Anul care a bulversat relațiile internaționale

 

Anul 2018 a fost anul Trump. Președintele american a fost personajul politic cu cea mai mare vizibilitate pe scena mondială. A fost și anul în care a demonstrat că are mai multă încredere în propriile instincte decât în tot aparatul guvernamental pe care-l conduce.

Prima decizie majoră luată de Donald Trump în 2018, decizie care avea să cutremure lumea, a fost creșterea tarifelor pentru importurile de aluminiu și oțel. Convins că Statele Unite ies în dezavantaj din tranzacțiile cu Uniunea Europeană și China, președintele american a tras prima salvă din războiul comercial.

În aceeași lună, plecau din administrația Trump secretarul de Stat, Rex Tillerson, înlocuit cu Mike Pompeo, și H.R. McMaster, consilierul prezidențial pe probleme de securitate națională. Avea să fie un punct de cotitură în diplomația americană.

Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, pe 26 aprilie 2018: „Nu ştiu care va fi decizia Statelor Unite, dar dacă privim obiectiv ceea ce s-a spus până acum – mă refer la comentariile preşedintelui Trump – pare că nu e dispus să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a proteja acordul cu Iranul. Nici nu cred că vă dau vreo veste neaşteptată. Obiectivul meu, dorinţa mea nu e să-l conving pe preşedintele Trump să renunţe la angajamentele luate în campania electorală sau la ceea ce ne spune zilnic. Nu sunt nici Sisif, nici sado-masochist. Încerc să dovedesc că acest acord chiar are sens, că e un mijloc de a ţine sub control activităţile nucleare ale Iranului.”

Cu toate pledoariile venite din interiorul și din afara Statelor Unite, Donald Trump anunța în luna mai că pune capăt acordului nuclear cu Iranul. Un pas de neconceput de restul lumii, în condițiile în care pactul, semnat cu 3 ani înainte de regimul de la Teheran și cinci mari puteri ale lumii, era considerat singura garanție că Iranul nu-și va continua planurile de a construi bomba nucleară. Nu și pentru Donald Trump.

Donald Trump, preşedintele SUA, pe 9 mai 2018: „Vom aplica cele mai dure sancţiuni economice. Orice naţiune care ajută Iranul în obţinerea de arme nucleare ar putea fi de asemenea drastic sancţionată de SUA. America nu va fi ostatica şantajului nuclear. Nu vom permite ca oraşele americane să fie ameninţate cu distrugerea şi ca regimul care doreşte moartea Americii să obţină accesul la cele mai mortale arme de pe Pământ.”

Și după această lovitură diplomatică a mai venit una. Donald Trump și-a dus la capăt planul de a muta ambasada americană din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Ceremonia, la care a fost reprezentat de fiica lui Ivanka Trump, a stat în umbra ciocnirilor violente dintre palestinieni și armata israeliană.

O vară de coșmar

Vara lui 2018 a fost un coșmar pentru relațiile diplomatice cu aliații euro-atlantici. A început cu disputa de la summitul G7 din Canada. O mie de cuvinte n-ar fi putut descrie mai bine atmosfera de la această reuniune decât o fotografie cu toți liderii adunați în jurul lui Donald Trump, parcă dojenit din toate direcțiile.

Și deși până în ceasul al 11-lea părea că liderii s-au înțeles totuși asupra unei declarații comune despre statutul relațiilor comerciale, președintele american a scurtcircuitat din avion deznodământul summitului. Echipa lui fusese instruită să semneze documentul final, însă Donald Trump a anunțat pe Twitter că a anulat ordinul din cauza unei declarații a premierului canadian. Era simptomul unei administrații americane tot mai imprevizibile.

În timp ce răcirea relațiilor cu aliații europeni era tot mai accentuată, Donald Trump și-a propus să schimbe ordinea mondială cu câte un dictator pe rând.

Donald Trump, pe 12 iunie 2018: „Semnăm un document foarte important, unul destul de cuprinzător. Ne-am simţit foarte bine împreună, avem o relaţie grozavă. Sunt foarte mândru de ceea ce am realizat azi. Vreau să menţionez că totul s-a desfăşurat mult mai bine decât ne imaginam, mult mai bine. Şi e o onoare să fiu aici alături de tine, o mare onoare.”

Kim Jong-un, dictatorul nord-coreean: „Am avut o reuniune istorică. Am decis să lăsăm în urmă trecutul şi să semnăm acest document istoric. Lumea va observa o mare schimbare. Aş vrea să-i mulţumesc preşedintelui Trump pentru că a făcut posibilă această întâlnire.”

În opinia analiștilor, Kim Jong-un a fost cel mai câștigat. N-a promis nimic, dar s-a întors acasă ca un erou pentru poporul său.

Avertisment pentru NATO

La o lună de la eșecul summitului G7, Donald Trump le-a mai dat o lovitură aliaților. Într-o discuție aprinsă la summitul NATO, i-a amenințat că se va retrage din pactul nord-atlantic dacă restul țărilor nu sporesc cheltuielile pentru apărare. Apoi a pornit un atac furibund împotriva Uniunii Europene.

Donald Trump, pe 15 iulie 2018: „Avem mulţi duşmani… Uniunea Europeană e un duşman din cauza a ceea ce ne face în privinţa comerţului. Nu te-ai gândi în acest sens la Uniunea Europeană, dar e un duşman.”

Câteva zile mai târziu, președintele american reușea să bulverseze o lume întreagă.

Donald Trump, preşedintele SUA, pe 16 iulie 2018: „Au venit mai mulţi oameni la mine şi mi-au spus că ei cred că este vorba despre Rusia. Şi l-am auzit şi pe preşedintele Putin care a spus că Rusia nu este implicată. Şi nici eu nu văd de ce s-ar fi implicat Rusia. Am mare încredere în serviciile de informaţii, dar vreau să subliniez că preşedintele Putin a fost foarte puternic, foarte hotărât în a nega (implicarea, n.r.). L-am numit concurent (pe Vladimir Putin, n.r.), şi încă unul bun. De fapt, cuvântul concurent este un compliment.”

Prima conferință cu Putin

La prima conferință de presă cu președintele Rusiei, în loc să apere interesele țării sale, președintele american a pus sub semnul întrebării profesionalismul serviciilor secrete. Felul în care a încercat să gestioneze furia de acasă a fost un fiasco și mai mare.

Donald Trump, pe 18 iulie 2018: „Am toată încrederea şi susţinerea pentru agenţiile americane de informaţii, am încredere deplină în acestea. Ups… tocmai au stins lumina. Cred că sunt agenţiile de informaţii ale SUA. Accept concluziile agenţiilor de informaţii, potrivit cărora Rusia s-a amestecat în alegerile din 2016, dar ar putea fi şi alţii, sunt mulţi acolo. Într-o frază cheie din discursul meu am spus cuvântul «ar» în loc de «nu ar». Fraza trebuia să sune aşa: «Nu văd niciun motiv pentru care nu ar fi Rusia». Repet: am spus cuvântul «ar» în loc de «nu ar».”

Val de concedieri și demisii

Administrația Trump a fost cutremurată de noi demisii și concedieri. Ambasadorul la ONU și-a dat demisia în octombrie, iar în noiembrie, procurorul general, echivalentul ministrului Justiției, a fost demis.

Tot în noiembrie, la alegerile pentru Congresul american, partidul Republican a pierdut majoritatea în Camera Reprezentanților, dar a păstrat-o în Senat.

Anul 2018 s-a încheiat cu încă o plecare răsunătoare din administraţia Trump. După ce preşedintele a anunţat intempestiv că retrage trupele americane din Siria, şeful Pentagonului a demisionat.

Citiți și:

Euroscepticism în ascensiune vs. federalism agresiv. Anul care va schimba fața UE

Așteptând lebăda neagră. Cum va arăta lumea în 2019?

 

yogaesoteric
22 martie 2019

 

Also available in: Français