului islamist, din moment ce susţinem acest terorism în Siria, unde rebelii islamişti vor să-l dea jos pe Bashar al-Assad şi vor să impună șaria, aşa cum au făcut-o în Libia şi în Tunisia.

Trebuie să nu ne mai minţiţi şi să nu mai luaţi oamenii drept imbecili. Dimpotrivă, a venit timpul pentru adevăr! Înarmând rebelii islamişti, cum occidentalii l-au înarmat pe Osama bin Laden, acest prieten al americanilor, până când s-a întors împotriva lui, ţările occidentale au urmărit implantarea în „noile state” de baze militare, favorizând întreprinderile lor naţionale. Totul este strategic!

În Irak, aliaţii noştri americani au pus mâna pe resursele petroliere.
În Afganistan, a fost opiul şi drogurile, foarte utile când vrei să faci bani repede.
În Libia şi Tunisia, în Egipt şi în Siria, scopul a fost de a înlocui puteri moderate cu unele islamiste care vor deveni repede ostile şi împotriva cărora vom lupta în curând sub pretextul luptei antiteroriste, pentru a proteja Israelul.

Următoarele ţinte se cunosc deja. În câteva luni sunt sigur că trupele noastre se vor îndrepta către Algeria şi apoi, în sfârşit, către Iran.

A porni un război pentru a elibera un popor de un agresor extern este un lucru nobil.
A face război pentru a apăra interesele SUA, a face război pentru a apăra interesele unor companii, pentru a pune mâna pe mine de aur, asta nu are nimic nobil şi asta face din ţările noastre ţări agresoare.

Nimeni nu îndrăzneşte să vorbească despre asta. A denunţa un regim care poartă asemenea războaie este o mândrie pentru mine.

Îmi cer scuze pentru vocabularul colocvial folosit, dar vreau să-i dau dracului pe toţi liderii care se joacă cu bombele precum copiii în curtea şcolii. Nu am respect nici faţă de jurnaliştii care vor să-i ia pe cei care nu sunt de acord drept debili mintali, în timp ce jurnaliştii ştiu că aceştia au dreptate, de fapt.

Jurnaliştii şi politicienii noştri au dat dovadă de un tupeu inimaginabil

Ni se spune că Franţa a răspuns strigătului de ajutor al preşedintelui din Mali. Să nu uităm însă că acest preşedinte nu are nicio legitimitate şi că a fost pus în funcţie pentru a asigura tranziţia după lovitura de stat din martie 2012. Pentru cine lucrează acest preşedinte de tranziţie? Iată prima minciună.

Preşedintele francez Francois Hollande a îndrăznit să spună că poartă acest război împotriva jihadiştilor care ameninţă – ţineţi-vă bine! – teritoriul francez şi european. Preluând acest argument oficial, jurnaliştii şi politicienii noştri au dat dovadă de un tupeu inimaginabil. Cum pot veni oare cu un asemenea argument, în timp ce Franţa sau Belgia nu au ezitat să înarmeze şi să susţină jihadiştii în Libia şi să-i susţină şi acum în Siria?!

Acest pretext nu face decât să susţină interese strategice şi economice. Frica de incoerenţă a Occidentului a dispărut însă, pentru că se face totul ca această incoerenţă să fie ascunsă. Însă ea este prezentă.

Un alt argument utilizat pentru a justifica aceste operaţiuni militare este apărarea drepturilor omului. Acesta este folosit şi acum pentru a justifica războiul din Mali.

Trebuie să acţionăm, pentru că altfel nenorociţii de islamişti vor instaura șaria, vor lapida femeile şi vor tăia mâinile hoţilor. Este adevărat că intenţia este nobilă şi salvatoare. Asta este sigur! Dar pentru ce? Pentru ce, atâta timp cât ţara noastră a participat la aducerea la putere a islamiştilor în Tunisia şi Libia şi este prietenă cu Arabia Saudită.

Vă invit să-i întrebaţi pe tinerii tunisieni care au fost la baza revoluţiei de acolo dacă sunt fericiţi de situaţia lor actuală. Este o ipocrizie!

Scopul războiului din Mali este limpede. Şi pentru că nu se vorbeşte despre el, eu voi vorbi.

Companiile occidentale vor pune mâna pe bogăţiile lor şi de materiile lor prime

Obiectivul este de a lupta împotriva Chinei şi de a permite aliatului nostru american să-şi menţină prezenţa în Africa şi în Orientul Mijlociu. Acesta este scopul acţiunilor neo-coloniale. Şi, veţi vedea, când operaţiunea se va termina, Franţa îşi va menţine baze militare în Mali. Aceste baze vor servi şi americanilor şi, în acelaşi timp, companiile occidentale vor pune mâna pe contracte care vor priva, încă o dată, ţările recolonizate de bogăţiile lor şi de materiile lor prime.

Să fim bine înțeleşi, primii beneficiari ai acestei operaţiuni militare vor fi patronii şi acţionarii gigantului francez Areva, care încearcă de ani de zile să obţină exploatarea uraniului la Falea, o localitate cu 17.000 de suflete la 350 de km de capitala Bamako. Şi, nu ştiu de ce, simt că nu va mai trece mult până când mina aceasta va fi exploatată.

Mali este un producător de aur şi uraniu

Mali este un producător de aur. Dar de puţin timp a fost desemnat drept o ţară care oferă condiţii de talie mondială pentru exploatarea uraniului. Cât de ciudat, nu? Încă un pas către războiul cu Iranul. Este evident!

În final, permiteţi-mi să subliniez lejeritatea cu care luăm deciziile de a intra în războaie.
Guvernul acţionează fără minima autorizare a Parlamentului. Pare că are dreptul. Trimite materiale şi oameni în Mali.

Dar Parlamentul acţionează abia după aceea şi, când o face, ca şi acum, nu sunt prezenţi decât o treime din deputaţi. Este o lejeritate culpabilă, venită din partea unui Parlament supus total dictatelor partidelor politice.”

Citiți și:

Europarlamentarul Nigel Farage demască corupția din Parlamentul european

Viață de europarlamentar!

 

yogaesoteric
10 aprilie 2016