Antiromânismul „României Re-Educate”

Românii au ajuns să fie prigoniți în propria lor țară ajunsă Colonie Corporatistă sub Ocupație Militară Străină (C.C.O.M.S.). În România ueist-penelist-userist-plusată s-au dat legi cu nemiluita: anti-discriminare, anti-țigănism, anti-„semitism”, dar cea care să-i apere pe români încă nu a apărut. Nici în Parlamentul României, nici în Monitorul Oficial. Asta nu se numește discriminare pozitivă?

„Pas cu pas”, antiromânul K.W.I. a transformat C.C.O.M.S. în „Românie Re-Educată” după tiparul alogeno-bolșevic numit „Experimentul Pitești”, practicat sub ordinele directe ale facțiunii alogenilor moscoviți, Ana Pauker (Hannah Robisohn), Teohari Georgescu (Samuel Burăh Tescovici) și Vasile Luca (László Luka) din anii 1949-1951. Astăzi, retrăim „Experimentul Pitești” la scară națională, rebotezat „România Re-Educată”… Dar să vedem și părerile altora.

Românii au ajuns să‐și venereze călăii?

Mihail S. Târnăveanul – Unde ni l-ați dus pe Viteazu’?

Într-o țară ocupată, statuile Voievozilor sunt dărâmate iar în locul lor sunt ridicate cele ale cotropitorilor. Într-o țară ocupată, istoria universală are biblioteci de manuale, iar Istoria Națională jumătate de pagină ruptă. Cu jumătate de pagină nu poți ridica un Popor. Reacția urgentă, pe termen scurt, este predarea Istoriei în Piața Mare a Cetății.

Acum trei ani, la Oradea, statuile lui Mihai Viteazul și Emanoil Gojdu au fost înlăturate din oraș. Dărâmarea unui popor începe cu demolarea conștiinței de neam. Pentru ca efigia lui Mihai Viteazul să poată fi legată cu frânghii de-un camion și scoasă afară din cetate, era nevoie mai întâi ca voievodul să fie scos, fie și parțial, din sufletul unui popor. De aceea mai întâi voievozii au dispărut din manuale, de aceea mai întâi s-au confecționat istorici de carton ce dărâmă laurii de oțel ai eroilor, de aceea piața media scoate la foc automat pe tarabe „modelele” pensate ale acestor vremuri anti-eroice. Pentru ca resursele acestui pământ să cadă în mâna străinilor, pentru ca libertatea să cadă atât de spectaculos la bursa valorilor de astăzi, era nevoie mai întâi să cadă din conștiința poporului, Istoria sa. Să cadă eroii și sfinții, să cadă martirii și luptătorii, pentru a lăsa baricada fără steag, pentru a putea ieși din cotloane, steagurile false, trădătorii, agenții de influență ai Vestului și Estului deopotrivă. Pentru a face loc străinilor și a frâna reacția națională. Avem de-a face cu cel mai puternic război hibrid.

De aceea, cel mai puternic protest împotriva ocupantului este repunerea pe soclu a efigiilor, repunerea timpului eroic al Istoriei în fiecare bătaie de inimă de român. Degeaba ne mirăm că lumea nu reacționează, că nu umple piața de protest, zadarnic facem alte strategii sau dăm exemple străine. Un popor iese masiv în stradă să dea piept cu ocupantul doar atunci când are conștiință națională, nu când îi arăți imagini de la demonstrațiile din Germania sau când îi pui muzică de Pink Floyd. Acestea îl lasă rece. Cine îndeamnă la luptă dar ia în derâdere manifestările ce țin de cultul eroilor, ori nu înțelege nimic din ceea ce înseamnă poporul român, ori este răuvoitor. Atunci când ai o conștiință de neam, la orice fel de agresiune împotriva libertății, implicit a identității naționale, căci nu poți avea identitate dacă nu ai libertate, „strada” se umple aproape de la sine. Altfel, strigăm în gol, căci strigarea nu este recepționată de popor.

Avram Iancu, în întreaga sa luptă, nu a avut ca reper o revoluție universală, ci a fost călăuzit de lancea lui Horea. Avram Iancu nu numai că nu s-a aliat cu Kossuth, ci a luptat cu dârzenie împotriva lui, căci Iancu nu urmărea „marile” idealuri ale revoluției universale, ci idealurile Națiunii Române, înțelegând perfect viziunea profund anti-românească a revoluționarului maghiar. Astăzi, la 149 de ani de la urcarea la Cer a Craiului Munților, se găsesc în schimb români care privesc ca la un soare către Viktor Orban, doar pentru că acesta se pronunță corect în unele aspecte (si Kossuth se pronunța corect în unele aspecte) dar cum oare trecem atât de ușor cu vederea că și Viktor Orban, asemenea lui Kossuth, vrea ca Transilvania să fie anexată de Ungaria. În urmă cu să spunem 20 de ani, asemenea opinii printre români erau de neconceput, dar iată că astăzi se petrec, tocmai din cauza slăbănogirii conștiinței naționale, lipsei de viziune românească și politică.

Așa am ajuns să fim conduși de străini, să nu avem o clasă politică cu adevărat românească, așa s-a ajuns ca în centrul Sibiului să troneze statuia lui Brukenthal.

Așa a căzut legat în funii Mihai Viteazul pe remorca unui camion.

Dați jos ocupanții, ridicați voievozii! Acesta este singurul protest românesc care le include pe toate!

Monica Krueger – Ce umilință la adresa românilor!

Statuia criminalului Samuel von Brukenthal tronează în mijlocul Sibiului. Blestemați să fiți în veci, cei care proslăviți satrapii și criminalii neamului românesc!

Samuel von Brukenthal a fost un reprezentant al ocupantului habsburgic în Transilvania, o administrație străină, care i-a oprimat, discriminat și ținut în iobăgie pe români, în epoca în care doar trei națiuni erau recunoscute oficial în provincie: maghiarii, secuii și sașii. Cu toate că înscrisurile vremii arată că românii erau majoritari.

Baronul a fost numit șef al Cancelariei Curții imperiale habsburgice. La 52 de ani ajungea șef al Cancelariei Provinciei, în anul de grație 1777. „Când clăcașilor din Țările Române taman ce li se măreau zilele de lucru pe moșia boierilor, baronul Brukenthal a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei”, scrie Marius Ghilezean în RomâniaLiberă.ro, citat de R.G.N., care mai transmite: „În 1784, cu o cruzime demnă de filmele de groază, i-a tras pe roată pe Horia, Cloșca și Crișan, apoi a legat moții de glie. Până la 66 de ani a condus administrația transilvană împotriva românilor. După moartea protectorului său, Maria Tereza, soțul acesteia, împăratul Iosif al II-lea, i-a retras funcția”.

Trasul pe roată

Condamnatul era aşezat pe spate, în poziţie răstignit, pe un pat lucrat fie din două bârne cioplite, îmbinate în formă de „X”, pe care era legat de mâini şi de picioare, fie în formă simplă: mâinile și picioarele condamnatului erau legate la capete de ţăruşi, iar sub el, mai ales pe sub picioare şi pe sub mâini erau aşezate curmeziş, la mici distanţe, bucăţi de lemn.

Roata de execuţie era una de car, obişnuită sau mai mare, cu butucul plin şi neferecată, în schimb având fixată pe circumferinţă, la o parte, o şină de fier în formă de cuțit. Potrivit lui Prodan, călăul se aşeza în picioare deasupra condamnatului, mai precis deasupra locului unde avea să lovească. Fixa roata cu ambele mâini de obezi, perpendicular, cu fierul în jos, şi aşa izbea la intervale mai lungi sau mai scurte, de obicei în dreptul spaţiului dintre bucăţile de lemn, astfel ca orice lovitură de roată să fie o frântură de os sigură. Arta călăului era de a prelungi chinurile condamnatului, de a-l face să îndure din plin fiecare lovitură şi de a-l ţine în cursul execuţiei treaz şi cât mai mult în viață, ca să îndure cât mai multe. Lovitura de grație, care se dădea în dreptul inimii, era o favoare. După care trupul era tăiat la locul supliciului și bucățile erau răspândite, ca luare aminte.

Marius Pașcan – Se zvârcolesc în mormânt eroii Neamului Românesc!

Românii au ajuns să‐și venereze călăii, pe cei care i-au oprimat, exploatat, schingiuit, iobăgit, pe cei care i-au ucis, pe cei care i-au legat de glie tratându-i ca pe sclavi, pe cei care i-au considerat dobitoace având doar dreptul de a fi înjugate la plug până la moarte.

Președintele Klaus Iohannis a participat, în Piaţa Mare din Sibiu, la ceremonia de dezvelire a statuii unuia dintre acești călăi din Transilvania, baronul Samuel von Brukenthal, care s-a făcut remarcat prin exploatarea nemiloasă a românilor iobagi, prin persecutarea bisericii ortodoxe și înfrângerea sângeroasă a răscoalei lui Horea. Revolta țărănimii iobage din Transilvania a pornit tocmai împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național.

Conducătorul răscoalei, Horea, a fost de patru ori la Viena pentru a-i prezenta împăratului nedreptățile la care sunt supuși țăranii români din Transilvania, ultima audiență fiind în aprilie 1784.

Samuel von Brukenthal a avut un rol decisiv în înfrângerea revoltei românilor și înecarea în sânge a răscoalei. Pe 7 decembrie 1784, la Mihăileni, țăranii români nu au avut nicio șansă în fața trupelor austriece bine pregătite, echipate și instigate de guvernatorul Transilvaniei.

Horea, Cloșca și Crișan sunt prinși prin trădare și judecați sub oblăduirea lui Brukenthal, iar apoi Crișan se spânzură în închisoare iar Horea și Cloșca sunt frânți pe roată conform unei execuții medievale, pe 27 februarie 1785, la Alba-Iulia, sub supravegherea guvernatorului.

Se zvârcolesc în mormânt eroii Neamului Românesc, în timp ce călăii și ucigașii lor sunt glorificați. Sărmană Românie, ce ai ajuns?!

Citiți și:
Președintele Academiei Române, prof. Ioan Aurel Pop: Școala fără istorie și geografie
Paul Ghițiu: „România trebuia pusă pe butuci din interior şi abia apoi înghiţită”

 

yogaesoteric
28 februarie 2022