American Conservative: E timpul să o rupem cu România. Primul pas: închiderea bazelor americane

Într-o turnură nesurprinzătoare a evenimentelor, comisia electorală din România i-a interzis candidatului de dreapta Călin Georgescu să candideze la alegerile prezidențiale din luna mai. Acesta nu este primul act de nebunie electorală care apare în această țară din sud-estul Europei – se arată într-o analiză devastatoare a publicației conservatoare americane The American Conservative, editată de think-tankul American Ideas Institute din Washington. (Publicația a fost fondată, menționăm, de Pat Buchanan, consultant politic pentru președinții Nixon, Gerald Ford și Reagan, și fost șef de comunicare al Casei Albe.)

La sfârșitul anului trecut, Curtea Constituțională a României a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale, câștigat de Georgescu, argumentând că Rusia a intervenit în alegeri prin cumpărarea în masă de conturi TikTok pentru a-l susține pe Georgescu, care este sceptic față de NATO și democrația liberală.

Dezvăluirea faptului că, de fapt, un partid de centru (PNL) a fost cel care a cumpărat conturile TikTok în încercarea de a-l susține pe Georgescu (despre care se credea că nu va câștiga, ci va lua voturi de la un alt candidat de dreapta, George Simion) nu a avut aparent nicio influență asupra cazului. Dar acum, alegerile vor continua fără Georgescu, care a fost un favorit clar, cu peste 40% în unele sondaje, doar în primul tur. La momentul respectiv, administrația Biden a susținut anularea, exprimându-și îngrijorarea cu privire la presupusa interferență a Rusiei. Dar, spre deosebire de administrația Biden, administrația Trump a intrat în funcție exprimându-și îngrijorarea cu privire la acțiunile României.

Vicepreședintele J.D. Vance a criticat anularea alegerilor din România în discursul său la Conferința de Securitate de la München, iar administrația Trump ar fi făcut presiuni asupra oficialilor români pentru a-i permite lui Georgescu să candideze în mai. Elon Musk, aliatul lui Donald Trump, care s-a interesat de politica europeană populistă de dreapta, a comentat, de asemenea, interdicția, numind-o „nebunească”.

Este bine să ne ridicăm împotriva unor astfel de acțiuni vădit antidemocratice. Dar administrația Trump ar fi cazul să meargă mai departe, folosind această ocazie pentru a trasa o linie fermă, anunțând că își retrage trupele și sprijinul de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu. Majoritatea americanilor probabil că nu au auzit de această bază, numită și Baza 57 aeriană. Dar aceasta a jucat un rol geopolitic major. Baza este în curs de extindere și va fi în curând cea mai mare bază aeriană a NATO, cu un contingent de 10.000 de militari; în prezent, găzduiește deja peste 4.000 de soldați americani. Locația sa, direct pe malul Mării Negre, a făcut-o un bun imobiliar de primă mână pentru liberal-democrații care doreau să extindă influența Americii în anii 2000, când administrația Bush a invitat România în NATO.

Retragerea sprijinului american pentru bază nu ar fi în dezacord cu prioritățile administrației din secolul XXI; într-adevăr, le-ar sprijini și le-ar consolida. Trump este în mod clar interesat de realinierea politicii externe americane cu interesul său național. Aceasta înseamnă dezangajarea din Europa, orientarea către Asia și cheltuirea banilor americani pentru cetățenii americani în loc de aventuri inutile în străinătate.

Alegerile de personal, declarațiile și acțiunile administrației au făcut ca aceste obiective să fie foarte clare. Printre acestea se numără numirea lui Elbridge Colby în funcția de subsecretar al Apărării pentru politică, care a îndemnat în mod repetat Europa să facă mai mult și a solicitat un pivot asiatic, precum și declarațiile secretarului de stat Marco Rubio privind multipolaritatea și tentativele de a redeschide negocierile cu Rusia. Administrația a declarat chiar aliaților europeni că nu va mai efectua exerciții militare cu europenii după 2025. Dar, în mod bizar, conducerea europeană nu pare să creadă că America va înceta cu adevărat să îi mai apere. Recenta lor serie de reuniuni privind cheltuielile de apărare – pe care Bruxelles-ul le-a lăudat ca fiind schimbătoare – nu a produs nimic mai mult decât o promisiune de a se gândi mai mult la această problemă în lunile următoare. Un diplomat european, care a vorbit presei sub protecția anonimatului, a declarat că va fi nevoit să persevereze „până la moartea lui Trump”, părând să creadă că situația va reveni la normal odată ce cel de-al 47-lea președinte va părăsi biroul.

Părăsirea Bazei Aeriene 57, însă, ar arăta clar că situația s-a transformat definitiv. România încă pare să creadă că America are nevoie de acea bază, ceea ce poate explica de ce s-a simțit încrezătoare în a sfida dorințele administrației Trump cu privire la Georgescu. Dar, în timp ce ultimul președinte republican, George W. Bush, a invitat România în NATO și a crezut că obiectivul Americii s-ar cuveni să fie răspândirea democrației cât mai departe posibil, acest președinte vede lumea în mod clar diferit, și cu motive întemeiate. Să luăm locația bazei, de exemplu. Dacă America ar vrea să păstreze unipolaritatea, o bază la Marea Neagră – a cărei prezență este permanent o sursă de iritare pentru Rusia – ar putea avea sens.

Dar, din perspectiva unei politici externe preocupate de interesul național, America nu câștigă prea mult de pe urma unei prezențe acolo. Turcia, aliat NATO – care găzduiește și o bază NATO importantă – controlează deja Bosforul. Iar Marea Neagră, deși este un bazin de apă regional major, nu este chiar o zonă asupra căreia Statele Unite să aibă nevoie să dețină un anumit control. Ea reprezintă doar aproximativ 2,5% din comerțul internațional. Și, spre deosebire de Pacificul de Vest, care cuprinde posesiuni americane precum Guam și Hawaii, nu se află aproape de niciun teritoriu american.

Baza este, de asemenea, costisitoare. Cazarea a mii de soldați și a familiilor acestora nu este un demers ieftin. Extinderile anterioare au costat o avere. Guvernul României susține că va acoperi costul actualei extinderi, estimat la peste 2,7 miliarde de dolari, cu lucrări în desfășurare până în 2040, dar este greu de imaginat că guvernul nu speră să recupereze costul cumva pe parcurs. Luând în considerare toate acestea, este cu adevărat dificil de imaginat ce beneficii obțin Statele Unite de la Baza 57 aeriană. Baza este importantă pentru România, desigur, care se uită în prezent peste mare spre o Rusie care și-a extins coasta Mării Negre prin cucerirea unei mari părți din sudul Ucrainei și a transformat Marea Azov într-un lac rusesc.

Dar importanța sa pentru România nu o face importantă pentru Statele Unite. Chiar dacă establishmentul românesc va permite unui candidat cu adevărat de dreapta să candideze – și poate, dacă va fi deosebit de democratică, să câștige – aceasta nu va modifica interesele naționale geografice ale Americii. Administrația Trump, cu înghețarea ajutorului său și cu reducerile de cheltuieli recomandate de Departamentul pentru eficiență guvernamentală, este în mod clar interesată în reducerea risipei și în reajustarea politicii externe americane. Aceasta ar fi cazul să înceapă prin a analiza mai atent prezența noastră militară în România.

Citiți și:
România în focarul celui de-al II-lea Război Rece din istorie
Exploziv! Discursul profesorului Jeffrey Sachs în Parlamentul European, în cadrul dezbaterilor „Geopolitica păcii” (III)

yogaesoteric
25 martie 2025