Asana
Posturile yoga (asana-ele) fac parte din sistemul yoga denumit Hatha-Yoga, sistem care se pare că este cel mai accesibil occidentalilor, care, în general, nu sunt înclinaţi precum orientalii către contemplaţie.
În cadrul oricărui sistem de yoga, scopul final este acela de a echilibra energiile în întreaga fiinţă, de a asigura armonia fiinţei umane cu sine însăşi şi, de asemenea, cu mediul înconjurător, cu universul.Etimologia cuvântului Hatha este extrem de simbolică: Ha, înseamnă Soare, iar Tha, Lună. Cuvântul yoga înseamnă uniune, aşadar, Hatha Yoga este uniunea dintre Soare şi Lună, adică a tuturor aspectelor duale ale fiinţei.
Soarele, energia pozitivă, controlează toate funcţiile fizice şi vitale; o fiinţă prea “solară” este extravetită şi predispusă mai mult efortului fizic.
Luna controlează toate funcţiile mentale, aşadar o fiinţă prea “lunară” este visătoare, pacifistă şi introvertită.
Hatha Yoga propune reconcilierea tuturor acestor funcţii şi echilibrarea celor două tipuri de energii prin intermediul posturilor şi a respiraţiei corecte.
Ce sunt, de fapt, posturile?
Nu este vorba despre poziţii extrem de “chinuite” sau bizare fără vreun sens anume, aşa cum au unii tendinţa să creadă. Dimpotrivă, în cazul posturilor yoga, fiecare poziţie a corpului are un scop precis, fiind calculată şi experimentată cu multă precizie. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, asana fiind în esenţă simbolul în plan fizic al unei energii subtile benefice din univers. Postura yoghină este o veritabilă “formulă” care are ca obiectiv:
- întreţinerea într-o stare perfectă a funcţiilor corpului fizic,
- echilibrarea energiilor pranice care acţionează în mod direct asupra corpului fizic,
- liniştirea mentalului prin atenţia pe care o necesită practica posturii,
- exersarea controlului respiraţiei (al cărui scop principal îl constituie a patra etapă în yoga: Pranayama).
Putem spune că postura yoghină, asana, implică o acţiune interioară şi una exterioară, acţiuni care se împletesc în practică şi formează un tot. Acţiunea exterioară vizează corpul fizic, mai precis musculatura şi articulaţiile, iar cea interioară acţionează la nivelul centrilor subtili de forţă şi a nadi-urilor (ce constituie corpul pranic).
Practica a demonstrat că, chiar dacă practicantul este inconştient şi nu cunoaşte modul în care acţionează o asana, totuşi prana vehiculată conduce la obţinerea aceloraşi efecte, deseori uluitoare. Şi totuşi, atunci când prana este dirijată în mod conştient, energizarea obţinută este mult mai intensă şi efectele sunt mult mai prompte şi mai puternice.
Există două tipuri de posturi (asana-e):
- dinamice – Sunt foarte variate şi comportă deseori anumite grade de dificultate în abordare. Au ca scop în primul rând întreţinerea corpului fizic şi echilibrarea energiilor pe cele şapte nivele ale fiinţei.
- statice – Sunt numite şi posturi meditative, multe dintre ele fiind utilizate în practica meditaţiei. Au ca scop captarea energiilor cosmice prin intermediul centrilor de forţă şi revigorarea fiinţei (în principal la nivel fizic şi eteric).
