Am ucis o lume a copilăriei autentice, ca să ne preschimbăm copiii în boți virtuali

Copiii, mai ales cei mari, au trăit o traumă în această perioadă de pandemie, nefiind lăsați să meargă la școală. Izolați de prieteni, de colegi și profesori, acești tineri s-au refugiat cu totul în mediul virtual. Paradoxal, acolo, lumea este mai vie, e artificială, dar e colorată și vie. Sau, cel puțin, așa le pare lor.

Am ucis o lume a copilăriei autentice, ca să ne preschimbăm copiii în boți virtuali.

S-a speculat în mod ordinar încă de la începutul pandemiei cum că copiii și-ar ucide bunicii dacă aduc virusul acasă. Propaganda s-a dedat la cele mai josnice, subumane, incalificabile mijloace de dezinformare. Bunicii puteau fi protejați și fără să le sacrificăm nepoților lor prezentul și viitorul. Nu cred că există bunic să nu sufere pentru nefericirea nepoților săi, să îi știe triști, apatici, pierduți de lume. Nici părinții nu ii pot ajuta, nici profesorii, nici psihologii nu pot încă evalua consecințele acestui dezastru la care ne-am supus copiii.

În România, copiii au lipsit cel mai mult de la școală dintre toți copiii europeni. Guvernanții caută mereu justificări și fac mereu promisiuni. Viețile copiilor, educația lor, drepturile lor, viitorul lor pur și simplu nu au contat. Tot timpul au fost alții pe primul plan, dar nu copiii. Copiii să stea acasă. Atât au putut aceste guverne.

Am văzut parte dintre tineri, mulți, cei mari dintre ei, ieșind în stradă. Au fost primiți tot cu ură de „elitele” societății, au fost jigniți, în presă, în guvern sau pe Facebook, au fost îmbrânciți de jandarmi, fugăriți pe străzi sau la metrou, ridicați și duși la dubă pentru că îndrăznesc să fie tineri și vii. Jigniți pentru că își cer drepturile, pentru că au și ei o viață care se consumă printre morții vii. Există oare o nedreptate mai mare?!

Ăștia suntem, aici ne-a adus pandemia, nu la numărat morții de covid, ci la numărat morții vii. Iertați-ne, copii, peste ani când nu știm ce veți ajunge, să vă amintiți de noi că odată am fost oameni, dar apoi am trăit doar ca să nu murim.

Autor: Cristian Moisoiu

Citiţi şi:
Adulţii despre copilărie versus un an de pandemie prin ochii copiilor. „Este ciudat să vezi adulții panicați”. Viitorul încotro?
Ministrul Educației: Cei care cred că după pandemie se va face numai școală fizică se înșeală. O bună parte vor continua online

yogaesoteric
29 ianuarie 2022