Încă un partid?

Doctorul Răzvan Constantinescu sugerează că, pentru a scăpa de alternativele oferite de „servicii”, ar fi necesar ca oamenii bine intenționați să-și producă propria opțiune politică, înființând un nou partid. Dacă există o pârghie imbatabilă de care „serviciile” se folosesc fără efort și cu rezultate sigure, aceea este fărâmițarea scenei politice, care permite, prin coaliții bine regizate, crearea de majorități la limită, rezultate prin tehnica picăturii care împinge suma procentelor peste 50%, întrebuințând suplimentar mecanismul recipientelor care nu trec pragul electoral, producând mandate „promoționale” la redistribuirea în Parlament.

Mai departe: un partid nu e chiar așa o jucărie ușor de produs și de condus, vorbim despre un „organism viu”, făcut din oameni, care nu sunt nici sfinți, oricât s-ar da de critici la adresa politicienilor actuali, nici predictibili în atitudine. Dacă în celelalte partide nu s-au găsit destui oameni de bună credință ca să dea nota dominantă, probabilitatea ca aceasta să fie imposibil este foarte ridicată, având explicația în însăși structura societății. Sună prost? Da. Se modifică realitatea dacă ne mințim singuri? Eu cred că nu. Deficitul de morală, de curaj, de capacitate și disponibilitate de asumare a unor responsabilități (cu toate urmările), chiar deficitul de profesionalism în domenii esențiale sunt deja certitudini și ele și-au dat măsura profunzimii, mai ales în ultimii doi ani, cu vârf și-ndesat.

Așadar, efortul substanțial de a pune pe picioare un nou partid are toate șansele ca mai mult să încurce apele decât să facă ordine pe scena politică, iată, chiar înainte de a deschide măcar discuția despre ideologii și soluții care să coaguleze și nu să divizeze și mai abitir societatea.

Eu îmi mențin optica pe care o am dintotdeauna, gândind în logica modelului trupului omenesc, a simetriei bilaterale: bipartidismul. Partidele mari nu dispar cu una, cu două de pe suprafața pământului. Susțineți că există suficienți oameni de bună credință încât să poată reprezenta o voință majoritară? Foarte bine, adunați-i în jurul a două nuclee de societate civilă, unul cu înclinații majoritar de stânga, altul cu înclinații majoritar de dreapta, și „vărsați-i” în partidele mari, pentru că în condițiile în care chiar reprezintă nota dominantă a societății, înseamnă că vor dilua foarte ușor caracterele de nimic și mediocritățile din jurul lor – ba mai mult, dacă în societate există un rezervor bogat de oameni de bună calitate, e imposibil ca la baza partidelor mari să nu se regăsească această rezervă de indivizi de ispravă și de bună credință, prost reprezentați în acest moment de către liderii plantați cu mâna Serviciilor.

Altfel spus, dacă sunteți în stare să concurați din exterior împotriva liderilor actuali ai principalelor partide, cu siguranță că puteți să o faceți și din interior, recuperând activul de partid care până acum nu și-a găsit vocea. Citind simetric, dacă nu sunteți în stare să-i concurați din interior, nici din exterior nu o veți face.

Gândiți-vă că partidele beneficiază de finanțare de la buget. Un partiduleț care acum face ochi nici nu poate visa la feliile partidelor mari – de ce să nu puneți banii aceia la bătaie în folosul țării în loc să-i lăsați să fie folosiți împotriva voastră în competițiile electorale? Sau credeți că aveți bani suficienți de acasă încât resursele partidelor mari, măcar cele la vedere, să nu mai reprezinte o problemă? Eu cred că reprezintă o problemă. Din exterior privind, este o problemă, iar din interior, o oportunitate valorificabilă.

Dacă avem nemulțumiri în ce privește situația țării, nu ne facem altă țară de fiecare dată, ci ne străduim să îmbunătățim situația din interior, țara este practic un recipient de al cărei conținut este necesar să ne preocupăm – la fel e și cu partidele, nu producem recipiente în neștire, până ajungem să ținem în fiecare câte un grăunte, că în ritmul acesta ne punem toată cartea de telefon pe buletinele de vot.

Zilele trecute scriam despre bisericuțele născute pe bază de orgolii și suspiciuni (ca să nu zic paranoia) în sânul mișcării civice conservatoare – imaginați-vă ce înseamnă un partid articulat, cu structuri și funcții, care este necesar să genereze un proiect de țară, un program de guvernare și liste de candidați în toată țara, și să mai și vorbească pe o singură voce, dând un mesaj coerent spre electorat.

În aceste condiții, nu pot să nu mă întorc la ideea că, din păcate și cu toată durerea, actuala clasă politică ne reprezintă. Nu toată lumea face aranjamente de la înălțimea funcției și jaf din banii publici? Adevărat, dar așteptați să-i vedeți întâi pe funcții. Mereu îmi vine în cap exemplul blegului liberalilor de la Cluj, Horea Uioreanu, pe care nu l-ai fi crezut în stare de vreo golănie vreodată – dragii mei, toți experții de profil sunt invidioși pe evidența contabilă a mitei pe care o ținea băiatu’ nostru odată ajuns președinte de consiliu județean. Așa că eu vă recomand să vă uitați bine în ochii celor care rup hainele de pe ei criticând „clasa politică” – problema noastră este una de mare adâncime, nu doar la nivelul păturii administrative și reprezentative. Și tocmai de aceea sportul înființării de partide noi nu are niciun sens – dacă transformarea este posibilă, atunci ea este necesar să fie începută chiar din interiorul actualelor partide mari.

Nu am mai intrat și în problematica influențelor Serviciilor, care dacă au reușit să paraziteze și ulterior să acapareze partidele mari, cu atât mai simplu o vor face în raport cu partidele mici. Ce faceți, filtrați oamenii la depunerea adeziunii? Serios?

Autor: Anca Radu

Citiți și:
Dr. Răzvan Constantinescu intervievat de Luis Lazarus în seria de emisiuni: „Cel mai interzis om al momentului”
De ce sunt decapitați cei cu inimă mare și IQ ridicat. Oameni inteligenți în apărarea doctorului Răzvan Constantinescu și a judecătoarei Mădălina Afrăsinie

yogaesoteric
6 iunie 2022