„Umilitainment”: Cum să controlezi cetățenii distrăgându-le atenția prin reality TV

„Big Brother nu ne urmărește pe noi, prin alegerea sa. Noi îl urmărim pe el, prin alegerea noastră…….. Când o populație devine distrasă de banalități, când viața culturală este redefinită ca o rundă perpetuă de distracții, când o conversație publică serioasă devine o discuție pentru copii, când, pe scurt, un popor devine un public, iar afacerile sale publice un număr de vodevil, atunci o națiune se află în pericol; moartea culturii este o posibilitate clară.” – Profesor Neil Postman

Încă o dată, programarea s-a schimbat. Ca un ceasornic, de la un capăt la altul, știrile despre cea mai recentă criză au schimbat vitezele. Oamenii au trecut de la blocajele covid-19 la drama alegerilor Trump-Biden, la criza Rusia-Ucraina, la audierile de confirmare a lui Ketanji Brown Jackson și la agresiunea lui Will Smith asupra comediantului Chris Rock în fața camerei de filmat la ceremonia de decernare a premiilor Oscar. Distracțiile, denaturările și teatrul politic continuă să apară. Reality show-ul continuu care este viața în statul polițienesc hrănește apetitul vorace al cetățenilor pentru drame de telenovelă, care îi excită.

La fel ca universul fabricat în filmul „The Truman Show” (1998) al lui Peter Weir, în care viața unui om este baza unui spectacol de televiziune elaborat și pus în scenă cu scopul de a vinde produse și de a obține audiență, scena politică din Statele Unite și din multe alte țări a devenit de-a lungul anilor un exercițiu atent calibrat despre cum să manipulezi, să polarizezi, să supui propagandei și să controlezi o populație.

Aceasta este magia programelor de reality TV care trece drept politică în zilele noastre: atâta timp cât suntem distrași, distrați, ocazional indignați, mereu polarizați, dar în mare parte neimplicați și mulțumiți să rămânem în scaunul de telespectator, nu vom reuși niciodată să prezentăm un front unificat împotriva tiraniei (sau a corupției și inepției guvernamentale) sub orice formă. Cu cât mai multe elemente ne sunt transmise, cu atât suntem mai înclinați să ne așezăm în fotoliile noastre confortabile și să devenim spectatori pasivi, mai degrabă decât participanți activi, pe măsură ce se desfășoară evenimente tulburătoare și înfricoșătoare.

Nici măcar nu este nevoie să schimbăm canalul atunci când subiectul devine prea monoton. De asta se ocupă programatorii (mass-media corporativă). „A trăi este ușor cu ochii închiși”, a observat John Lennon, și exact asta este ceea ce reality TV care se pretinde a fi politică programează cetățenii să facă: să navigheze prin lume cu ochii închiși.

Atâta timp cât suntem telespectatori, nu vom fi niciodată făptuitori. Studiile sugerează că, pe măsură ce oamenii se uită mai mult la reality TV – și ar fi de presupus că totul este reality TV, inclusiv știrile de divertisment – cu atât devine mai dificil pentru ei să distingă între ceea ce este real și ceea ce este o farsă atent elaborată.

Oamenii se uită mult la televizor. Un studiu american a arătat că, în medie, americanii petrec cinci ore pe zi uitându-se la televizor. Potrivit acestei cercetări, până la vârsta de 65 de ani, ne uităm la televizor mai mult de 50 de ore pe săptămână, iar această cifră crește pe măsură ce îmbătrânim. Iar programele de reality TV captează în mod constant cel mai mare procent de telespectatori în fiecare sezon, într-un raport de aproape 2 la 1.

Acest aspect nu este de bun augur pentru un cetățean, care ar fi necesar să fie capabil să treacă dincolo de filtrul propagandei produse cu măiestrie pentru a gândi critic despre problemele zilei, fie că este vorba de știri false colportate de agenții guvernamentale sau de entități străine.

Cei care se uită la reality show-uri au tendința de a considera ceea ce văd ca fiind „norma”. Astfel, cei care urmăresc emisiuni caracterizate de minciună, agresivitate și răutăți, nu numai că ajung să considere un astfel de comportament ca fiind acceptabil și distractiv, dar ajung și să-l imite. Aceasta este valabil indiferent dacă emisiunile de tip reality sunt despre năzbâtiile celebrităților la Casa Albă, în sala de consiliu, sau în dormitor.

Este un fenomen numit „umilitainment” – un termen inventat de cercetătorii în domeniul mass-media Brad Waite și Sara Booker, care se referă la tendința telespectatorilor de a se bucura de umilirea, suferința și durerea altcuiva.

„Umilitainmentul” explică în mare măsură nu numai de ce telespectatorii americani sunt atât de fixați pe programele de reality TV, ci și cum cetățenii americani, izolați în mare măsură de ceea ce se petrece cu adevărat în lumea din jurul lor prin straturi de tehnologie, divertisment și alte distrageri, sunt programați să accepte brutalitatea, supravegherea și tratamentul dezumanizant al guvernului ca pe niște evenimente care se petrec altor oameni.

Ramificațiile pentru viitorul angajamentului civic, al discursului politic și al autoguvernării sunt uluitor de deprimante și demoralizatoare. Aceasta explică modul în care continuăm să avem lideri guvernamentali care nu au habar de Constituție și care nu au contact cu nevoile oamenilor pe care au fost numiți să îi reprezinte.

Aceasta este, de asemenea, ceea ce se petrece atunci când o întreagă națiune – bombardată de programele de reality TV, de propaganda guvernamentală și de știrile de divertisment – devine sistematic desensibilizată și aclimatizată la capcanele unui guvern care funcționează prin fiat și vorbește într-un limbaj al forței.

În cele din urmă, reality show-urile, știrile de divertisment, societatea de supraveghere, poliția militarizată și spectacolele politice au un obiectiv comun: să ne țină divizați, distrași, închiși și incapabili de a juca un rol activ în activitatea de autoguvernare.

Priviți în spatele spectacolelor politice, a teatrului reality TV, a diversiunilor și distragerilor de prestidigitație și a dramei care vă întoarce stomacul pe dos, și veți descoperi că există o metodă în această nebunie. Oamenii au devenit cobai într-un experiment calculat fără milă, atent orchestrat, cu sânge rece și înfiorător, pentru a controla o populație și a promova o agendă politică fără prea multă opoziție din partea cetățenilor. Acesta este controlul conștiinței în cea mai sinistră formă a sa.

Cum schimbi/transformi modul de gândire al oamenilor? Începi prin a schimba/transforma cuvintele pe care le folosesc. În regimurile totalitare, în care conformitatea și respectarea sunt impuse la capătul unui pistol încărcat, guvernul dictează ce cuvinte pot și ce cuvinte nu pot fi folosite. În țările în care tirania se ascunde în spatele unei măști binevoitoare și se deghizează în toleranță, cetățenii se autocenzurează, controlându-și cuvintele și gândurile pentru a se conforma dictaturilor conștiinței colective.

Chiar și atunci când motivele din spatele acestei reorientări rigid calibrate a limbajului societății par bine intenționate – descurajarea rasismului, condamnarea violenței, denunțarea discriminării și a urii – inevitabil, rezultatul final este același: intoleranță, îndoctrinare, infantilism, limitarea libertății de exprimare și demonizarea punctelor de vedere care contravin așa-zisei elite culturale. Așa cum recunoștea George Orwell, „În vremuri de înșelăciune universală, a spune adevărul este un act revoluționar”.

Orwell a înțeles prea bine puterea limbajului de a manipula masele. În 1984 al lui Orwell, Big Brother elimină toate cuvintele și sensurile nedorite și inutile, mergând chiar până la rescrierea de rutină a istoriei și pedepsirea „crimelor de gândire”. În această viziune distopică a viitorului, Poliția Gândirii servește drept ochii și urechile lui Big Brother, în timp ce Ministerul Păcii se ocupă de război și apărare, Ministerul Abundenței se ocupă de afaceri economice (raționalizare și înfometare), Ministerul Iubirii se ocupă de lege și ordine (tortură și spălare de creier), iar Ministerul Adevărului se ocupă de știri, divertisment, educație și artă (propagandă). Deviza Oceaniei: „Războiul este pace, libertatea este sclavie și ignoranța este putere”.

Big Brother al lui Orwell se baza pe newspeak pentru a elimina cuvintele indezirabile, pentru a dezbrăca cuvintele rămase de sensurile neortodoxe și pentru a face complet inutilă gândirea independentă, neaprobată de guvern.

În prezent, ne aflăm la intersecția dintre Oldspeak (unde cuvintele au înțelesuri, iar ideile pot fi periculoase) și Newspeak (unde este permis doar ceea ce este „sigur” și „acceptat” de majoritate).

Adevărul se pierde adesea atunci când nu reușim să distingem între opinie și fapt, iar acesta este pericolul cu care ne confruntăm acum ca societate. Oricine se bazează exclusiv pe prezentatorii de știri de la televizor și pe comentatorii politici pentru cunoașterea reală a lumii, face o greșeală gravă.

Din nefericire, deoarece mulți oameni au devenit în mare parte non-cititori, televiziunea a devenit principala lor sursă de așa-zise „știri”. Această dependență de știrile de la televizor a dat naștere unor personalități de știri populare care atrag audiențe vaste care, practic, atârnă de fiecare cuvânt al acestora. În această eră mediatică, acestea sunt noile puteri.

Cu toate acestea, în timp ce aceste personalități difuzează adesea știrile așa cum predicatorii obișnuiau să difuzeze religia, cu putere și certitudine, ele sunt puțin mai mult decât niște canale pentru propagandă și reclame livrate sub masca divertismentului și a știrilor.

Având în vedere preponderența programelor de știri ca divertisment, nu este de mirare că telespectatorii și-au pierdut în mare măsură capacitatea de a gândi critic și analitic și de a face diferența între adevăr și propagandă, mai ales atunci când știrile sunt livrate prin intermediul unor declamatori de știri false și a unor politicieni.

Deși știrile de televiziune nu pot – și nu este indicat – să fie complet evitate, următoarele sugestii vă vor ajuta să înțelegeți mai bine natura știrilor TV:

1. Știrile televizate nu sunt ceea ce s-a petrecut. Mai degrabă, este ceea ce cineva crede că merită să fie raportat. Deși mai există încă jurnaliști de televiziune buni, vechea artă a reportajului de investigație s-a pierdut în mare parte. În timp ce telespectatorii sunt adesea înclinați să creadă pe cuvânt ceea ce este raportat de către gazdele „știrilor” de televiziune, este responsabilitatea dumneavoastră să judecați și să analizați ceea ce este raportat.
2. Știrile TV sunt divertisment. Există un motiv pentru care programele pe care le urmăriți se numesc „emisiuni” de știri. Este un semnal că așa-zisele știri sunt prezentate ca o formă de divertisment. „În cazul celor mai multe emisiuni de știri”, scriu Neil Postman și Steve Powers în cartea lor pătrunzătoare, How to Watch TV News (Cum să te uiți la știri) (1992), „pachetul include prezentatori atractivi, o temă muzicală incitantă, un relief comic, povești plasate pentru a reține audiența, crearea iluziei de intimitate și așa mai departe”. Bineînțeles, scopul acestui spectacol este de a vă ține lipiți de platou pentru a vă putea vinde un produs. Chiar și prezentatorii de știri TV intră în acțiune, vânzându-și propriile produse, de la cele mai recente cărți până la căni și halate de baie. Deși știrile care vă sunt servite cu lingurița pot avea o anumită valoare, ele sunt în primul rând o marfă pentru a aduna o audiență, care va fi vândută la rândul ei agenților de publicitate.
3. Nu subestimați niciodată puterea reclamelor, mai ales pentru publicul de știri. Într-o gospodărie obișnuită, televizorul este deschis peste șapte ore pe zi. Cei mai mulți oameni, crezând că dețin controlul asupra consumului de media, nu sunt cu adevărat deranjați de aceasta. Dar televizorul este un atac în ambele sensuri: nu numai că vă livrează programe în casă, dar vă livrează și pe dumneavoastră (consumatorul) unui sponsor. Oamenii care se uită la știri tind să fie mai atenți, mai educați și să aibă mai mulți bani de cheltuit. Ei reprezintă, astfel, o piață de primă mână pentru agenții de publicitate. Iar sponsorii cheltuiesc milioane de euro pe reclame bine produse. Astfel de reclame sunt adesea mai lungi decât majoritatea știrilor și costă mai mult să fie produse decât știrile în sine. În plus, conținutul multor reclame, care contrazice adesea mesajele din știri, nu poate fi ignorat. Cele mai multe reclame vizează interese prăpăstioase în care se face apologia sexului, a excesului de indulgență, a drogurilor etc., ceea ce are un efect demoralizator asupra telespectatorilor, în special asupra copiilor.

4. Este de o importanță vitală să ne informăm despre interesele economice și politice ale celor care dețin mass-media „corporatiste”. Mai există puține surse de știri independente. Principalele posturi de știri sunt deținute de imperii corporatiste.
5. Acordați o atenție deosebită limbajului din buletinele de știri. Deoarece filmările și alte imagini vizuale sunt atât de captivante în emisiunile de știri de la televizor, telespectatorii sunt predispuși să lase limbajul – ceea ce spune reporterul despre imagini – să treacă neobservat. Limbajul prezentatorului unei știri TV încadrează imaginile și, prin urmare, sensul pe care îl derivăm din imagine este adesea determinat de comentariul prezentatorului. Prin însăși natura sa, televiziunea manipulează telespectatorii. Nu este cazul să uităm niciodată că fiecare minut de televiziune a fost editat. Telespectatorul nu vede evenimentul real, ci forma editată a acestuia. De exemplu, prezentarea unui segment de unul sau două minute dintr-un discurs politic de două ore și prezentarea unei critici de către gazda unui talk-show televizat poate fi lipsită de sinceritate, dar astfel de imagini editate sunt un element de bază obișnuit în emisiunile de știri. Adăugați la aceasta faptul că reporterii care editează filmul au un punct de vedere subiectiv – uneori determinat de șefii lor corporativi – care intră în joc.
6. Reduceți cu cel puțin jumătate cantitatea de știri TV pe care o urmăriți. Știrile TV constau în general din știri „rele” – războaie, tortură, crime, scandaluri și așa mai departe. Nu are cum să vă facă vreun rău dacă vă scutiți în fiecare săptămână de o mare parte din haosul proiectat asupra dumneavoastră la știri. Nu vă formați conceptul de realitate pe baza televiziunii. Știrile de la televizor, este necesar să fie amintit, nu reflectă viața normală de zi cu zi. Studiile indică faptul că o vizionare intensă a știrilor TV îi face pe oameni să creadă că lumea este mult mai periculoasă decât este în realitate.
7. Unul dintre motivele pentru care mulți oameni sunt dependenți de vizionarea știrilor de la televizor este faptul că ei consideră că este necesar să aibă o opinie despre aproape orice, ceea ce le dă iluzia participării la viața socială. Dar o „opinie” este tot ceea ce putem obține de la știrile TV, deoarece acestea prezintă doar cele mai rudimentare și fragmentate informații despre orice. Astfel, pe majoritatea subiectelor nu știm cu adevărat prea multe despre ceea ce se petrece de fapt. Și, bineînțeles, se așteaptă de la noi să luăm ceea ce spune prezentatorul știrilor TV despre o problemă ca fiind adevărul evanghelic. Dar nu este mai bine să gândești pentru tine însuți? Adăugați la aceasta faptul că este necesar să ne dăm seama că, de multe ori, nu avem suficiente informații de la sursa de „știri” pentru a ne forma o opinie adevărată. Cum se poate face aceasta? Studiați o mare varietate de surse, analizați cu atenție problemele pentru a fi mai bine informați și puneți totul la îndoială.

Concluzia este pur și simplu aceasta: americanii și oamenii din multe alte țări ar fi necesar să se ferească să îi lase pe alții – fie că este vorba de prezentatori de știri de televiziune, comentatori politici sau corporații media – să gândească în locul lor.

Așa cum s-a arătat clar în cartea Battlefield America: Războiul împotriva poporului american și în perechea sa de ficțiune Jurnalele lui Erik Blair, o populație care nu poate gândi pentru ea însăși este o populație cu spatele la zid: mută în fața oficialilor aleși care refuză să o reprezinte, neputincioasă în fața brutalității poliției, neputincioasă în fața tacticilor și tehnologiei militarizate care o tratează ca pe un combatant inamic pe un câmp de luptă și goală în fața supravegherii guvernamentale care vede și aude totul.

Este timpul să schimbăm canalul, să ascundem reality show-ul TV și să ne împotrivim adevăratei amenințări a statului polițienesc.

În caz contrar, dacă vom continua să rămânem deoparte și să ne pierdem în programele politice, vom rămâne un public captiv la o farsă care devine din ce în ce mai absurdă cu fiecare minut.

Citiți și:
Internetul, televiziunea şi jocurile video influențează în mod nefast mentalitatea și capacitățile cognitive ale tinerilor, afirmă unii specialiști
Distrugerea programată şi controlată a tineretului pentru a avea o populaţie uşor de supus
Directorul CNN recunoaște manipularea şi propaganda pe care postul TV o face pe temele covid, BLM și încălzirea globală

 

yogaesoteric
13 septembrie 2022

 

Also available in: English