Binele este o tainică şi distinctă energie dumnezeiască esenţială care provine din Fiinţa cea misterioasă şi nesfârşită a lui Dumnezeu Tatăl


Bine – Termen de glosar


de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Definit într-un mod succint şi esenţial, binele este aproape întotdeauna o tainică manifestare dumnezeiască care se caracterizează prin absenţa răului. Binele este o tainică şi distinctă energie dumnezeiască esenţială care provine din Fiinţa cea misterioasă şi nesfârşită a lui Dumnezeu Tatăl. Binele este una dintre energiile tainice, perfecte şi esenţiale ale lui Dumnezeu, care se află într-o misterioasă şi inefabilă legătură cu energiile esenţiale ale frumuseţii, adevărului şi armoniei, ce evidenţiază unitatea şi perfecţiunea deplină a Manifestării lui Dumnezeu Tatăl.

Întocmai ca iubirea, binele poate fi simţit, descoperit şi înţeles prin trăirea sa plenară, profundă şi inefabilă în propriul nostru univers lăuntric. Experienţa directă şi nemijlocită a energiei dumnezeieşti tainice a binelui se revelează într-un mod plenar şi misterios în fiinţa noastră aproape de fiecare dată atunci când gândim cu putere binele sau când facem fapte bune, fiind însufleţiţi de o stare de abnegaţie. Experienţa plenară, profundă şi inefabilă a energiei fundamentale a binelui în fiinţa noastră este o dovadă edificatoare, esenţială, lăuntrică a existenţei eterne şi atotputernice a lui Dumnezeu. Energia fundamentală a binelui acţionează la unison cu energiile frumuseţii, adevărului, armoniei şi iubirii.

Aceste energii de bază evidenţiază într-un mod misterios, pentru fiinţa umană care este capabilă să le intuiască existenţa şi să le experimenteze în propriul univers lăuntric, unitatea perfectă, suprasensibilă şi enigmatică a totului Creaţiei lui Dumnezeu. Datorită faptului că omul a fost încă de la începuturi creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, el este singura creatură de pe această planetă care, prin exercitarea perfect liberă a voinţei sale, poate să intre oricând într-o tainică şi inefabilă stare de rezonanţă ocultă cu energia subtilă esenţială a binelui, făcând-o astfel să se manifeste atât în universul său lăuntric (Microcosmosul fiinţei sale), cât şi în afara sa. Energia subtilă, tainică a binelui îi permite, înainte de toate, fiinţei umane care o trezeşte şi o amplifică în universul său lăuntric să se realizeze pe deplin şi totodată o face să atingă în mod gradat starea sublimă de îndumnezeire. Trezirea şi amplificarea energiei binelui în Microcosmosul fiinţei umane face fără îndoială posibilă desăvârşirea acesteia şi îi permite atingerea unei stări plenare şi profunde de armonie dumnezeiască şi fericire către care se îndreaptă în mod firesc orice existenţă.

După ce este captată în universul său lăuntric, datorită proceselor de rezonanţă ocultă, energia subtilă a binelui care provine din Fiinţa cea veşnică şi misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl se va manifesta în şi prin Microcosmosul fiinţei umane respective, atât în interiorul acesteia, cât şi în afara ei, într-un mod specific, fiind aproape de fiecare dată modulată şi integrată (graţie unui proces complex şi inefabil de „filtrare”) în funcţie de ideile predominante şi concepţiile pe care fiecare fiinţă umană le are.

Comuniunea misterioasă, euforică, inefabilă şi profundă care apare în mod gradat în universul fiinţei noastre, datorită declanşării unui proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă tainică a binelui care se revarsă în fiinţa noastră de la Dumnezeu, ne revelează astfel într-un mod intuitiv existenţa legilor dumnezeieşti eterne ale lui Dumnezeu, care se află la baza întregii Creaţii şi ne permite să descoperim printr-o experienţă mistică inefabilă anumite repere morale fundamentale. Revărsarea în fiinţa noastră a energiei subtile tainice a binelui ne ajută nu numai să descoperim în mod intuitiv legile dumnezeieşti eterne ale Creaţiei lui Dumnezeu, ci totodată ne impulsionează într-un anume mod să le respectăm. Energia subtilă a binelui ne face să descoperim ulterior într-un mod uşor, simplu şi spontan tot ceea ce este bun şi dumnezeiesc necesar pentru noi şi totodată ne permite să descoperim în mod intuitiv ceea ce ne este permis şi să evităm ceea ce nu ne este permis. Binele ne revelează ceea ce este rău şi în acelaşi timp ne dezvăluie ceea ce ne este în mod categoric interzis pentru a nu viola armonia perfectă a Creaţiei lui Dumnezeu şi a legilor dumnezeieşti.

Acţionând într-o tainică armonie cu energia subtilă a iubirii, care şi ea se revarsă în universul fiinţei umane tot din Fiinţa infinită şi veşnică a lui Dumnezeu, energia subtilă a binelui poate, prin amplificarea sa suficientă, să trezească şi să intensifice iubirea spontană a fiinţei umane pentru Dumnezeu Tatăl, făcând-o în felul acesta să se dăruiască în totalitate Lui, subordonându-şi în mod spontan şi firesc voinţa individuală, egotică şi limitată, Voinţei supreme şi atotputernice a lui Dumnezeu Tatăl, pentru a se uni într-un mod profund şi perfect cu El. Procedând în felul acesta, fiinţa umană ajunge astfel să fie fără încetare integrată în Dumnezeu Tatăl şi totodată Dumnezeu Tatăl i Se revelează pe deplin în fiinţa sa interioară. Aceasta este o etapă fundamentală, în care fiinţa umană în cauză atinge cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl starea supremă de îndumnezeire – care este caracteristică sfinţilor şi, de asemenea, marilor yoghini care au atins Eliberarea spirituală ultimă.

Este semnificativ că în Vechiul Testament, cuvântul „bine” desemnează doi termeni distincţi, care sunt folosiţi de peste 600 de ori. Studiul atent al acestui text ne ajută să înţelegem că energia subtilă tainică a binelui, care în anumite condiţii distincte (atunci când ne gândim cu putere la bine sau atunci când, fiind plini de abnegaţie, făptuim binele) se revarsă şi se manifestă datorită anumitor procese de rezonanţă ocultă în şi prin universul fiinţei umane, „ne face în felul acesta să devenim buni”, „ne impulsionează ca să facem binele”, „ne face să fim mulţumiţi”, „ne face să trăim o stare dumnezeiască de plăcere”.

Este foarte semnificativ faptul că Dumnezeu Tatăl l-a sfătuit pe Cain să facă mult bine (pentru a anihila în felul acesta energia răului din fiinţa sa) pentru a reuşi să se stăpânească, spre a nu mai săvârşi păcate (astfel ni se revelează legătura strânsă care există între energia subtilă a răului şi săvârşirea feluritelor păcate pe care această energie ne impulsionează şi ne determină sau, altfel spus, ne tentează să le facem). Tot în Vechiul Testament ni se spune că energia tainică a binelui care ne vine de la Dumnezeu „ne face să săvârşim binele”, „ne provoacă o stare favorabilă de bucurie şi armonie”, „ne împodobeşte cu haruri dumnezeieşti mintea şi sufletul”. În anumite pasaje din Vechiul Testament ni se vorbeşte despre felurite stări de bucurie, fericire şi încântare sufletească, cât şi despre alte stări şi senzaţii plăcute, stări elevate şi cu totul deosebite care apar în fiinţa omului atunci când în universul său lăuntric se revarsă energia subtilă tainică a binelui.

În Vechiul Testament, Dumnezeu Tatăl este numit „Bunătatea perfectă, supremă şi nesfârşită care este unită în veşnicie cu binele”. În Noul Testament, cuvântul „bine” este folosit pentru a indica energia subtilă tainică a binelui care provine din Fiinţa lui Dumnezeu Tatăl şi face cu putinţă ca omul să săvârşească binele.

Tot în Noul Testament ni se revelează că, atunci când energia subtilă tainică a binelui se revarsă din abundenţă în universul fiinţei umane, o face să beneficieze de unele privilegii şi daruri dumnezeieşti. În anumite pasaje din Noul Testament ni se spune că: „Dumnezeu este Binele perfect cel veşnic şi absolut” şi că tot binele pe care îl poate face omul provine numai de la Dumnezeu. Revărsarea constantă şi abundentă a energiei subtile tainice a binelui care provine de la Dumnezeu Tatăl în şi prin fiinţa omului care gândeşte cu putere binele şi care făptuieşte acţiuni bune, face ca în el să apară şi să se intensifice starea evidentă de bunătate, deoarece atunci în aura sa se manifestă energiile subtile tainice ale binelui. Un asemenea om se evidenţiază prin anumite calităţi: el devine perfect din punct de vedere moral datorită amplificării binelui în fiinţa sa; îi place în mod spontan să facă binele; este dispus să-i ajute şi să-i sfătuiască pe ceilalţi oameni cum să făptuiască binele; el radiază o misterioasă şi o cu totul aparte forţă charismatică; este în mod spontan admirat şi considerat drept un exemplu care este demn de urmat de către ceilalţi oameni; în fiinţa sa se trezesc misterioase puteri tămăduitoare; este mereu vesel, bine dispus şi optimist; resimte în mod spontan stări intense şi profunde de compasiune pentru cei care suferă; este pur şi îl iubeşte spontan şi cu o mare putere pe Dumnezeu; în fiinţa sa apare astfel o stare pregnantă de candoare, care atrage după sine trezirea stării de copil divin; este capabil să-i iubească pe ceilalţi oameni cu o mare forţă şi tocmai de aceea devine foarte iubitor; este iertător şi indulgent; în el se trezeşte starea de înţelepciune, prezenţa sa provoacă în ceilalţi oameni o mare bucurie şi o pregnantă satisfacţie morală; trupul şi faţa se transformă şi devin într-un mod tainic frumoase, strălucitoare şi atractive; în cazul femeilor, trupul şi faţa lor capătă un farmec misterios, magnetic: relaţiile şi comunicarea cu ceilalţi oameni devin foarte călduroase şi armonioase; inima acelui om se trezeşte şi aceasta îi permite să comunice într-un mod intim cu Dumnezeu; inteligenţa i se amplifică şi adeseori îi apar intuiţii geniale; astfel de oameni sunt într-un mod unanim consideraţi minunaţi, admirabil încântători; astfel de oameni sunt nobili, sunt demni de stimă, onorabili, plini de omenie, loiali, îngăduitori, blânzi şi generoşi.

În Vechiul Testament se spune că, prin revărsarea energiei subtile tainice a binelui în fiinţa sa, omul beneficiază astfel de bunăvoinţa atotputernică a lui Dumnezeu. Acela care beneficiază de această revărsare a energiei subtile tainice a binelui în fiinţa sa poate, imediat după aceea, să o retransmită cu uşurinţă în aura aproapelui său care este pregătit să recepteze, la rândul său prin transfer şi impulsionare subtilă, energia tainică a binelui. În Noul Testament se spune că energia subtilă tainică a binelui care se revarsă în om face să se trezească în acesta „harul lui Dumnezeu”. De asemenea, se afirmă că „energia tainică a binelui este aceea care face orice bine în om”. Tot în Noul Testament se spune că energia subtilă tainică a binelui care se revarsă în fiinţa omului de la Dumnezeu îl face după aceea pe acel om să fie şi să devină bun, credincios, drept, sfânt, de o bunătate fără seamăn, plăcut, blând, uşor, serviabil, binevoitor, generos, gentil.

În Noul Testament se spune că generozitatea perfectă şi nesfârşită a lui Dumnezeu se extinde asupra întregii Sale Creaţii şi toţi oamenii care gândesc cu putere şi în mod constant binele sau îl făptuiesc beneficiază astfel imediat de această generozitate dumnezeiască ce se manifestă prin revărsarea energiei subtile tainice a binelui în fiinţa lor.

Autorii biblici care au văzut slava lui Dumnezeu Îi laudă în unanimitate bunătatea şi recunosc că „numai El are o bunătate imensă şi nesfârşită, care se revarsă imediat în fiinţa omului care gândeşte cu putere binele şi îl făptuieşte”.
 
Prin revărsarea energiei subtile tainice a binelui, Dumnezeu are grijă de săracii care îl imploră să-i ajute, tot El este Cel care în mod misterios conduce paşii celui umil şi credincios prin felurite minuni şi fenomene tainice de sincronicitate. Totodată, Dumnezeu Tatăl rămâne în permanenţă fidel legământului Său fundamental care a fost astfel exprimat de Iisus: „Cere-I plin de umilinţă şi credinţă lui Dumnezeu Tatăl tot ceea ce este bun şi necesar transformării tale spirituale şi toate cele bune pe care I le vei cere, El ţi le va oferi. Mulţumeşte apoi cu anticipaţie şi plin de recunoştinţă lui Dumnezeu Tatăl pentru tot ceea ce îi ceri, chiar înainte de a primi ceea ce ai cerut, şi manifestă fără încetare o credinţă de nezdruncinat”.

Binele este un concept care identifică natura a ceea ce este numit bine din punctul de vedere al lui Dumnezeu sau indică ansamblul de însuşiri care, tot din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ne apare în felul acesta. Atunci când privim din punctul de vedere al lui Dumnezeu, vedem ceea ce este bun în viaţă, simţim şi intuim ceea ce este bun în plăcerea sănătoasă, intuim şi trăim ceea ce este starea de libertate atunci când ea ni se revelează din perspectiva dumnezeiască. Fără îndoială că atunci când ne referim la bine şi îl privim din punctul de vedere al Binelui dumnezeiesc, ne referim totodată în felul acesta la ceea ce am putea numi Binele suprem, sau altfel spus Binele dumnezeiesc. Prin urmare, binele (care ni se revelează ca fiind Binele suprem atunci când este privit din punctul de vedere al lui Dumnezeu) este, şi e necesar să fie întotdeauna, bine şi pentru fiinţele umane. Întotdeauna, fără excepţie, Binele dumnezeiesc face totodată să se manifeste o anumită energie subtilă sublimă, tainică ce poate fi numită „energia binelui”. Această energie însoţeşte întotdeauna, fără excepţie, Binele dumnezeiesc suprem. Semnificaţia efectivă a binelui ţine de energia subtilă tainică pe care Binele suprem o face să se manifeste. Prin urmare, Binele suprem poate fi înţeles drept ceea ce este bun, totodată, din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi care face să se manifeste o energie subtilă tainică, ce inundă fiinţa umană, atunci când ea realizează Binele dumnezeiesc suprem.

Binele suprem dumnezeiesc e necesar să fie ales întotdeauna, de către toate fiinţele umane, şi criteriul care ne permite să descoperim că am făcut alegerea potrivită şi am optat cu adevărat pentru Binele suprem, dumnezeiesc este energia subtilă tainică a binelui care este atrasă în universul nostru lăuntric şi care ne face să simţim o stare înălţătoare, dumnezeiască, specifică. Atunci când privim binele din punctul de vedere al lui Dumnezeu, binele ne apare ca fiind unul dintre aspectele Realităţii ultime. Întotdeauna, binele şi energia sa subtilă tainică se identifică, fără excepţie, cu Unicul, cu Dumnezeu Tatăl sau, altfel spus, cu Realitatea cea mai autentică şi care este tocmai de aceea superioară fiinţei şi gândirii. Binele suprem (aşa cum ne apare el atunci când este privit din punctul de vedere al lui Dumnezeu) şi Fiinţa dumnezeiască sunt, în realitate una.

În ceea ce priveşte dorinţele şi aspiraţiile oamenilor, ele ar fi necesar să-L aibă aproape întotdeauna drept obiectiv pe Dumnezeu, deoarece întotdeauna, fără excepţie, Dumnezeu este Binele suprem, din care se manifestă fără încetare energia subtilă tainică a binelui, care ne inundă fiinţa prin intermediul anumitor procese de rezonanţă ocultă atunci când făptuim Binele dumnezeiesc, sau altfel spus, Binele suprem. De cele mai multe ori, din cauza ignoranţei şi a superficialităţii în care se complace, omul are tendinţa să considere ca fiind bun mai cu seamă obiectul dorinţei sale. În schimb, el are tendinţa să numească şi să considere drept rău obiectul aversiunii sau al respingerii şi al urii sale. Atunci când se complace în această stare, omul nu este capabil să descopere existenţa Binelui suprem dumnezeiesc. Marea dramă a filosofiei constă actualmente într-o evidentă eclipsă a noţiunii de Bine suprem dumnezeiesc. Este important să reţinem că Binele suprem sau, altfel spus, Binele dumnezeiesc, care face totodată să se manifeste energia tainică a binelui, ce generează în fiinţa umană un anumit proces de rezonanţă ocultă care este distinct şi îi permite fiinţei umane să descopere, în felul acesta, Binele suprem dumnezeiesc, este un bine intrinsec superior şi totodată el este cel mai înalt, am putea spune, într-o sui generis ierarhie a binelui, în care se integrează chiar şi contemplaţia pură, sublimă. Prin urmare, orice acţiune dumnezeiesc integrată cuprinde totodată în ea, într-o anumită proporţie, Binele suprem dumnezeiesc şi vehiculează astfel energia subtilă specifică a binelui. La rândul ei, plăcerea sănătoasă conţine, de asemenea, în ea un Bine suprem dumnezeiesc şi vehiculează totodată, într-o anumită măsură, energia subtilă a Binelui dumnezeiesc.

Termen de glosar preluat din cartea Tehnici yoghine simple şi unele metode tradiţionale ce generează efecte benefice intense, profunde şi surprinzătoare, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, publicată la editura Shambala, tipărită de Ganesha Publishing House.

Citiţi şi:

Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin

Bunătatea la români

Sclipiri alese din «Ştiinţa Bunătăţii Dumnezeieşti şi a vieţii norocoase zi de zi şi noapte de noapte»

 

yogaesoteric
13 februarie 2020

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More