Adolf Hitler nominalizat pentru Premiul Nobel pentru pace

 

Titlul articolului poate să pară şocant, însă el menționează un fapt cât se poate de real.

Führer-ul Adolf Hitler, cancelarul Germaniei, a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace printr-o scrisoare către Comitetul norvegian al Premiului Nobel, trimisă pe 27 ianuarie 1939, de Erik Gottfrid Christian Brandt, politician suedez, membru al Parlamentului suedez între 1938-1943, din partea Partidului Social Democratic!

Cineva ar putea să creadă că Erik Gottfrid Christian Brandt a fost vreun suedez oarecare, ce susţinea nazismul. Nici vorbă! Erik Gottfrid Christian Brandt era un antifascist recunoscut, provenit dintr-o familie de prelaţi din sudul Suediei. Propunerea lui Erik Gottfrid Christian Brandt, prin care îl nominaliza pe Adolf Hitler, a venit ca o contrapondere la cele făcute în favoarea lui Neville Chamberlain, prim-ministrul Marii Britanii.

Scrisoarea de nominalizare este datată 27 ianuarie 1939 şi a fost trimisă Comitetului norvegian al Premiului Nobel, cel care lua decizia finală în privinţa acordării Premiilor Nobel pentru Pace. Cum era şi firesc, propunerea a generat numeroase discuţii, unii susţinând că Erik Brandt şi-ar fi retras-o, lucru neadevărat, aceasta regăsindu-se şi astăzi pe lista nominalizărilor, aşa cum veţi vedea mai jos. Scrisoarea oficială există, şi ea este arhivată la Comitetul norvegian al Premiului Nobel. Din păcate nu este disponibilă fotocopia originalului, dar mai jos puteţi vedea textul integral al acestei scrisori trimise de la Erik Brandt către Comitetul norvegian al Premiului Nobel:

„To the Norwegian Nobel Committee

I hereby humbly suggest that the Peace Prize for 1939 is awarded the German Chancellor and Führer Adolf Hitler, a man, who in the opinion of millions of people, is a man who more than anyone in the world has deserved this highly respected reward.

Authentic documents reveal that in September 1938 world peace was in great danger: it was only a matter of hours before a new European war could break out. The man who during this dangerous time saved our part of the world from this terrible catastrophe was without no doubt the great leader of the German people. In the critical moment he voluntarily did not let weapons speak although he had the power to start a world war.

By his glowing love for peace, earlier documented in his famous book Mein Kampf – next to the Bible perhaps the best and most popular piece of literature in the world – together with his peaceful achievement – the annexation of Austria – Adolf Hitler has avoided the use of force by freeing his countrymen in Sudetenland and making his fatherland big and powerful. Probably Hitler will, if unmolested and left in peace by war mongers, pacify Europe and possibly the whole world.

Sadly there still are a great number of people who fail to see the greatness in Adolf Hitlerʼs struggle for peace. Based on this fact I would not have found the time right to nominate Hitler as a candidate to the Nobel Peace Prize had it not been for a number of Swedish parliamentarians who have nominated another candidate, namely the British Prime Minister Neville Chamberlain. This nomination seems to be poorly thought. Although it is true that Chamberlain through his generous understanding of Hitlerʼs struggle for pacification has contributed to the saving of world peace, the last decision was Hitlerʼs and not Chamberlainʼs! Hitler and no one else is first and foremost to be thanked for the peace which still prevails in the greater part of Europe: and this man is also the hope for peace in the future. As Chamberlain obviously can claim his share of the peace making, he could possibly have a smaller part of the Peace Prize. But the most correct thing to do is not to put another name beside the name of Adolf Hitler and thereby throwing a shadow on him. Adolf Hitler is by all means the authentic God-given fighter for peace, and millions of people all over the world put their hopes in him as the Prince of Peace on earth.

Stockholm, January 27, 1939.ˮ

Iată şi traducerea acestui document excepţional, pe care mulţi se feresc să-l citească chiar şi sub plapumă, de teamă ca nu cumva vreun vecin sau prieten să-l bănuiască de simpatii cu fascismul sau nazismul:

„Către Comitetul Norvegian Nobel:

Sugerez cu umilinţă ca Premiul pentru pace din 1939 să i se atribuie Cancelarului german şi Führer Adolf Hitler, un om care, în opinia a milioane de oameni, mai mult decât oricine, merită această recompensă foarte respectată.

Documente autentice arată că în septembrie 1938 pacea mondială era în mare pericol; a fost o chestiune de ore, înainte ca un nou război european să izbucnească. Omul care, în acest răstimp periculos ne-a salvat partea de lume din această teribilă catastrofă a fost, fără îndoială, marele lider al poporului german. În momentul critic el nu a lăsat, în mod voit, să vorbească armele, deşi avea puterea să pornească un război mondial.

Prin iubirea sa strălucitoare pentru pace demonstrată anterior în faimoasa carte Mein Kampf – care, alături de Biblie, este probabil cea mai bună şi cea mai populară operă literară din lume – împreună cu realizarea sa paşnică – anexarea Austriei –, Adolf Hitler a evitat utilizarea forţei, eliberându-i pe concetăţenii săi din Sudetenland şi făcând patria sa mare şi puternică. Probabil că Hitler, dacă nu va fi lovit de către militanţii de război şi lăsat în pace, va pacifica Europa şi, eventual, întreaga lume.

Din păcate, există încă un număr mare de oameni care nu reuşesc să vadă măreaţa luptă pentru pace a lui Adolf Hitler. Pe baza acestui fapt, nu aş fi considerat să nominalizez pe Hitler drept candidat la premiul Nobel pentru Pace, dacă nu ar fi fost un număr de parlamentari suedezi care au nominalizat un alt candidat, şi anume pe prim-ministrul britanic Neville Chamberlain. Această nominalizare pare să fi fost gândită în mod pripit. Deşi este adevărat că Chamberlain, prin înţelegerea generoasă pe care a avut-o pentru lupta lui Hitler pentru pace, a contribuit la salvarea păcii mondiale, ultima decizie a fost a lui Hitler şi nu a lui Chamberlain! Lui Hitler şi nimănui altcuiva trebuie, în primul rând, să i se mulţumească pentru pacea care încă domină în cea mai mare parte a Europei; şi acest om este şi speranţa pentru pace în viitor. Aşa cum, evident, Chamberlain poate pretinde partea lui de pace, el putând avea o parte mai mică din Premiul pentru Pace. Dar cel mai corect lucru pe care trebuie să-l faceţi este să nu puneţi un alt nume alături de numele lui Adolf Hitler, aruncând astfel o umbră asupra lui. Adolf Hitler este, prin toate mijloacele, luptătorul autentic dat de Dumnezeu pentru pace, iar milioane de oameni din întreaga lume şi-au pus speranţele în el ca Prinţ al Păcii pe pământ.

Stockholm, 27 ianuarie 1939.ˮ

Din câte se ştie, este pentru prima oară când este publicată integral scrisoarea lui Erik Gottfrid Christian Brandt, conţinând propunerea ca lui Adolf Hitler să i se acorde Premiul Nobel pentru Pace în anul 1939. Astăzi acest fapt pare să fie de necrezut, deşi chiar s-a petrecut!

Şi, cum subiectul pare unul cu adevărat senzaţional, putând fi de folos studenţilor, profesorilor şi jurnaliştilor interesaţi de istorie, redăm mai jos conţinutul şi trimiterile către o serie de documente care se află pe site-ul oficial al instituţiei The Norwegian Nobel Committee, cea care este responsabilă pentru selecţia laureaţilor Premiului Nobel pentru Pace începând cu anul 1901. Pentru celelalte secţiuni ale acestui premiu, selecţia se face de către Academia suedeză.

Poate nu este lipsit de interes să vedeţi locul unde cei cinci membri ai Parlamentului norvegian (Storting) se reunesc pentru a lua în discuţie toate propunerile venite din întreaga lume.

Este vorba despre o cameră elegantă, de mici dimensiuni, tapetată cu portretele tuturor laureaţilor care au obţinut acest premiu de-a lungul timpului. În acest loc, pe 27 ianuarie 1939, a sosit Scrisoarea parlamentarului suedez Erik Gottfrid Christian Brandt, prin care propunea ca Premiul Nobel pentru Pace să-i fie acordat lui Adolf Hitler. Imediat, aceasta a fost înregistrată ca nominalizare. Puteţi vedea această înregistrare la acest link. Se poate observa că Adolf Hitler apare ca „nominalizatˮ, iar E.G.C. Brandt este cel care îl propune („nominatorˮ).

Căutând mai departe în arhivă, se poate găsi fişa acestei nominalizări. Ea conţine toate elementele de identificare: anul – 1939, cel nominalizat – Adolf Hitler („Chancellor and Führer of Germanyˮ), nominalizator – E.C.G. Brandt („Member of Swedish parliamentˮ). Există însă şi un comentariu care, mai degrabă, apare ca o scuză istorică: „nominalizarea a fost retrasă la 1 februarie 1939 de nominalizatorul E.C.G. Brandt, un membru antifascist al Parlamentului suedez, care nu a intenţionat niciodată ca propunerea lui să fie luată în seriosˮ. În mod evident, acest comentariu a fost adăugat ulterior, pentru a-l scoate pe Erik Brandt de sub acuzaţia de susţinere a fascismului, dar şi pentru a salva imaginea Parlamentului suedez – aspecte acceptate tacit şi de istorici.

În ciuda acestui comentariu, în arhiva Comitetului norvegian al Premiului Nobel au fost păstrate fişele auxiliare ale nominalizării, ceea ce nu s-ar fi petrecut dacă propunerea lui Erik Brandt ar fi fost efectiv retrasă! Aceste documente care apar şi astăzi pe site-ul Comitetului norvegian al Premiului Nobel arată limpede că în anul 1939 chiar s-a făcut propunerea ca Adolf Hitler să fie laureatul Premiului Nobel pentru Pace, nominalizare făcută de parlamentarul suedez Erik Gottfrid Christian Brandt.

Trebuie însă menţionat faptul că Premiul Nobel pentru Pace nu s-a acordat deloc în anul 1939. Şi asta, deşi între cei propuşi figurau, alături de Adolf Hitler nume notorii precum Arthur Neville Chamberlain, prim-ministru al Marii Britanii, şi Mohandas Karamchand Gandhi, cunoscut sub numele Mahatma Gandhi (nume dat de Rabindranath Tagore), acesta fiind considerat părintele independenţei Indiei. Deşi a fost nominalizat de cinci ori pentru Premiul Nobel, Mahatma Gandhi nu a luat niciodată această distincţie.

Ceea ce rămâne din această poveste este că în 1939 cuiva i-a trecut prin cap să spună lumii că Adolf Hitler ar fi putut să fie „luptătorul autentic dat de Dumnezeu pentru paceˮ şi chiar „Prinţul Păcii pe pământˮ. Peste numai şase ani acelaşi Adolf Hitler avea să dispară de pe scena lumii, purtând povara morţii a milioane de oameni şi tot conţinutul unui cuvânt înspăimântător: holocaust.

Citiţi şi:

Premiile circului Nobel

Ascensiunea la putere a lui Hitler nu a fost o întâmplare, el a fost finanțat de către Federal Reserve și Bank of England

 

yogaesoteric
12 aprilie 2019