Armonia cu universul astral

Viaţa noastră se desfaşoară în condiţiile aparte de pe Terra, într-un Univers fizic de sine stătător. Pe nici o altă planetă a sistemului solar nu mai poate fi găsită o asemenea lume, astfel că, din punct de vedere fizic, Terra este singulară.

Fiecare realitate fizică are o realitate corespondentă în planul astral. În acest plan cu o vibraţie mai înaltă, lucrurile sunt diferite, legile care îl guvernează fiind deosebite de cele care animă planul fizic. Planul astral apare ca un Univers paralel, în care realitatea astrală corespondentă lumii terestre interacţionează într-un fel complex cu realităţile astrale corespondente celorlalte corpuri cereşti. Viaţa care există în acest Univers a fost descrisă într-un fel metaforic în scrierile deosebit de inspirate ale anticilor, miturile sacre ale omenirii. Realitatea astrală corespunzătoare unei planete apare ca o lume aparte, misterioasă şi fascinantă, sistemul solar fiind, aşadar, un organism cosmic complex şi bine structurat, puţin cunoscut şi explorat la ora actuală din acest punct de vedere.

Armonia cu Universul astral poate să apară atunci când fiinţa ajunge să se cunoască suficient de bine în profunzimile psihismului sau atunci când integrarea ei în complexul univers al stărilor sufleteşti se realizează într-un fel natural şi firesc dacă ea îşi menţine echilibrul interior, având în permanenţă o dispoziţie benefică. Orice om este foarte mult ajutat să aibă trăiri deosebite; mai ales atunci când poziţia astrelor pe cer este favorabilă pentru el. Aceasta înseamnă că atunci când Soarele pe cer este armonios poziţionat în raport cu de poziţia sa din momentul naşterii unei persoane, acea persoană se găseşte într-o anumită armonie cu universul astral. Această situaţie se extinde la toate cazurile în care o planetă de pe cer se găseşte în raport armonios cu poziţia sa la naştere a oricărei alte planete. Aceste raporturi armonioase dintre oricare două planete sunt desemnate de aspectele de sextil şi trigon, iar în unele cazuri şi de conjuncţie.

Armonia cu Universul astral poate fi pusă însă la încercare în momentul în care raportul dintre o planetă de pe cer şi poziţia unei planete la naştere este unul tensionant. Această situaţie este ilustrată mai ales de către aspectele de cuadratură şi opoziţie, iar uneori şi de conjuncţie. În acele momente fiinţa poate avea mai mult ca alte dăţi stări negative sau gânduri distructive, precum şi tendinţa de a ceda mai uşor unor influenţe exterioare perturbatoare sau de a-şi pierde încrederea în puterea de influenţă, mult mai mare, a lumilor astrale elevate. Această situaţie face, ca temporar, ea să treacă prin perioade critice, de dificultate psihică şi chiar fizică, situaţie care va dura până când ea se va desprinde de stările psihice negative sau de o condiţie existenţială precară.
Astrologii au păstrat, de-a lungul secolelor, numai pentru cei suficient de dăruiţi şi pentru cei apţi să înţeleagă, tainele ştiinţei lor. Deoarece ei ştiu că aceleaşi forţe universale care animă zeii conduc şi determină, implacabil uneori, şi oamenii, ei urmăresc manifestarea acestor forţe în legile de mişcare a astrelor. Fiind capabili să le înţeleagă semnificaţia şi să le transceandă influenţele tensionante, cei iniţiaţi în tainele astrologiei pot să scape de subordonarea totală faţă de aceste forţe cosmice care dictează destinul celor neştiutori.

Armonia cu Universul astral poate fi menţinută de către oricine, prin acţiuni constructive, prin grija faţă de semeni şi prin aspiraţia constantă de comuniune cu Dumnezeu. Întregul univers astral apare atunci ca o imensă forţă cosmică ce conferă fiinţei reuşită, fericire durabilă şi sentimentul minunat al integrării în armonia vieţii divine, în fiecare clipă a existenţei sale terestre.