Aforisme de Gregorian Bivolaru

Fericirea este întotdeauna la dispoziţia fiinţei umane care ştie să se bucure de ea şi să o guste.

Fiţi foarte atenţi la tristeţe şi nu o lăsaţi să se manifeste, pentru că, în realitate ea este un viciu.

Timpul ne descoperă secretele. Timpul face să apară ocaziile minunate. Timpul confirmă până la urmă sfaturile bune.

Sinceritatea este un efort perpetuu pentru a ne manifesta sufletul exact aşa cum este el în realitate.

Fiecare fiinţă umană îşi găseşte plăcerea exact acolo de unde şi-o ia.

Trebuie să ştim să îmblânzim viaţa cu ajutorul plăcerii.

Acela care trăieşte fără o scânteie de nebunie nu este pe atât înţelept pe cât el crede.

Meritele oamenilor îşi au anotimpul lor, întocmai ca şi fructele.

Am mai multe amintiri, întocmai ca şi cum aş avea milioane de ani ca vârstă.

În loc să iubeşti puţin, este infinit mai bine să iubeşti mereu şi fără măsură. Devenim astfel mult mai fericiţi datorită forţei tainice pe care ne-o oferă constanţa.

Există două feluri de pasiuni: pasiunile obişnuite şi marile pasiuni sublime; acestea pot să înalţe sufletul către cele mai înalte culmi.

Înţelegerea aproape desăvârşită a celor doi iubiţi perfect continenţi care se adoră reciproc şi care se transfigurează neîncetat, face, fără îndoială, să apară o extraordinară culme a fericirii.

Atunci când două fiinţe umane de sex opus se iubesc intens, amorul cu continenţă este un stimulent puternic, salutar şi necesar al vieţii umane, care înalţă către Dumnezeu, iar noi suntem fericiţi să simţim fluxul său călduros şi natural invadându-ne întocmai precum o rază paradisiacă de soare.

În majoritatea cazurilor, dacă suntem înzestraţi cu geniu, Dumnezeu este cel care ni-l oferă, însă dincolo de aceasta, talentul de a-l folosi aşa cum trebuie ne priveşte pe noi întotdeauna.

Iubirea trebuie întotdeauna să se ofere şi nu să fie luată; ea trebuie înainte de toate să fie liberă pentru a nu se asemăna cu starea de sclavie.

Virtutea grandioasă a iubirii înnobilează toate trăirile erotice armonioase. Sexualitatea care este lipsită de virtutea iubirii ne face întotdeauna să  ratăm atingerea fericirii.

A râde spontan şi plin de voioşie, ce plăcere! Ce mijloc minunat de a ne debarasa de multe rele! Râdeţi cât mai des şi din tot sufletul, aceasta este cea mai simplă şi totodată cea mai bună terapie naturală pentru aproape toate bolile.

În cazul unei fiinţe umane cu adevărat geniale, cei care îi sunt capabili să-i intuiască geniul îşi dau seama de aceasta, dar ei nu sunt capabili niciodată să-l imite.

A face un om foarte fericit înseamnă totodată a ne oferi prin empatie starea sa de fericire. Procedând în felul acesta, singurătatea noastră interioară şi nefericirea iau sfârşit.

Există un tainic punct elevat, în care Dumnezeu, arta adevărată, natura şi morala nu fac decât una şi chiar se confundă într-un mod inefabil.

Datorită purităţii lor divine, copiii nu au nici trecut, nici viitor şi ei se bucură de un etern prezent. Cei iniţiaţi ar trebui să le urmeze exemplul.

Atunci când nu au ceea ce iubesc, cei mai mulţi oameni se mulţumesc să iubească ceea ce au.

Dacă nu am avea deloc defecte, nu am simţi o aşa de mare plăcere perversă să le remarcăm la ceilalţi. Faptul că noi remarcăm la ceilalţi defectele indică atunci că în fiinţa noastră se declanşează o stranie de stare de rezonanţă cu ceea ce deja există în noi.

Atunci când nu avem nimic de pierdut, dobândim curajul de a risca în multe direcţii, care sunt pentru noi binefăcătoare.

Tantricul avansat trăieşte amorul întocmai ca pe o extatică ameţeală care îl dilată în nemărginire, îl simte ca pe un tainic sacrificiu şi îl savurează ca pe o esenţă ultimă a iubirii totului.

Ar trebui să ne dăm seama că natura umană deţine forţa bucuriei: surâsul.

Atunci când încetăm să ne mai minunăm, noi începem astfel să nu mai credem în forţa cea tainică a vieţii.

Iubiţi! Iubiţi! Iubiţi! Toate secretele manifestării sunt ascunse aici pentru că Dumnezeu este iubire.

Analogic vorbind, iubirea poate fi comparată cu un arbore imens, care are rădăcini, trunchi, ramuri, frunze, flori şi chiar fructe. Sexualitatea bazată pe iubire, realizată numai cu continenţă şi transfigurare, reprezintă, am putea spune, rădăcinile iubirii. Ele sunt indispensabile aşa cum rădăcinile sunt indispensabile arborelui, dar prin sublimare noi trebuie să mergem cu ajutorul acestor energii mai sus, să nu ne mulţumim să trăim numai şi numai în rădăcini. Căci iubirea înseamnă, de asemenea, şi trunchiul, şi ramurile, şi florile, şi, mai ales, fructele. Iar florile şi fructele iubirii înseamnă, printre altele, altruism şi trezirea puterii de sacrificiu. Nu vă rămâne decât să vă ocupaţi cum trebuie de acest arbore tainic al iubirii şi să învăţaţi cum să-l cultivaţi, să-l udaţi, cum  să-l hrăniţi, cum să-l protejaţi de insecte şi furtuni. Veţi învăţa în felul acesta că nu trebuie să-i tăiaţi rădăcinile, căci iubirea cea mai spiritualizată îşi primeşte elanul mai ales din forţa sexuală sublimată perfect şi armonios. Când, după aceea veţi gusta fructele extaziante ale acestui arbore al iubirii, veţi înţelege că ele sunt, de fapt, fructele nemuririi, sau altfel spus ale vieţii veşnice.

Cu fiecare iubire nouă ne împărtăşim, plini de fericire, o nouă părticică din univers.

Iubirea este cea mai mare dintre fericirile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice.

Dragostea adevărată pretinde o generoasă şi euforică dăruire.

Dragostea adevărată şi transfiguratoare îl face pe om un veşnic poet extaziat.

Să nu se creadă iubit nimeni dintre cei care niciodată n-au iubit pe nimeni.

Iubiţi-vă plini de dăruire şi transfigurare; iar dacă nu vă puteţi iubi, atunci măcar toleraţi-vă cu olimpiană detaşare, unii pe alţii.

Dacă cu adevărat iubim, dragostea va chema într-ajutor pe vreunul dintre semenii ei: generozitatea, transfigurarea, bunătatea, inteligenţa… nimeni, nici însuşi destinul nu va ataca cu inima uşoară o pasiune înălţătoare.

Multe din singurătăţile noastre sunt hrănite din atâtea iubiri ce nu s-au realizat pentru a ne susţine elanul înspre alte lumi şi înspre veşnicie.

yogaesoteric 

Also available in: Français