«Aceasta te va face de neatins înaintea diavolului, căci el este neputincios înaintea smereniei»

Viaţa duhovnicească nu este ceva de la sine înţeles și lesnicios. Cel ce voieşte să dobândească duhul de pace al mântuirii, pentru a ajuta şi pe alţii pe calea lor către Dumnezeu, se cuvine să-şi pună propria sa viaţă duhovnicească pe o temelie sănătoasă.

Unde îşi are început viaţa duhovnicească? În credinţa în Dumnezeu, care este Duh. (In. 4:24).
El ne-a zidit după chipul şi spre asemănarea Sa, (Fac. 1:26-27) a sădit în noi temeiul duhovnicesc şi năzuinţa duhovnicească de a-L căuta şi El vrea de la noi „cu Duhul să umblăm” (Gal. 5:25).

Temelia vieţii duhovniceşti este smerenia. Puterea vrăjmaşului nostru se ascunde în mândrie. Însă tot acolo se află şi neputinţa lui. Luceafărul s-a înălţat călăuzit de mândrie spre înălţimi, străine lui ca făptură, dar tot din mândrie a şi căzut. Cu mândria, îi ispiteşte pe toţi oamenii.

Nu întâmplător, la căderea cea dintâi în păcat, cea mai puternică ispită pentru Adam şi Eva a fost aceasta: „veţi fi ca nişte dumnezei” (Fac. 3:5). Dar nu s-a petrecut aşa. Rezultatul a fost potrivnic: cei ce s-au mândrit au căzut, din pricina mândriei lor, chiar mai prejos decât dobitoacele. (Ps. 48:12-13, 21)

Dacă vrem să biruim pe vrăjmaşul mântuirii noastre este de trebuinţă, înainte de toate, să îmbrăcăm pavăza smereniei. Aceasta ne va face de neatins înaintea diavolului, căci el este neputincios înaintea smereniei.

Arhimandritul Serafim Alexiev

Citiţi şi:

Smerenia nu este o resemnare lipsită de nădejde, o pierdere a personalității lipsite de voință, ci un avânt înflăcărat spre lumină

Cel smerit nu poate să nu fie blând, căci îl liniștește harul lui Dumnezeu ce se odihnește în el

yogaesoteric
5 iulie 2020