B’nai B’rith (Fiii Legământului), lumea şi România (II)

 

Citiţi prima parte a articolului

B’nai B’rith în România

Atenţia B’nai B’rith asupra României datează încă de la înfiinţarea acestui ordin masonic israelit (1843), având în vedere colonizarea discretă, dar masivă, a României cu evreii veniţi din Polonia şi Ucraina. Scopul acestei atenţii era „împământenirea” evreilor în România şi dominarea de către aceştia a întregii vieţi economico-financiare a ţării.

Prima rezidenţă permanentă din România a B’nai B’rith a fost înfiinţată în 1870 de către consulul american Benjamin Peixotto. Tradiţia infiltrării în România a agenţilor B’nai B’rith prin înalţi diplomaţi ai Statelor Unite ale Americii a continuat până în prezent (a se vedea mai departe cazul ambasadorului S.U.A. Alfred Moses, care a activat şi în timpul regimului socialist al lui Ceauşescu).

Principala influenţă pe care B’nai B’rith a desfăşurat-o în România, până în anul 1948, a fost desfăşurată îndeosebi prin manipularea lojilor masonice penetrate de evrei, ceea ce a împărţit practic masoneria română în două curente importante şi rivale: primul curent avea un caracter naţionalist, al doilea era cosmopolit şi dominat de evrei.

Curentul masonic naţional a fost reprezentat sporadic de Marea Lojă Naţională din România şi de Ordinul Masonic Român, care reuneau câteva zeci de loji masonice. A fost condus foarte multă vreme de maiorul patriot Constantin Moroiu, care s-a implicat adeseori în favoarea marilor interese naţionale ale României la nivel masonic mondial. Pe de altă parte, curentul cosmopolit (evreiesc) a fost reprezentat de lojile masonice româneşti obediente masoneriei americane, de lojile de limbă germană sau de lojile obediente Marelui Orient al Franţei.

Mai multe încercări de instalare a unei Puteri Masonice Naţionale controlate de evrei au fost încununate de succes abia în 1929, sub regimul pro-evreiesc al regelui Carol al II-lea. Numele acestei „puteri naţionale” a fost acela de Marele Orient al României, dar încercările constituirii sale datează de la l mai 1879. Curentul masonic cosmopolito-evreiesc a urmărit mai mult promovarea intereselor economice şi politice ale alogenilor, ori s-a subordonat intereselor străine ţării. El a fost controlat, direct sau indirect, de către B’nai B’rith prin lojile evreieşti, americane sau „germane”, de obedienţă directă la masoneria italiană sau franceză. Ca şi astăzi, se poate spune – a se vedea declaraţiile venerabilului Dan Amedeo Lăzărescu, în capitolul „România, Ţintă Sionistă” din lucrarea lui Cornel-Dan Niculae, Războiul nevăzut al evreilor sioniști cu românii – că tot Marele Orient al Franţei, format din evrei, se opunea intereselor României.

Odată cu acapararea masoneriei universale de către B’nai B’rith, în anul 1874, în România începe o perioadă de frământări în cadrul lojilor masonice, existând o adevărată rezistenţă naţională masonică faţă de ofensiva israeliţilor.
Vă prezentăm în continuare un calendar al evenimentelor.

LA 18/30 APRILIE 1874. S-a inaugurat noul Templu al lojii Înţelepţii din Heliopolis (pe calea Mogoşoaiei, în Pasajul Roman la nr.7). Cu acest prilej, printre alte discursuri, profesorul Ştefan C. Mihăilescu vorbeşte despre „dreptul la cetăţenie” (subiect la ordinea zilei atunci) pledând pentru sprijinirea demersurilor de naturalizare a evreilor în România. Ştefan C. Mihăilescu susţinea că „s-a dovedit până la evidenţă că francmasonii cei mai buni sunt apţi pentru dreptul la cetăţenie nu numai în Patria lor, dar şi în tot Universul”. Pledoaria lui St. C. Mihăilescu îi privea de fapt, în România, pe evreii care cereau naturalizarea şi obţinerea cetăţeniei române.

7/19 IUNIE 1875. Banchetul prilejuit de serbarea solstiţiului de vară este organizat în comun, la propunerea lojei Zur Bruderlichkeit, de toate cele patru loji bucureştene ale vremii. Celelalte trei erau: Înţelepţii din Heliopolis, Egalitatea şi Armonia. Din multitudinea de discursuri omagiale ocazionale s-au desprins două inițiative: cea a evreului Iacob Cobilovitz (Cobilovici), privind fondarea Marelui Orient al României (controlat de B’nai B’rith); şi aceea a ridicării (prin emiterea de acţiuni) a unui Templu Masonic în capitala ţării „pentru cultul virtuţii şi al verităţii”. Despre cât de români erau iniţiatorii controlului masoneriei române rezultă din lista demnitarilor lojii menționată pentru exerciţiul 1875/1876. Documentul apare în arhiva lojii Zur Bruderlichkeit (Fraternitatea) din Bucureşti – lojă de limba germană – publicată în nr. 7-8 iulie/august 1875 al revistei Mistria. Iată numele celor care au propus cele două acțiuni: de Fialla, venerabil onorific; Edgar de Herz, venerabil titular; Gustav Rietz, venerabil deputat; Iuliuz Szekulisz şi Josef Latenier supraveghetori; Emanuel Grunwald, orator, Israel Johan Preciado, tezaurar; Franz Gunter, maestru de ceremonii; Iulius Schein, secretar; Johann Weiss, preparator; Heinrich Topler, arhitect; dr. Eduard Ludwig, bibliotecar şi arhivar; Cocio Cohen, ospitalier.

OCTOMBRIE 1875. Marele Orient al Franţei autorizează constituirea lojii Paix et Union (Pace şi Unire) la Iaşi, cu sediul în templul din str. Săulescu. Loja era formată numai din evrei și a avut mai întâi ca venerabil un pictor grec, iar mai apoi un general român de jandarmerie.

NOIEMBRIE 1875. Membrii lojii Înţelepţii din Heliopolis din Bucureşti îşi aleg demnitarii: Ştefan C. Mihăilescu, secretar; Iacob Cobilovitz, secretar adjunct, dr. Dimitrescu-Severeanu, mare expert; dr. Sigismund Steiner, maestru de ceremonii, Tavernier, tezaurar; C. Naiman, bibliotecar. În iunie 1876, ca urmare a demisiei lui Anton Costiescu din funcţia de venerabil, alegerile în loja Înţelepţii din Heliopolis din Bucureşti au condus la supremaţia evreilor: dr. Sigismund Steiner, venerabil, Alexandru Tavernier şi I. Dumitrescu, supraveghetori; Ştefan C. Mihăilescu, orator; dr. Dianu, orator adjunct; Moscu Ascher, secretar; George Rosenzweig, secretar adjunct; Adolf Deutsch, mare expert; C. Naiman, tezaurar; A. Berger, ospitalier; Kessler, maestru de ceremonii; El. Butoianu, custode; H.A. Levy, arhitect.

3 MAI 1877. Masonii îl scot pe Dumnezeu din templu. A fost îndelung dezbătută problema modificării art. l alin. 2 din Constituţia Masonică: „Masoneria are de principiu existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului”. Decizia a fost luată în loja Înţelepţii din Heliopolis din Bucureşti printr-un vot ce solicita suprimarea acestui articol pe considerentul „proclamării principiului libertăţii conştiinţei, al toleranţei şi al caracterului progresist al masoneriei, care urmăreşte cu stăruinţă căutarea adevărului ce nu poate fi stabilit decât prin ştiinţă”.

1 MAI 1879. Anton Costiescu şi Basile-Constatin Livianu promulgă Constituţia Masonică Română în urma unirii a şapte loji cosmopolite. Cei doi au căutat să constituie Marele Orient al României (controlat de evrei) ca „Putere Suverană naţională şi independentă”. Inițiativa nu a durat decât un an şi nu a reuşit din cauza lojilor „româneşti”, care rămâneau pe dinafară. Fuseseră reunite lojile: Înţelepţii din Heliopolis (o facţiune), Egalitatea (de sub obedienţa Marelui Orient al Italiei), Zur Bruderlichkeit (din obedienta Marii Loji Simbolice din Ungaria) şi o lojă din Bârlad (documentul din arhivă nu specifică obedienţa).

1880. Apare Buletinul Marei Loji Zion nr.9, România, aparţinând lojilor masonice pur evreieşti de pe teritoriul ţării (Districtul IX – România), cu o ierarhie depinzând de centrul mondial de la Chicago (U.S.A.).

1881. Este recunoscut doar de către Marele Orient al Italiei un Mare Orient din Moldova şi Valahia. Ordinul a fost contestat de Marea Lojă Naţională din România ca antinaţional prin nerecunoaşterea denumirii din acea vreme a statului român, România. Noul ordin avea sub obedienţa sa câteva loji din Moldova, considerate de C.M. Moroiu (Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România) ca fiind „doar o fabrică de masoni evrei, care nu erau acceptaţi în lojile din Roman, Piatra şi Bacău”.

7 OCTOMBRIE 1881. Este trimisă o scrisoare de către masonul evreu Radu Emil Scrob lui A. Grimaux la Paris cu valoare documentară pentru istoria masoneriei româneşti. Scrisoarea va fi publicată în Le monde maçonnique în 1882 și reflectă disputa dintre Constantin M. Moroiu, ca reprezentant al Marii Loji Naţionale din România şi unii francmasoni, cu sau fără funcţii, din lojile moldovene care se supuneau evreilor. Respectivii masoni moldoveni nu recunosc obediența față de Marea Lojă Naţională din România şi continuă să se subordoneze Marelui Orient de Roma (Italia). Din scrisoarea evreului R.E. Scrob aflăm că motivul disputei îl constituie tocmai faptul că Marca Loja Naţională şi „atelierele” sale refuză indirect să admită în rândurile lor israeliţi.

MAI 1882. Marele Maestru Constantin M. Moroiu, aflat ca ofiţer în garnizoana Mangalia, se îngrijeşte ca acolo să fie constituită loja Steaua Sudului. C.M. Moroiu mulţumeşte printr-o scrisoare direcțiunii jurnalului La Confederazione latina (Roma) pentru apărarea drepturilor româneşti. Moroiu scrie, printre altele, că: „La Confederazione latina este unicul ziar care întâi la Macerata, în 1871, apoi în anii următori și până azi, la Roma, cu colaboraţiunea celor mai distinşi filozofi, propagă interesele României în raporturile ei cu Orientul şi Occidentul, ale Transilvaniei în raporturile cu ungurii, şi ale românilor din Macedonia în raporturile cu grecii”.

8 OCTOMBRIE 1882. „Capitolul” din loja Steaua Moldovei (Roman) şi loja Steaua Dunării (Bucureşti) îl „radiază” (exclud) pentru „conduită necorectă” pe dentistul bucureştean Radu Emil Scrob, gradul 18. Cu puţin timp înainte fusese suspendat „pentru conduită nedemnă în lumea profană” şi poetul evreu Carol Scrob, membru al lojii Progresul din Craiova. Eliminarea celor doi poate fi considerată o victorie personală a conducătorului lojilor naţionale, C-tin Moroiu.

20-21 DECEMBRIE 1882. Are loc Congresul masonic „evreiesc” de la Roman al lojilor din România aflate sub obedienţa Marelui Orient de Roma (Italia) în disidenţă faţă de Marea Loja Naţională din România. Au participat, de asemenea, şi alte loji „româneşti” (de fapt cosmopolite) aflate sub obedienţă franceză şi portugheză.

1882-1883. Lojile cosmopolite, preponderent evreieşti, din afara obedienţei Marii Loji Naţionale din România, încearcă – din nou, fără rezultat, de data aceasta cu sprijinul Marelui Orient al Franţei, prin coordonarea lojei Discipolii lui Pitagora (aflată sub obedienţă franceză) – să formeze o aşa-zisă Confederaţie Masonică Română ca putere masonică naţională (!).

18 FEBRUARIE 1883. Dr. Ștefan Corvin, venerabilul lojii Farul (Constanţa) adresează lui I. Dănescu de la „capitolul” Steaua Moldovei (Roman) un răspuns public la scrisoarea acestuia. Dr. Corvin constată că I. Dănescu s-a făcut „avocatul” lui Meiltz & Co., o firmă (zisă și Noel-Meiltz) a doi evrei masoni pe nume Victor şi Didier. Primul era profesor și activa în loja Discipolii lui Pitagora din Galaţi, iar al doilea era venerabil al lojii Ştefan cel Mare din Roman. Dr. Corvin demască faptul că în realitate cei doi evrei nu au alt scop decât de a-l sili pe Marele Maestru C-tin. M. Moroiu să demisioneze. Corvin subliniază că „este nedemn pentru orice român liber, într-un stat liber, de a se încatena singur şi a se face tributar străinilor” (adică evreilor).

1903. Loja Progresul a B’nai B’rith din Roman desfăşoară o intensă campanie de strângere de fonduri pentru cauza israelită.

1906. Cu prilejul Marii Expoziţii Jubiliare „40 de ani de domnie a Regelui Carol”, Constantin M. Moroiu prezintă în cadrul secţiunii de Istorie lucrările Marii Loji Naţionale din România. Lucrările erau cuprinse în trei volume „ce conţin acte referitoare la diferite chestiuni naţionale: Revoluţia de la 1848, Unirea Moldovei cu Muntenia, chestiunea Basarabiei la 1878, chestiunea Dunării, chestiunea românilor din Ardeal, chestiunea românilor din Macedonia, corespondenţa secretă dintre primul ministru Ion C. Brătianu cu Ilustrul Frate Mare Maestru Constantin Moroiu relativă la însărcinările şi misiunile secrete ce le avusese cel din urmă după însărcinarea celui dintâi faţă de Marile Oriente Străine”.

29 APRILIE 1910. Ziarul Universul anunţă şedinţa comună a lojilor România (Bucureşti), de sub obedienţa Marelui Orient al Italiei şi Zur Bruderlichkeit (Bucureşti), de sub obedienta Lojii Zur Sonne din Bayreuth (Germania). Aceasta indică de fapt o revigorare a activităţii masonilor evrei.


Citiți partea a treia a articolului

Citiţi şi:

Ce dovezi mai vreţi pentru implicarea masoneriei în distrugerea României după 1989?

Documente din Arhivele Iaşiului dezvăluie comploturile masonice din preajma Unirii Principatelor

 

yogaesoteric
24 septembrie 2019


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More