Al treilea sex – legalizat și în Germania. Căsătoria pentru homosexuali nu este obiectivul final. Scopul este opresarea conservatorilor (I)

Premieră în Europa: Germania a legalizat cel de-al treilea sex

Germania a legalizat la data de 15 august cel de-al treilea sex. Așa a decis guvernul german, care a cerut ca cel de „al treilea sex” să apară pe certificatele de naștere. Germania a devenit astfel prima țară din Europa care a recunoscut oficial al treilea gen, relatează The Telegraph.

Până la acea dată, în Germania era posibil – din mai 2013 – să nu se completeze câmpul referitor la sex și să fie lăsat gol, iar cei vizați puteau, ulterior, în decursul vieții, fie să aleagă sexul masculin ori feminin, fie să lase mențiunea sexului necompletată.

În mai 2017, Franța a respins mențiunea „sex neutru”, îndepărtând astfel cererea unei persoane născute fără penis dar și fără vagin, după ce în august 2015 o persoană intersexuală din Franţa a obţinut, în instanţă, dreptul de a trece pe certificatul său de naştere cuvântul „gen: neutru cu privire la sexul său”.
Născut, potrivit medicului său, cu un „vagin rudimentar”, un „micropenis”, dar fără testicule, această persoană nu s-a împăcat cu ideea că a fost trecut cu sex masculin în certificatul de naştere. „Ca adolescent, am realizat că nu am fost băiat. Nu am avut nici barbă, muşchii mei nu sunt consolidaţi”, mărturiseşte fiinţa care a primit apoi sex neutru. În acelaşi timp, mai spune persoana, citată de 20 Minutes, „a fost imposibil pentru mine să cred că voi deveni femeie. A fost suficient să mă uit în oglindă”.
Sexul care i-a fost atribuit la naştere pare o pură ficţiune, a notat judecătorul. „Deşi nu se pune problema de a recunoaşte existenţa unui «al treilea sex», trebuie recunoscută imposibilitatea de a atribui persoanei unul dintre cele două sexe, a adăugat magistratul.

Persoanele de sex neutru sunt deja recunoscute în documentele oficiale în țări precum Australia, Noua Zeelandă, India și Nepal.

DW: Comentariu: Al treilea sex

Intersexualitate este titlul lucrării întocmite de Consiliului German de Etică, un document de 180 de pagini care vorbeşte despre „viaţa celor afectaţi” şi sunt prezentate cazuri concrete. „M-am născut în 1965 cu o disfuncţie gravă a inimii şi cu organe genitale incerte. Din cauza problemei la inimă, câteva zile mai târziu am fost botezat de urgenţă pentru că medicii nu-mi dădeau multe şanse de supravieţuire”. Această poveste, descrisă pe trei pagini, se încheie cu afirmaţia: „Identitatea mi-a fost luată. Acum încerc să mi-o recapăt”.

Încă din 2010 și 2011, Consiliul de Etică s-a ocupat pe larg de situația persoanelor intersexuale și a căutat – online şi cu ocazia mai multor evenimente – să stea de vorbă cu această categorie de persoane. Actuala luare de poziţie a Consiliului a fost efectuată „în numele guvernului federal”. În februarie 2012 – cu mai mult de cinci ani și jumătate în urmă – documentul a fost publicat și trimis guvernului federal. Însoțit de cuvintele obișnuite de bunăvoință ale politicienilor specializați.

Ei bine, la jumătatea lunii august, guvernul germana luat o decizie. Trebuie remarcate două propoziții-cheie din documentul Consiliului Etic: „Consiliul de etică este de părere că avem de-a face cu o intervenție nejustificată în drepturile personale, dar şi în dreptul la tratament egal, atunci când oameni care, din cauza constituţiei lor fizice nu se pot identifica cu termenii de «masculin» sau «feminin» sunt obligaţi prin lege să facă parte din registrul uneia dintre aceste categorii. Prin urmare, ar trebui să se prevadă că aceste persoane au dreptul să aleagă şi termenul «altceva», în afară de «masculin» şi «feminin» sau să refuze înregistrarea până când se hotărăsc asupra uneia dintre variante”, se arată în document. Această abordare este susţinută atât de eticieni ai bisericilor, cât şi de cei seculari.

Este nevoie de o distincție: intersexualitatea este o problemă bine definită din punct de vedere medical. Intersexualitatea este mai clară și poate fi evaluată diferit faţă de transsexualitate, care se referă – pe scurt – la bărbații care declară că se simt femei și la femei care declară că se simt bărbați.


EVZ: Nu s-a văzut așa ceva de la facerea lumii. Sau de la euglena verde. Al treilea sex, recunoscut oficial în SUA

California a devenit primul stat american care a recunoscut existența unui sex „non-binar”. Acesta poate fi trecut la cerere în documentele oficiale.
Legea Gender Recognition Act, semnată în 15 octombrie 2017 de guvernatorul Californiei, dispune că rezidenții din acest stat care nu se identifică nici cu sexul masculin, nici cu cel feminin, au posibilitatea trecerii unei a treia opțiuni, „non-binar”, pe documentele oficiale, ca de exemplu certificatul de naștere sau carnetul de conducere.

Noul act normativ elimină de asemenea obligația de a obține avizul unui doctor sau de a merge în fața unei instanţe pentru schimbarea de sex, scrie Huffington Post. Măsura a fost propusă prima dată în ianuarie 2017, pentru ca persoane transsexuale, transgender sau non-binare să poată avea acte de identitate care să permită recunoașterea perfect legală a identităţii lor sexuale.
„Această măsură va scuti numeroși californieni de un stres și o anxietate inutile și arată rolul de lider pe care statul nostru continuă să-l aibă în sprijinirea luptei LGBT pentru drepturile civile”, a declarat Toni Atkins, coautoare a legii.
Recent, Canada a adoptat o măsură asemănătoare, adăugând o căsuță suplimentară pentru „genul neutru”, în documentele oficiale.


Cultura Vieţii: Nu suntem pe o pantă alunecoasă. Suntem deja la fundul gropii

Un articol de Matt Walsh pentru The Daily Wire.

Incestul este redenumit
„atracție sexuală genetică”și promovat de revistele glossy – iată primul pas către normalizarea acestuia.

Numeroși oameni s-au simțit, pe bună dreptate, oripilați de tentativa revistei Cosmopolitan de a transforma incestul într-un act romanțios. Articolul Cum este să te îndrăgostești de fratele tău spune povestea lui Melissa și Brian, frate și soră, de mult înstrăinați unul de celălalt care s-au regăsit ca adulți și au început o relație sexuală aproape imediat. Brian și-a părăsit soția pentru asta. Melissa a „rămas” cu soțul ei în timpul aventurii cu fratele.

Iubăreții incestuoși pretind că au o „conexiune”. Se iubesc – și, așa cum știm, love is love, ei insistă că ceea ce fac nu este incest ci mai degrabă este expresia a ceva numit „atracție sexuală genetică” (ASG). Este o întreagă comunitate de asemenea persoane și, așa cum știm deja, atunci când oamenii se organizează în jurul unei anumite forme de sexualitate deviantă și o denumesc „comunitate”, normalizarea este aproape completă.

Dacă ASG sună familiar, poate vă aduceți aminte de o știre de acum doi ani despre o mamă și un fiu care se îndrăgostesc nebunește după ce au stat aproape toată viața separați. Sau poate altă știre despre o adolescentă care intenționează să se mărite cu propriul tată. Toate oferă aceeași justificare ca și Melissa și Brian, care la rândul lor oferă aceeași justificare pe care tabăra LGBT ne-o aruncă în față de mulți ani.

Campania pentru normalizarea incestului (pardon, a „atracției sexuale genetice”) este în plină desfășurare. Dar vă rugăm nu îi spuneți „pantă alunecoasă”. Nu există nicio pantă. Nu mai există. Suntem la capătul ei. Inventarea „căsătoriei” între persoane de același sex și transformarea transgenderismului în subiect mainstream nu au fost simple opriri care au precedat incestul, poligamia, pedofilia. Dimpotrivă: acestea s-au petrecut când deja eram la fundul gropii. Acestea nu sunt noi frontiere. Frontierele au fost deja traversate; doar că n-am observat când.

A spune că incestul este sub „căsătoria gay” pe o pantă culturală e ca și cum am spune că eutanasia este sub avort. Nu; avortul este cel mai rău lucru. Cu el am început. Poate fi mai acceptat social decât eutanasia, dar asta doar pentru că agenții Culturii Morții au sărit peste acest obstacol pentru a ținti direct premiul cel mare. Acum, că l-au câștigat, nu au nicio problemă să se întoarcă și să facă și pașii pe care i-au sărit. Avortul este mai puțin o pantă și mai mult o fundație. Pe această fundație ocultiștii morții își pot construi restul structurii.

Același lucru se petrece în domeniul mariajului și al sexualității. Cu „căsătoria unisex”, Stânga a demolat instituția maritală și a reconstruit-o sub o formă străină pe care lumea n-a mai văzut-o niciodată. Ei au stabilit unica regulă: dacă doi oameni (sau trei sau oricâți) „se iubesc”, atunci trebuie să fie „acceptați, celebrați în căsătorie”. Căsătoria nu are nimic de a face cu procrearea și nimic cu angajamentele spirituale luate în fața lui Dumnezeu. Acesta a fost țelul suprem. Prin atingerea lui, ei deja au obținut incestul, poligamia și pedofilia. Fundația pentru toate acestea a fost pusă dintr-o dată.

Dacă ar fi fost să cădem pe o pantă abruptă, normalizarea incestului ar fi trebuit să fie primul stop, înainte de punctul final al pervertirii instituției umane esențiale a căsătoriei. Nu au nevoie să argumenteze pentru incest dacă au reușit să oblitereze căsătoria însăși. Conservatorii naivi au crezut că pot preda căsătoria și să tragă linia în altă parte. „Niciun pas mai departe!” au strigat ei ca proștii, fără să înțeleagă că acordul pentru căsătorie a însemnat renunțarea la dreptul de a mai trasa noi linii, oriunde. Căsătoria a fost linia finală. Capitala abandonată în mâinile inamicului.

Mai ales este absurd modul în care conservatorii se tem că poligamia va fi următorul pas. Și de ce nu? Poligamia este rea, dar cu siguranță nu atât de rea ca ceea ce găsim deja acceptabil în cultura noastră. Mariajul poligam poate încă să fie fertil cel puțin, și există anumite precedente istorice pentru acesta. A numi „căsătoria unisex” o poartă de intrare a poligamiei este ca și cum ai spune că heroina intravenoasă va fi urmată de „iarbă”. Să lăsăm poligamiștii să se alăture petrecerii, deci. Obiecțiile noastre în ceea ce îi privește nu mai au niciun sens. În plus, mulți dintre noi deja practicăm poligamia de decenii. Cel puțin partizanii căsătoriei poligame sunt mai buni pentru că sunt onești în legătură cu ceea ce fac.

Ea ca și cum ai reacționa cu oroare pentru că soțul tău se uită la pornografie, deși chiar tu i-ai permis aventuri extraconjugale. 

Iată-ne, deci, retrăgându-ne cu oroare din fața formelor de perversiune pe care implicit le-am invitat în mainstream în urmă cu ani, preocupați că ar putea urma ceva mai puțin rău decât ceea ce deja am învățat să acceptăm. Ce tip de deviații ar putea fi mai rele decât cele pe care cultura noastră le-a celebrat deja? Poate necrofilia, bestialitatea? Poate atunci când oamenii vor începe să se căsătorească cu păpuși gonflabile?

ActiveNews: Fostul prim-ministru al Australiei trage un semnal de alarmă în privința căsătoriilor homosexuale: Ideea că poți schimba pur și simplu definiția căsătoriei și nu va urma nimic altceva este o fraudă intelectuală. Li se spune aceeași minciună ca în SUA

Dacă poporul australian votează să redefinească căsătoria, consecințele vor fi directe, a avertizat fostul prim-ministru Tony Abbott.
„Ideea că poți schimba pur și simplu definiția căsătoriei și nu va urma nimic altceva este fraudă intelectuală”, a spus el, conform catholicnewsagency.com.

Acest avertisment nu a împiedicat Australia să devină în 17 decembrie 2017 cea de-a 26-a țară care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex.

Abbott s-a opus în mod vocal redefinirii căsătoriei, avertizând că va slăbi instituția care servește drept fundamentul societății. El și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea că redefinirea căsătoriei va face ca aceia care se opun acesteia să fie marginalizați și sancționați, deoarece exprimarea sprijinului pentru viziunea privind căsătoria ca unire a unui bărbat și a unei femei crea deja „o adevărată furtună pe rețelele de socializare și sfârșitul reputației”.

„Dacă nu este însoțită de un capitol care să prezinte clar libertățile, ne putem aștepta ca și căsătoriile între persoane de același sex din Australia să aibă aceleași consecințe ca și în alte țări”, a spus Abbott la comisie. „Oamenii vor lua măsuri împotriva învățăturii tradiționale, iar legile anti-discriminare nu vor mai avea niciun efect.”

Aceasta începe deja să se petreacă, a spus el, indicând faptul că Arhiepiscopul Julian Porteous de Hobart s-a confruntat cu urmărirea penală în temeiul legilor anti-discriminare pentru o broșură care evidențiază învățătura creștină despre căsătorie.
„Oamenilor nu li se aduc argumente solide care să-i facă să-și schimbe opiniile; ei sunt hărțuiți pentru a-și abandona convingerile”, a avertizat Abbott. Și aceste presiuni vor crește doar dacă căsătoria este redefinită, a continuat acesta.
„Legile antidiscriminare vor fi reanalizate, cred că în mod opresiv, împotriva oamenilor – în special a educatorilor – care au prezentat definițiile și învățăturile tradiționale.”

„Avem nevoie de mai mulți purtători de standarde, la fiecare nivel, deoarece majoritatea care rămâne tăcută devine în curând o minoritate.”

În cele din urmă, Abbott vede redefinirea căsătoriei, ca parte a unei afecțiuni mai largi care marchează o mare parte a societății occidentale.

Cultura Vieţii: Cum cruciada persoanelor transgender m-a făcut să-mi reconsider sprijinul pentru „căsătoria” între persoane de același sex

Stânga a demonstrat maniera totalitară în care pretinde sprijinul, sau cel puțin tăcerea, americanilor obișnuiți. „Căsătoria” homosexuală a fost doar un vârf de lance.

Un comentariu publicat în The Federalist de Bethany Mandel, casnică, mamă a trei copiii și editorialistă pe teme de politică și cultură. Este colaborator senior pentru The Federalist, editorialistă pentru Jewish Daily Forward și colaboratoare la Acculturated. Trăiește împreună cu familia sa în New Jersey.

În ultimele câteva luni, ori de câte ori scriu sau trimit un tweet pe orice subiect, de obicei primesc un răspuns caustic în rețelele de socializare legat de poziția mea referitoare la identitatea transgender. Acești troli postează linkuri la tweet-urile mele despre subiect și capturi de ecran, ca și cum m-ar prinde cu ceva dacă îmi arată propria opinie recentă. Aceste persoane trimit chiar și tweet-uri soțului și angajatorilor mei, probabil în speranța că aceștia vor utiliza puterea pe care o au asupra mea pentru a-mi alinia opinia la „poziția aprobată”.

O persoană care mă urmărește pe Twitter și care a marcat ca favorit un tweet al meu despre identitatea transgender chiar a primit un e-mail de la un străin, care vroia să afle dacă decizia sa de a-mi marca tweet-ul ca favorit înseamnă că este de acord cu mine. Mi-au fost aplicate toate apelativele posibile: plină de ură, bigotă, transfobă etc. Toate, pentru că am o credință care era necontroversată cu doar trei ani în urmă: bărbații se nasc cu penisuri, femeile se nasc cu vaginuri și, ca să-l citez pe marele Ben Shapiro, realitatea nu ține de sentimentele tale.

Suntem forțați să ne pese

Mulți dintre colegii mei conservatori din generația începutului de mileniu, din politețe, folosesc pronumele și numele preferat al persoanelor care se identifică drept transgender. Iată de ce eu refuz aceasta: vom fi forțați să ne pese.
Este o frază a altui mare gânditor conservator, Erick Erickson („You will be made to care”). El a conceput-o pe fondul dezbaterii privind căsătoria homosexuală. În timpul acestei dezbateri, am fost la fel ca mulți conservatori mai tineri, din generația mileniului. Am crezut, naiv, că era vorba doar de căsătoria homosexuală și mi-am spus: „Hei, căsătoria este grozavă, putem ceda la cerințele Stângii de a redefini o piatră de temelie a societății noastre, pentru că a nu face acest lucru ar fi bigotism.”

Dar lupta Stângii cu conservatorii nu s-a rezumat la atât. Pentru acești activiști, scopul nu era doar de a redefini căsătoria, ci și de a-i pedepsi pe cei care nu îi susțineau 100%, în special creștinii practicanți. Mijloacele de trai și viețile cofetarilor, fotografilor, fermierilor şi ale directorului general al Mozilla au fost distruse pentru că nu au aderat complet la pretențiile Poliției Gândirii. Americanii vor fi forțați să le pese.

Poliția Trans, niște obsedați de control înspăimântători

Colega mea, Joy Pullmann, a prezentat cel mai recent [raportat la data la care a fost scris articolul – n.n.] exemplu al modului în care Stânga progresistă ne obligă pe toți ceilalți să ne pese despre dezbaterea transgender:
„Părinții revoltați au luat cu asalt ședința consiliului unei școli publice din California, după ce o educatoare a citit copiilor de grădiniță din clasa ei cărți cu poze referitoare la identitatea transgender, pentru a oferi afirmare unui coleg de clasă cu disforie de gen. Părinții afirmă că, în timpul orei de curs, băiatul cu disforie de gen și-a schimbat de asemenea hainele, pentru a arăta mai mult ca o fată, într-o «dezvăluire a genului». Părinții nu au fost anunțați în prealabil cu privire la discuție sau la afecțiunea psihică a colegului și au aflat în ziua respectivă, atunci când copiii de grădiniță s-au întors, confuzi, acasă.”

Recent, din publicația Acculturated am aflat despre un experiment de gândire terifiant, despre felul în care părinții care decid să nu intre în jocul disforiei de gen a copilului lor ar putea, într-o zi, să primească o vizită din partea Serviciului de Protecție a Copilului.

Stânga a demonstrat maniera totalitară în care pretinde sprijinul, sau cel puțin tăcerea, americanilor obișnuiți. Am văzut cum au fost distruse vieți în urma dezbaterii privind căsătoria homosexuală, cum multe persoane au fost reduse la supunere prin țipetele părții care se proclamă a fi „deschisă la minte” și care folosește sloganuri precum „Fără ură” și „Dragostea câștigă”. Mulți conservatori, între care și eu, și-au învățat lecția.

Cu fiecare tweet care caută să-mi expună și să-mi condamne poziția cu privire la identitatea transgender, Stânga progresistă îmi întărește decizia de a-l numi pe Bruce Jenner [transgender devenit Caitlyn Jenner – n.n.] cu numele de botez, și nu cu cel pe care și l-a ales din cauza unei afecțiuni pe care profesioniștii din domeniul sănătății mintale o luau, odată, în serios. Încurajarea ideilor delirante nu este o dovadă de bunătate față de persoanele care suferă de alte afecțiuni psihice, și nici față de persoanele cu disforie de gen.
 
Iar dacă acordăm credibilitate noțiunii că adulții își pot alege sexul… părinții care refuză să permită unui copil care, cu o săptămână în urmă, se „identifica” drept fluture, să își aleagă propriul gen ar putea fi apoi acuzați că refuză copiilor lor asistență medicală (pentru că mulți activiști progresiști consideră de acum administrarea de hormoni ai sexului opus și chirurgia plastică drept asistență medicală).

Răspunsul meu pentru cei cu vederi de Stânga care mă întreabă: „De ce îți pasă cum își spun persoanele transgender?” este pur și simplu acesta: pentru că voi m-ați forțat să-mi pese.

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:

O activistă LGBT mărturisește: «Legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex este doar o diversiune. Noi vrem ca familia să nu mai existe»

Inițiativă politică în Suedia: Incestul și necrofilia încearcă să fie legalizate

Nebunia transgender: O profesoară «de gen neutru» le cere elevilor să nu se refere la ea folosind pronumele «el» sau «ea»

yogaesoteric

13 decembrie 2018

 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More