America a câștigat războiul Europei

„Din momentul invaziei ruse în Ucraina, liderii occidentali au început să-l condamne pe Vladimir Putin și să-și exprime solidaritatea cu victimele conflictului. Însă îi putem suspecta pe aceiași lideri că, în spatele ușilor închise, țin toasturi pentru președintele rus”, scrie jurnalistul Thomas Fazi, pentru UnHerd.

Până la urmă acest război este o mană cerească pentru elitele din Vest. Este bine cunoscut faptul că perioadele de criză internațională duc la creșterea popularității liderilor politici pe plan intern – în special dacă țara respectivă nu este implicată direct în război și nu vin sicrie acasă. În acest caz, liderii politici nu au decât de câștigat.

Joe Biden, Boris Johnson, Emmanuel Macron, Justin Trudeau nu stăteau deloc bine în sondaje, în primul rând din cauza modului (uneori de-a dreptul autoritar) în care au gestionat pandemia și consecințele ei sociale și economice.

Ultimele date arată că efectul de raliere în jurul drapelului funcționează perfect: popularitatea liderilor vestici a crescut simțitor de la începutul războiului. Biden a înregistrat cea mai importantă creștere, devenind din „Sleepy Joe” un „lider al lumii libere”, așa cum s-a autointitulat într-un discurs recent despre Starea Uniunii.

Însă în joc este ceva mai mult decât procentajul din sondaje. Se pare că am intrat într-o fază decadentă a capitalismului vestic. Elitele conducătoare de astăzi nu mai pot să genereze consens social sau hegemonie nici în plan material, nici în plan ideologic – asta din cauza tendinței intrinseci a neoliberalismului de a duce la concentrarea capitalului și de a disprețui participarea democratică. De aceea, elitele au nevoie să se bazeze pe măsuri represive și militariste pentru a rămâne la putere și pentru a se feri de provocările la adresa autorității lor.

De aici apare necesitatea unei stări permanente de criză sau de urgență, capabilă să justifice asemenea măsuri. Asta ne poate ajuta să înțelegem de ce Vestul pare dominat de „crize” în ultimii 20 de ani: criza terorismului de după 2001, criza financiară din 2008 și urmările ei, criza pandemiei și, acum, când pandemia părea să treacă, criza din Ucraina. Criza nu mai reprezintă excepția de la regulă, ci este regula, punctul de plecare al politicii occidentale.

Caracterizarea pandemiei drept „război” nu a fost o întâmplare. Însă nimic nu este mai eficient pentru ralierea populației decât adevăratul război. Războiul din Ucraina pare să exacerbeze tendințele îngrijorătoare din timpul pandemiei: centralizarea presei, recursul la propagandă brută, încetarea oricărei forme relevante de dezbatere și anularea vocilor disidente, cu demonizarea și incriminarea celor care îl susțin pe inamicul momentului – ieri erau cei nevaccinați, iar astăzi sunt „pro-rușii”.

La nivel internațional, instrumentalizarea ucrainenilor se poate dovedi benefică pentru elitele vestice. Poziția lor este amenințată de ascensiunea unor noi puteri regionale – în primul rând China, dar apoi și Rusia. Elitele americane abia pot să accepte că a trecut „momentul unipolar”. Lumea noastră este multipolară acum, fie că Departamentului de Stat îi place sau nu. Criza din Ucraina este rezultatul acestei negări a ordinii multipolare, al incapacității Vestului de a concepe o nouă ordine și al visului nebunesc de a da ceasul înapoi și de a se întoarce în anii 1990.

Amestecul în Europa de Est cu ignorarea intereselor de securitate ale Moscovei a dus la conflictul din Ucraina. Este important de observat că SUA au acum aceeași strategie de încercuire militară a Chinei. Nu ar avea de ce să ne mire izbucnirea unei crize similare cu China.

Evenimentele din Ucraina sporesc această probabilitate. Asta pentru că aceste evenimente oferă aparatelor militaro-industriale din Vest scuza perfectă pentru a începe un nou Război Rece și a militariza politica externă occidentală, sub pretextul apărării „lumii libere” de Imperiul Rău Ruso-Chinez. Asta face și ca în conturile aparatelor militaro-industriale să se verse cufere cu miliarde de dolari. Producătorii de arme își freacă palmele gândindu-se la această perspectivă.

Pentru Europa, consecințele vor fi profunde. Din perspectiva SUA, războiul din Ucraina înseamnă încetarea apropierii ruso-europene, precum și a unei realități geopolitice eurasiatice. Războiul din Ucraina va permite Statelor Unite să își reafirme hegemonia în Europa, în special în Germania. Mai mulți comentatori au susținut că războiul din Ucraina a fost fabricat parțial de americani, pentru a torpila gazoductul Nord Stream 2. Statele Unite se temeau că relațiile tot mai apropiate dintre Germania – și restul UE – și Rusia ar fi redus dependența Europei de umbrela de securitate americană.

Ei bine, evenimentele din Ucraina au îngropat gazoductul Nord Stream 2. Mai mult, în Europa se vorbește despre decuplarea o dată pentru totdeauna de la gazele din Rusia (asta dacă Putin nu va face primul această mișcare). Va fi o dublă victorie pentru Statele Unite. Pe de o parte, Europa va pivota către importurile de gaze din SUA. Pe de altă parte, tensiunile cu Rusia au sporit mult sprijinul european pentru NATO, care scăzuse mult în ultimii ani. Rezultatul: SUA își mențin poziția militară dominantă în Europa.

Nu cu mult timp în urmă, Emmanuel Macron spunea că NATO este „în moarte cerebrală”, iar Franța și Germania spuneau că pactul dintre Marea Britanie, Australia și SUA este o „insultă” pentru partenerii din NATO. Acum, liderii europeni se aliniază din nou pentru a jura necondiționat credință față de NATO și își sporesc considerabil cheltuielile pentru apărare. Până și Suedia și Finlanda au ajuns să ia în considerare aderarea la NATO. Până și Elveția a renunțat la neutralitate și se alătură sancțiunilor UE împotriva Rusiei.

Creșterea cheltuielilor pentru apărare înseamnă mai multă tehnică militară americană în Europa. În plus, o criză prelungită în flancul estic al Europei poate duce și la răcirea relației dintre Europa și China. Pentru SUA, viitorul geopolitic pare relativ senin, în aceste condiții.

Autonomia politică a UE se va reduce, câtă vreme aspectele militare – hotărâte la Washington – vor fi mai importante decât alte probleme. Așa cum scria Wolfgang Streeck, „UE va fi redusă la o pârghie geoeconomică a NATO, adică a Statelor Unite. Evenimentele din Ucraina arată limpede că, pentru Washington, UE este doar o unealtă de disciplinare politică și economică a statelor care ajută Vestul să încercuiască Rusia pe flancul său vestic. Pentru von der Leyen și trupa ei, asta înseamnă că este necesar să-și confirme statutul de subordonați”.

Asta nu înseamnă neapărat că războiul nu este o oportunitate și pentru elitele UE. Războiul le dă ocazia de a merge mai departe cu planurile pentru „politica comună de apărare”, ceva ce Macron susține de mai multă vreme. Până acum, chestiunea era spinoasă, atât la Washington – unde americanii se temeau că o Europă independentă militar nu se va mai baza pe SUA –, cât și la Berlin, care nu dorea ca Parisul să se folosească de UE pentru a-și împlini ambițiile globale. Acum însă, conflictul din Ucraina a eliminat toate dubiile. Pentru prima dată, UE își sprijină statele membre să trimită arme în Ucraina, mobilizând jumătate de miliard de euro din așa-numita Facilitate Europeană pentru Pace. Este un exemplu clasic al strategiei UE de a realiza integrarea prin intermediul crizelor: exploatarea momentelor de teamă generală și dezorientare, pentru a aprofunda pe ascuns integrarea, care altfel nu beneficiază de sprijin popular.

Din perspectiva SUA, asemenea planuri europene nu mai reprezintă acum o amenințare directă, pentru că mașina de război europeană rămâne sub comanda fermă a NATO. Dacă vor apărea tensiuni transatlantice, rămâne de văzut. Însă pentru popoarele Europei, niciuna dintre variante nu este atrăgătoare. O armată europeană sub comanda statului profund american sau o armată europeană sub comanda Franței și a unei Germanii remilitarizate? Indiferent ce se va petrece, înarmarea UE – care a devenit o organizație nedemocratică și oligarhică – este o idee proastă. Însă, așa cum spunea generalul american Smedley Butler, „războiul este o mafie”, singura escrocherie în care profitul se contabilizează în dolari, iar pierderile în vieți omenești, iar nimeni nu vrea să fie lăsat pe dinafară.

Citiți și:
La 30 de ani de la căderea comunismului, Putin oferă o alternativă la globalism. De aceea îl urăște clasa conducătoare americană (I)
Conflictul din Ucraina și actorii săi

yogaesoteric
8 iunie 2022