Biotehnologiile – între știință, ideologie și morală

Cea de-a XVI-a Conferință Națională de Bioetică s-a desfășurat online, în perioada 9-11 decembrie 2021. Tema conferinței a fost „Biotehnologiile – între știință, ideologie și morală”.

De ce această temă?

Denumirea de biotehnologie provine de la cuvintele grecești bios – viață, tehnikos – tehnici și logos – studiu. Termenul de biotehnologie a fost utilizat pentru prima dată în 1910 de către Thomas H. Morgan (unii autori îl atribuie inginerului maghiar Karl Ereky, care ar fi inventat termenul în 1919), având semnificația proceselor care realizau produse din materiale brute cu ajutorul organismelor vii.

Convenția ONU pentru diversitatea biologică definește biotehnologia drept: „Orice aplicație tehnologică care utilizează sisteme biologice, organisme vii sau derivate ale acestora, pentru a crea sau modifica produse sau procese în scopuri bine determinate”.

Federația Europeană de Biologie stabilește biotehnologia ca fiind „utilizarea integrată a biochimiei, microbiologiei și ingineriei în scopul obținerii unei aplicații tehnologice industriale, cu ajutorul microorganismelor, culturilor de celule și a părților componente a acestora”.

Cu alte cuvinte, biotehnologia valorifică procesele celulare și biomoleculare pentru a dezvolta tehnologii și produse care ne ajută să ne îmbunătățim viața și sănătatea planetei.

Oamenii folosesc procesele biologice pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții de aproximativ 10.000 de ani (în primele comunități agricole), iar acum aproximativ 6.000 de ani oamenii au început să exploateze procesele biologice ale microorganismelor pentru a face pâine, băuturi alcoolice, brânză și pentru a conserva produsele lactate.

Dar astfel de procese nu sunt ceea ce se înțelege astăzi prin biotehnologie, un termen aplicat pe scară largă tehnologiilor moleculare și celulare, care au început să apară în anii 1960 și 1970.

O nouă industrie „biotehnologică” a început să apară la mijlocul anilor 1970, condusă de Genentech, o companie farmaceutică înființată în 1976 de Robert A. Swanson și Herbert W. Boyer pentru comercializarea tehnologiei ADN recombinat.

Primele companii, precum Genentech, Amgen, Biogen, Cetus și Genex au început prin producerea substanțelor modificate genetic, mai ales pentru utilizări medicale și de mediu. De mai bine de un deceniu, industria biotehnologiei a fost dominată de tehnologia ADN-ului recombinant sau ingineria genetică.

În 1980, Curtea Supremă a SUA, în cazul Diamond v. Chakrabarty a hotărât că „un microorganism viu creat de om este un subiect brevetabil”. În 1982, insulina a devenit primul produs realizat prin inginerie genetică, aprobat de Food and Drug Administration (FDA).

Sectorul biotehnologiei a crescut cu pași mari, începând cu anii 1990. Industria a generat companii gigantice din spațiul medical, cum ar fi Gilead Sciences, Amgen, Biogen Idec și Celgene.

Se afirmă că biotehnologia modernă oferă produse și tehnologii inovatoare pentru combaterea bolilor debilitante și rare, reducerea amprentei noastre de mediu, hrănirea celor înfometați, utilizarea energiei verzi și procese de fabricație industriale mai sigure, mai curate și mai eficiente.

Biotehnologia ajută la vindecarea lumii prin valorificarea propriei cutii de instrumente a naturii și prin utilizarea propriei noastre structuri genetice pentru a vindeca.

Biotehnologia contribuie la:
– alimentarea lumii prin simplificarea etapelor proceselor de fabricație chimică,
– reducerea utilizării și dependenței de produse petrochimice,
– utilizarea biocombustibililor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 52% sau mai mult,
– valorificarea întregului potențial al deșeurilor tradiționale de biomasă,
– îmbunătățește rezistența la insecte,
– crește toleranța la erbicide și
– facilitează utilizarea unor practici agricole mai durabile din punct de vedere ecologic.

În prezent, există mai mult de 250 de produse biotehnologice și vaccinuri disponibile pentru pacienți, multe pentru boli netratabile anterior.

Peste 13,3 milioane de fermieri din întreaga lume folosesc biotehnologia agricolă pentru a crește randamentele, pentru a preveni daunele provocate de insecte și dăunători și pentru a reduce impactul agriculturii asupra mediului.

Și peste 50 de biorafinării sunt construite în toată America de Nord pentru a produce biocombustibili și substanțe chimice din biomasă regenerabilă, ceea ce poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cele mai importante firme de biotehnologie din SUA, în ceea ce privește capitalizarea pieței (octombrie 2021), erau Johnson & Johnson (425 miliarde dolari), Roche (334 miliarde dolari), Pfizer (240 miliarde dolari) și Novo Nordisk (225 miliarde dolari).

În timpul pandemiei covid-19, companiile de biotehnologie au alergat să dezvolte vaccinuri pentru a combate coronavirusul. Companiile de biotehnologie precum Moderna și BioNTech au cercetat, dezvoltat, produs și administrat (în mare grabă) vaccinuri anticovid. Guvernele s-au grăbit să le utilizeze fără nicio dezbatere etică.

Alături de entuziasm, progresul rapid al cercetării a ridicat și întrebări cu privire la consecințele progreselor biotehnologiei. Biotehnologia poate avea mai multe riscuri decât alte domenii științifice: microbii sunt mici și greu de detectat, iar pericolele sunt potențial vaste.

Mai mult, celulele proiectate s-ar putea diviza singure și se pot răspândi în sălbăticie, cu posibilitatea unor consecințe de anvergură. Biotehnologia s-ar putea dovedi dăunătoare fie prin consecințele neintenționate ale cercetărilor, fie prin manipularea intenționată a biologiei pentru a provoca daune.

S-ar putea imagina, de asemenea, controverse în care un grup se angajează într-o cerere pentru o biotehnologie pe care alții o consideră periculoasă sau lipsită de etică.

Istoria recentă ne consemnează un episod: în anii 1930, fermierii de trestie de zahăr din Australia au avut o problemă – gândacii de trestie le distrugeau recolta. Au ajuns la concluzia că importarea unui prădător natural, broasca de trestie, ar putea fi o formă naturală de combatere a dăunătorilor. Ce ar putea merge prost? Ei bine, broaștele au devenit ele însele o mare pacoste, răspândindu-se pe continent și mâncând fauna locală (ironie, excepție gândacul de trestie).

Chiar dacă soluțiile moderne de biotehnologie la problemele societății par mult mai sofisticate decât aruncarea amfibienilor în Australia, această poveste ar fi cazul să servească drept o poveste de avertizare. Pentru a evita gafarea în caz de dezastru, este necesar să fie recunoscute erorile din trecut.

Laboratoarele care studiază virusurile sau toxinele – pentru a înțelege mai bine amenințările pe care le reprezintă și pentru a urmări să găsească remedii – ar putea declanșa o urgență de sănătate publică dacă un material mortal este eliberat sau tratat greșit ca urmare a unei erori umane. O astfel de suspiciune există cu privire la actuala pandemie.

Alt exemplu: pentru a controla țânțarii (purtători de boli – inclusiv agenți patogeni dăunători și chiar mortali precum Zika, malaria și dengue), oamenii de știință ar putea elibera masculi în sălbăticie, care au fost modificați pentru a produce doar descendenți sterili.

Însă este imposibil să se știe cu certitudine impactul pe care ar putea să-l aibă o dispariție a țânțarilor asupra mediului. În plus, există o posibilitate ca unitatea genică să sufere o mutație odată eliberată în sălbăticie, răspândind gene pe care cercetătorii nu le-au planificat niciodată.

Chiar și înarmați cu strategii pentru a inversa o unitate genică, oamenii de știință pot găsi unități genetice dificil de controlat odată ce s-au răspândit în afara laboratorului. Exemplele pot continua.

Utilizarea rău intenționată a biotehnologiei constituie un pericol real. Fie că făptuitorul este un actor de stat sau un grup terorist, dezvoltarea și eliberarea unei arme biologice, cum ar fi o otravă sau o boală infecțioasă, ar fi greu de detectat și chiar mai greu de oprit.

Spre deosebire de un glonț sau o bombă, celulele mortale ar putea continua să se răspândească mult timp după ce au fost desfășurate. Deci amenințarea armelor biologice asupra mediului să nu fie tratată cu ușurință.

Națiunile dezvoltate, dar și cele sărăcite au resursele și cunoștințele necesare pentru a produce arme biologice. Nu este nerezonabil să presupunem că teroriștii sau alte grupuri urmăresc să pună mâna și pe armele biologice. Noile tehnologii de editare a genelor cresc șansele ca o armă biologică ipotetică să vizeze o anumită etnie sau chiar o persoană unică și ar putea fi într-o zi realitate.

Aceste considerente arată necesitatea unei dezbateri etice.

Biotehnologia nu este necesar să fie mortală sau chiar periculoasă pentru a ne schimba fundamental viața. În timp ce oamenii modifică genele plantelor și animalelor de milenii – mai întâi prin reproducere selectivă și mai recent cu instrumente moleculare și himere – acum începem să facem modificări propriilor noastre genoame.

Instrumentele de ultimă generație precum CRISPR / Cas9 și sinteza ADN ridică întrebări etice importante la care suntem obligați urgent să răspundem.

Unii se întreabă dacă modificarea genelor umane înseamnă „jocul de a fi Dumnezeu” și, dacă răspunsul e da, atunci ar fi cazul să facem asta?

De exemplu, dacă terapia genică la om este acceptabilă pentru vindecarea bolilor, unde tragem linia? Printre mutațiile genetice asociate bolii, unele vin cu certitudine virtuală a morții premature, în timp ce altele prezintă un risc mai mare pentru boli ca Alzheimer.

Cum stabilim o limită clară pentru care afecțiuni este necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale genetice și în ce circumstanțe, mai ales având în vedere că operația în sine prezintă riscul de a provoca leziuni genetice?

Savanții și factorii de decizie politică s-au luptat cu aceste întrebări de mai mulți ani și există unele îndrumări în documente, cum ar fi Declarația Universală a Organizației Națiunilor Unite privind genomul uman și drepturile omului.

Cum rămâne cu modalitățile prin care biotehnologia poate contribui la inegalitatea societății?

Munca timpurie în chirurgia genetică va fi, fără îndoială, costisitoare. De exemplu, Novartis intenționează să perceapă 475.000 de dolari pentru un tratament unic al terapiei lor recent aprobate pentru cancer – un medicament care, în cadrul studiilor, a salvat pacienții care ar fi urmat să se confrunte cu moarte sigură.

Oare inegalitatea veniturilor de astăzi, combinată cu instrumente de biotehnologie va duce la subclasa permanentă de mâine a persoanelor care nu își permit îmbunătățirea genetică?

Progresele în biotehnologie escaladează dezbaterea, de la întrebări despre modificarea vieții până la crearea ei de la zero. Există o inițiativă recent anunțată care are ca scop sintetizarea unui întreg genom uman din elemente chimice, în următorii 10 ani. Se au în vedere multe aplicații, de la aducerea înapoi a mamuților până la creșterea organelor umane la porci.

Dar, așa cum au subliniat criticii, tehnologia ar putea face posibilă producerea de copii fără părinți biologici sau recreerea genomului unui alt om, cum ar fi realizarea de replici celulare ale lui Einstein.

În mod ipocrit, inițiatorii afirmă că vor saluta o dezbatere etică viguroasă și nu au intenția de a transforma celulele sintetice în oameni vii. Dar acest aspect nu garantează că tehnologia care avansează rapid nu va fi aplicată în viitor în moduri pe care încă nu le putem prevedea.

Autor: Dr. Vasile Astărăstoae

Citiţi şi:
„Acesta este Pandemoniul Satanei”. Omul-maimuță sau despre cum au creat oamenii de știință embrioni parțial om, parțial maimuță
Etica cercetării pe celule embrionare umane
Vasile Astărăstoae: Covid-19 a fost atât de mediatizat pentru a se ascunde alte acțiuni

 

yogaesoteric
24 februarie 2022