Adrian Năstase, călare pe caracatiţa PSD

Stenogramele P.S.D. dezvăluie o realitate crudă, dureros de reală pentru noi toţi. Năucitoare plin implicaţiile sale, această realitate e poate greu de crezut şi asimilat. De aceea lectura stenogramelor dă mai degrabă senzaţia că citim un roman fantastic: bănuiam cu toţii că acolo se petrec niscaiva lucruri dubioase, dar realitatea este atât de cumplită încât aproape că ne doboară. Impresia pe care ne-o lasă aceste stenograme este aceea unui hidre apocaliptice, încolăcită peste trupul ţării, care îi suge sângele şi viaţa râzând batjocoritor. Călare pe ea tronează viclean, vulgar, pervers şi cinic Adrian Năstase. Acela care vrea să devină preşedintele românilor.

Însă Năstase nu este un individ izolat, ci este exponentul unei clase de parveniţi lipsiţi de ruşine. Această veritabilă categorie socială a prosperat în ultimii 15 ani. Este categoria foştilor comunişti care cred că totul li se cuvine, a noilor îmbogăţiţi, a profitorilor care ştiu să se folosească de avantajele pe care le conferă puterea şi o fac cu nonşalanţă, privind către popor cu un complex bolnav de superioritate. Adrian Năstase dă tonul şi ţine isonul întregii şleahte de oportunişti care s-a strâns în timp, pe principiul „cine se aseamănă, se adună”, în P.S.D. Principiul la care aderă toţi în jurul lui Năstase este: uită-ţi conştiinţa şi, atâta vreme cât te înscrii în planul nostru de stapânire, poţi să furi cât poţi şi pentru tine! Fiecare trepăduş servil poate să se aciuească pe lângă această caracatiţă, căci se găseşte loc pentru toţi lacheii şi (încă) România este o ţară cu multe resurse de jefuit. P.S.D. este generos, îngăduitor şi încurajează ingineriile financiare care pot aduce bani in buzunarele potentaţilor de la putere. Nu contează pentru ei că ţara, prin fiecare om de rând, plăteşte scump aceste lucruri. Pentru că presiunea cea mai mare a “tunurilor” şi a corupţiei generalizate apasă tot pe el – nevolnicul român care se lasă păcălit de imaginea publică, de spoiala de care preşedintele partidului se îngrijeşte cu atâta obsesie.

Stenogramele P.S.D. conturează fără drept de apel imaginea sumbră a unui partid transformat într-un instrument eficient de căpătuială, în care fiecare îşi ia “porţia” în funcţie  de  rangul pe care îl are pe ierarhia “valorilor”. E nevoie de conştiinţă? Nu, vai, conştiinţa, morala, onoarea sunt strict contraindicate, pesedistul nu vrea să aibă teribile dureri de cap! Şi ce e mai rău că le-ar da dureri de cap mai-marilor membri de partid, care l-ar mătura cât ai zice peşte. Fiecare pesedist trebuie să respecte strict disciplina de partid şi să fie un yess-man desăvârşit. Atunci cu adevărat el devine un instrument util şi va fi recompensat. S-a anunţat la partid – citim în stenograme – că sezonul nu s-a închis! Jefuiala continuă, ei sunt gata să mai primească şi alţi trepăduşi. Concluzia? A redat-o foarte bine un titlu din Evenimentul Zilei “Suntem o turmă de animale manipulate de o armată de ticăloşi”. Aşa ne văd ei, cei de la putere, ca pe nişte animale de pus în jug.

Se ştie foarte bine la centru ce abuzuri şi hoţii fac baronii în teritorii. Chiar Adrian Năstase arată o bună cunoaştere a fenomenului. El spune despre primarul Mazăre & comp. că “nu sunt făcuţi pentru politică, ci pentru contrabandă”. Dar nu pare să fie o problemă reală pentru el. El doar constata că nu poate conta pe Mazăre în lucruri de calibru greu, ci doar în găinării (ne întrebăm cu prudenţă care sunt lucrurile de calibru mai greu decât acest jaf generalizat?). Credeţi că lui Năstase i-o fi trecut prin cap ideea să-l dea afară din partid pe Mazăre&Co.? Nuuuu. La fel cum nu se gândea să-i dea afară pe alţi baroni locali, care prin dimensiunile hoţiilor şi mafiilor locale făceau deservicii imaginii partidului. Notaţi: “imaginii”, nu partidului! Năstase, abilul strateg, propunea cu viclenie în 22 martie 2004 ca aceştia să se retragă pentru vreo 9 luni până când se încheie alegerile, după care urmează bine-nţeles să fie repuşi “în drepturi”.

Iată deci cam în ce ape se scaldă guvernanţii noştrii. Şi aceasta este doar o mică picătură din otrava care ne ucide în fiecare zi. Această abordare este adusă la rang de uzanţă zilnică de către P.S.D. în toate sferele vieţii politice, sociale, economice româneşti. Separarea puterilor în stat este o condiţie sine qua non a unei democraţii. Este singura care ne-ar putea garanta că România este un stat de drept, adică, un stat în care se respectă legea.  În acest talmeş balmeş, în acest ghiveci gătit de PSD nu mai şti unde începe una şi unde se termină alta. Este reţeta cea mai bună a unei dictaturi de succes. Să ai puterea politică, executivă, judecătorească, poliţia şi procuratura, SRI ul, o bună parte a massmedia (am uitat cumva ceva?), mai mult sau mai puţin la cheremul tău! Este reţeta care a permis fraudarea alegerilor, ca aperitiv pentru un festin în care caracatiţa P.S.D., călărită de Adrian Năstase, se pregăteşte să termine de furat tot ceea ce mai poate fura de la această ţară şi acest popor!

7 decembrie 2004