Aforisme și cugetări despre tainele plăcerii perfect controlate și nesfârșite (partea a doua)

51.593 0

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiți prima parte a aforismelor și cugetărilor despre tainele plăcerii perfect controlate și nesfârșite

51. În cazul în care florile (care în realitate sunt organele sexuale ale plantelor) vă fascinează prin frumuseţea lor plină de taină, oferiţi-vă alese momente de plăcere atunci când ele înfloresc şi mergeţi neîntârziat pentru a vă delecta admirându-le, fie în grădinile publice, fie în locurile în care există flori din abundenţă. Fiţi siguri ori sigure că veţi putea în felul aceasta să admiraţi veritabile opere de artă, care există în natură şi totodată vă veţi încărca în sfera aurei voastre cu o mulţime de energii subtile paradisiace, care sunt vehiculate într-un mod tainic prin intermediul fiecărei flori. În cazul femeilor afectuoase, vitale şi senzuale, contemplarea constantă a florilor declanşează procese oculte de rezonanţă în sfera genitală, care au un puternic efect afrodisiac.

52. Pentru ca să dureze cât mai mult, pentru ca să fie intens şi profund şi pentru a fi mai mereu extraordinar, amorul cu continenţă şi transfigurare implică să avem, totodată, creativitate. Fiecare dintre noi trebuie să ne îngrijim amorul întocmai aşa cum ne îngrijim o minunată grădină. Tocmai de aceea, ştiind aceasta, trebuie să avem grijă să semănăm în amorul pe care îl trăim noi idei fascinante, să îndepărtăm neîntârziat buruienile care riscă să-l înăbuşe şi să facem astfel încât aproape totul în relaţia noastră să se armonizeze cu multă blândeţe, plăcere perfect controlată, bucurie, bunăvoinţă şi răbdare.

53. Adevăraţii maeştri ai iubirii trebuie să stăpânească, întotdeauna, la perfecţiune şi arta de a evoca de fiecare dată – din nou şi din nou – momentele magice, copleşitoare, ale începutului într-o relaţie amoroasă care se bazează pe continenţă şi transfigurare.

54. În cazul amorului cu continenţă, transfigurare şi consacrarea roadelor, iubirea copleşitoare este mai întâi aspiraţie ideală, plenar transfiguratoare, apoi ea devine trăire afectivă copleşitoare, care ne face să ne dilatăm de la finit către infinit, apoi se manifestă o dorinţă frenetică, apoi este trăită o stare de plăcere perfect controlată, nesfârşită şi oceanică… Dar pentru a reuşi toate acestea trebuie, totodată, să existe voinţa angajării, o stare aproape continuă de nesaţ şi apoi, cel mai important aspect, pe care numai cei puţini îl intuiesc: promisiunea dăruirii totale în DUMNEZEU.

55. În cazul unei fiinţe umane care este cu adevărat genială, aceia care sunt capabili să-i intuiască geniul îşi dau seama de aceasta, dar ei nu sunt niciodată capabili să-l imite decât atunci când ei înşişi vor atinge, la rândul lor, starea de genialitate.

56. O relaţie de dragoste anemică şi banală, ce este trăită fără continenţă, fără transfigurare, este aproape întotdeauna cea mai slabă dintre toate pasiunile. În astfel de situaţii, speranţa cea palidă a plăcerii o susţine, apropierea acesteia o vlăguieşte cu anticipaţie şi până la urmă, tocmai fructificarea ei o anihilează aproape complet. În cazul în care vă complăceţi în astfel de relaţii insipide şi banale, urmăriţi să faceţi tot ceea ce vă stă în putinţă pentru a transforma neîntârziat o astfel de relaţie mediocră. Puteţi fi siguri că acţiunile adecvate şi energice sunt întotdeauna superioare complacerii în inacţiune.

57. A râde în hohote, a izbucni în râs, a pufni în râs, a te prăpădi de râs, a râde cu lacrimi, a te tăvăli pe jos de râs, a leşina de râs, a muri de râs: sunt tot atâtea expresii care arată că, adeseori, veselia şi bucuria imensă explodează.

58. În iubirile fericite trebuie să existe întotdeauna, fără excepţie, şi o doză considerabilă de umor spontan şi sănătos. Iubiţii trebuie să-şi permită unul altuia să râdă reciproc de micile lor momente ridicole sau de stângăcia pe care o manifestă. Dar ei trebuie să fie totuşi atenţi şi să-şi păstreze o dreaptă măsură, pentru ca veselia şi umorul ce se manifestă să nu se schimbe pe nesimţite în batjocură, în cinism sau în sarcasm.

59. Tinereţea, farmecul, frumuseţea, exuberanţa şi vitalitatea sunt, analogic vorbind, întocmai precum este verdeaţa care împodobeşte la momentul potrivit Pământul. Dincolo de toate acestea, nu trebuie să uităm că întotdeauna educaţia este aceea care se dovedeşte a fi foarte importantă atunci când vine vremea culesului roadelor celor dulci şi înmiresmate.

60. Pentru cei blazaţi, sceptici, meschini, egoişti, hipercritici, cusurgii, perverşi si morţi sufleteşte, viaţa este doar minciună. Astfel de fiinţe umane chinuite, datorită stării mizerabile în care se complac nici măcar nu bănuiesc că, de fapt, prin intermediul iubirii intense şi profunde ar putea să înveţe să trăiască din plin şi să se bucure cu adevărat.

61. A râde zi de zi, spontani şi plini de voioşie, ne oferă, totodată, posibilitatea de a savura plăcerea. Toate acestea sunt totodată o modalitate minunată de a ne debarasa de multe rele. A râde cât mai des în mod spontan şi din tot sufletul este cea mai simplă şi totodată cea mai bună terapie naturală pentru toate bolile.

62. Virtutea grandioasă şi tainică a iubirii înnobilează fără excepţie toate trăirile erotice intense, profunde şi armonioase. Sexualitatea care este complet lipsită de virtutea iubirii ne face întotdeauna – fără excepţie - să ratăm copleşitoarele stări de plăcere nesfârşită şi atingerea fericirii.

63. Iubirea care ţâşneşte din fiinţa noastră este spontană şi iubirii îi place întotdeauna să se ofere şi nu să fie luată cu forţa sau manifestată la comandă. Trebuie să nu pierdem niciodată din vedere că înainte de toate, iubirea trebuie să fie liberă pentru a nu se asemăna cu starea de sclavie.

64. Experimentând intens şi profund înălţătoarea stare de bucurie supremă, starea beatifică de fuziune interioară a opuşilor pe care o face să se trezească în noi dinamizarea stării androginale glorioase, fiinţa umană începe, totodată, să descopere starea de eliberare spirituală. Prin intermediul acestei trăiri, ea devine fermă şi impasibilă întocmai precum un munte. Fără a mai fi afectată de vârstă, ea se simte atunci veşnică şi debordează de iubire, armonie şi înţelepciune. Fiind din plin trezită faţă de existenţa veşnică şi misterioasă a lui DUMNEZEU TATĂL, ea transcende cu uşurinţă toate cele câte sunt în lumea fizică şi ajunge să trăiască extaziată în Împărăţia cea nepieritoare a lui DUMNEZEU.

65. Cu excepţia existenţei misterioase şi veşnice a lui DUMNEZEU TATĂL, nimic nu este atât de frumos, de plăcut, de extaziant şi de bun precum este Adevărul. Pentru că oferă o deplină libertate, Adevărul este şi rămâne adorabil pentru toţi aceia care îl descoperă.

66. Abia atunci când nu mai avem nimic de pierdut, dobândim în cele din urmă curajul de a risca în anumite direcţii care totodată sunt pentru noi profund transformatoare şi binefăcătoare.

67. În cazul amorului cu transfigurare, continenţă sexuală şi consacrarea roadelor, voluptatea imensă, nesfârşită şi perfect controlată ne deschide, de fiecare dată, porţile extazului. Atunci când trupul intră într-o stare profundă de repaus, care este savurată trăind fericirea perfectă, toate emoţiile dispar ca prin farmec şi în astfel de clipe privilegiate, mentalul obişnuit este transcens, dezvăluindu-ne în acele clipe unice SUPRAMENTALUL.

68. Pentru fiinţele umane care sunt capabile să contemple aceasta, întreaga Creaţie a lui DUMNEZEU TATĂL este divină şi această stare se extinde fără excepţie la întreaga natură. Pentru cei înţelepţi, trupul fiinţei umane este, totodată, trupul cel tainic al Divinităţii.
Pentru aceia care sunt capabili să-l transfigureze ca atare, trupul fiinţei umane care iubeşte este o grădină de plăcere perfect controlată şi nesfârşită, mai ales pentru fiinţa umană care ştie cum trebuie să acţioneze într-un mod adecvat cu acesta.

69. Amorul omenesc fără continenţă, fără transfigurare şi fără consacrarea roadelor nu se distinge de rutul obişnuit al animalelor decât prin două funcţii care-i sunt specifice: mângâierea şi sărutul. Înţelegând aşa cum se cuvine aceasta, este necesar să facem eforturi pentru a ne ridica cu mult deasupra animalelor. Descoperirea amorului cu transfigurare, continenţă şi consacrarea roadelor ne ajută imens în această direcţie.

70. Dacă cei mai mulţi dintre noi nu am avea deloc anumite defecte, nu am simţi o aşa de mare plăcere perversă să le remarcăm la ceilalţi, datorită proceselor de rezonanţă ocultă care ne unesc în astfel de situaţii cu ei. Mizerabila tentaţie de a-i bârfi sau de a-i calomnia pe ceilalţi se află în strânsă legătură cu astfel de aspecte. Faptul că noi remarcăm adeseori la ceilalţi mai ales defectele indică, totodată, că în fiinţa noastră se declanşează o bizară stare de rezonanţă ocultă cu ceea ce deja există în noi. Studiindu-i cu atenţie şi luciditate pe aceia care zi de zi sunt tentaţi să bârfească, să calomnieze sau să defăimeze, veţi descoperi, totodată, starea mizerabilă în care ei se complac. Astfel de fiinţe umane decăzute ajung până la urmă să-i judece pe toţi ceilalţi după propria lor stare de perversitate, în care se complac fără încetare. Evitaţi-i pe aceşti oameni pentru a nu vă lăsa şi voi contaminaţi de veninul lor perfid şi îngrozitor cu care ei urmăresc să pângărească aproape tot ceea ce este bun, frumos şi spiritual.

71. Legământul iubitului care aspiră să devină un adorator perfect: „A fi o mare iubire. A iubi intens şi profund, fără măsură. A fi întreaga iubire. A nu fi mai mereu decât iubire. A fi astfel mereu, acum şi pururea, în eternitate.”

72. Adevăratul tantric este şi rămâne foarte fericit atunci când împărtăşeşte in mod profund şi cu frenezie, datorită stării perfecte de empatie, fericirea intensă şi copleşitoare pe care o trăieşte clipă de clipă iubita sa. Această stare paradisiacă este pentru el cu atât mai extraordinară cu cât, în felul acesta, el descoperă prin intermediul ei că are, din ce în ce mai des, acces la misterioasa dimensiune androginală glorioasă ce se trezeşte in universul lui lăuntric.

73. Atunci când aerul din jurul vostru este încărcat cu o magică şi misterioasă electricitate, atunci când furtuna vuieşte, urmăriţi să ascultaţi cu o mare atenţie şi transfigurare zgomotul ritmic al ploii pe acoperiş sau cântecul fascinant al vântului în frunzişul copacilor ori scurgerea fermecătoare a apei din streşini. Toate aceste zgomote inefabile, magice, vă vor putea aminti că natura este plină de taine şi suverană, deoarece ea Îl oglindeşte fără încetare pe DUMNEZEU.

74. Atunci când nu au ceea ce iubesc, cei mai mulţi oameni se mulţumesc să iubească doar ceea ce au.

75. În adolescenţă, iubim profund şi frenetic celelalte femei care ne merită iubirea, mai ales pentru că ele se aseamănă într-o anumită măsură cu prima femeie pe care, atunci, la începuturi, am iubit-o; mai târziu, ajungem să le iubim din ce în ce mai profund şi frenetic pe femeile care ne merită iubirea, tocmai pentru că ne dăm seama că fiecare dintre ele este într-un mod inefabil şi magic diferită de alta.
Procedând în felul acesta, ne apropiem totodată de modul în care DUMNEZEU TATĂL ne iubeşte pe fiecare dintre noi. Acesta este un mare secret, pe care tantricii l-au descoperit în urmă cu mii de ani. Femeia în care se trezeşte din ce în ce mai mult starea de SHAKTI, descoperă şi ea, prin experienţă directă, acest secret fundamental.

76. Dacă privim cu atenţie în jurul nostru descoperim că, de fapt, fiecare epocă are plăcerile ei, starea ei predominantă de spirit şi moravurile care îi sunt în mod evident specifice.

77. Datorită purităţii lor divine şi candorii lor exemplare, cel mai adesea, copiii nu au nici trecut, nici viitor şi mai mereu ei se bucură de un etern prezent. Cei iniţiaţi le urmează întru totul exemplul.

78. Atât marii înţelepţi, cât şi marii iniţiaţi au descoperit că în realitate există un tainic punct, foarte elevat în care DUMNEZEU, arta adevărată, natura şi morala nu fac decât una şi, chiar mai mult decât atât, se confundă într-un mod perfect şi inefabil.

79.Plăcerea cea mai surprinzătoare şi, totodată,cea mai delicată este aceea de a-i genera o imensă plăcere perfect controlată şi nesfârşită fiinţei umane pe care o iubim. Atunci ajungem să trăim la unison cu ea, prin empatie spontană, starea copleşitoare de plăcere perfect controlată sau de fericire pe care ea o trăieşte.

80. A face o fiinţă umană de sex opus să fie foarte fericită, înseamnă, totodată, a ne oferi, prin intermediul unei stări profunde de empatie ce apare în noi, starea sa intensă şi copleşitoare de fericire. Procedând de fiecare dată în felul acesta cu fiinţele umane pe care le iubim, singurătatea noastră interioară şi nefericirea iau sfârşit.

81. Viaţa unei fiinţe umane este cu adevărat fericită atunci când ea începe printr-o profundă iubire fără margini, continuă apoi tot aşa şi se sfârşeşte prin aspiraţie frenetică, ce este în mod preponderent orientată către DUMNEZEU TATĂL.

82. Există un adevăr fundamental pe care toţi iubiţii trebuie să-l cunoască şi să-l înţeleagă cât mai repede aşa cum se cuvine: ÎN CAZUL IUBIRII RECIPROC ÎMPĂRTĂŞITE, TOATE PLĂCERILE PERFECT CONTROLATE, NESFĂRŞITE ŞI BINEFĂCĂTOARE SUNT ÎNTOTDEAUNA, FĂRĂ EXCEPŢIE, EXCELENTE, FRUMOASE, POLARIZANTE, ÎNĂLŢĂTOARE, PURE, UNIFICATOARE, GENERATOARE DE FERICIRE, DIVINE ŞI LEGITIME.

83. Fiecare dintre noi ar trebui să ne dăm neîntârziat seama că natura umană deţine în universul ei lăuntric o forţă tainică a bucuriei care este surâsul.

84. În imensa lor majoritate, femeile obişnuite care nu şi-au trezit intuiţia sesizează frumuseţea bărbaţilor sau realizează propria lor frumuseţe fără să o înţeleagă. Femeile în care se produce trezirea stării de SHAKTI încep să intuiască ce este de fapt frumuseţea şi reuşesc să se bucure din ce în ce mai mult de ea ca atare.

85. Nu semăna niciodată arborele tristeţii în inima ta. Reciteşte mai bine în fiecare dimineaţă, la trezire, cartea bucuriei, evocând intens şi profund un moment copleşitor de fericire exemplară pe care l-ai trăit deja.

86. Nu facem niciodată cu adevărat pace în dragoste fără ca tandreţea pe care o manifestăm faţă de fiinţa iubită să se intensifice.

87. Atunci când iubim profund şi frenetic suntem cu mult mai fericiţi şi simţim ceva înălţător, inefabil, copleşitor şi emoţionant în comparaţie cu starea pe care o trăim atunci când, mai mereu, ne lăsăm iubiţi fără a răspunde, totodată, cu iubire la iubirea care ni se dăruie.

88. Extrem de puţine femei îşi doresc să fie iubite bine de bărbaţii pe care îi iubesc. Aproape toate aspiră să fie iubite nebuneşte de bărbaţii pe care îi iubesc.

89. Atât timp cât fiinţele umane pun accentul pe ego în cadrul relaţiilor lor amoroase, ele vor avea totodată felurite probleme sexuale. Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că acolo unde egoul predomină nu-i iubire, iar acolo unde iubirea predomină cu adevărat şi este fără măsură, egoul poate fi transcens cu uşurinţă.

90. Atunci când încetăm să ne mai minunăm, noi începem totodată să nu mai simţim şi să nu mai credem în forţa cea tainică a vieţii.

91. Privind cu atenţie în jurul nostru sau chiar la noi înşine, descoperim că este mult mai dificil să faci de fiecare dată foarte bine dragoste cu transfigurare şi să fii întotdeauna un foarte bun continent decât să faci scene de gelozie.

92. În mod gradat, devin nişte iubiţi perfecţi toţi aceia care caută prin transfigurare în tot ceea ce iubesc fie o anumită perfecţiune, fie o anumită frumuseţe, fie o anumită bunătate, fie chiar pe DUMNEZEU.

(va urma)

Material preluat din ARTA OCULTĂ A ÎMBRĂŢIŞĂRILOR SPONTANE, PLINE DE IUBIRE ŞI PREGNANT MÂNGÂIETOARE, de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiți și:

Aspiraţi să sesizaţi cât mai des, profund şi empatic, esenţa spirituală ultimă a fiinţei iubite!

Când iubirea vă face semn…

yogaesoteric

30 mai 2011