Bombă de proporţii: Lista lui Severin – nu kaghebişti, ci agenţi ai Occidentului

 

„Lista lui Severin”, un scandal de acum intrat în legendă, după aproape un sfert de secol de la naștere, capătă o turnură spectaculoasă odată cu noi dezvăluiri ale autorului ei, Adrian Severin. Într-un interviu acordat lui Ion Cristoiu, fostul ministru de Externe, cel care a negociat parteneriatul strategic cu SUA și alte tratate de prim rang, face dezvăluiri neașteptate, la loc de cinste fiind aceea că la mijloc nu era vorba de spioni, și nu erau implicați agenți ai Rusiei, ci strict ai Occidentului.

Să reamintim pe scurt: în toamna anului 1997, ministrul de Externe în exercițiu, Adrian Severin, lansează o bombă nucleară într-un interviu pentru ziarul Azi, afirmând că din calitatea oficială pe care o deținea a avut acces la o listă cu șefi de partide și de redacții care sunt spioni ai unor servicii secrete străine. „Vreo 2-3 directori ai unor cotidiane de mare tiraj sunt agenţi ai unor servicii străine şi vreo doi şefi de partid celebri sunt, şi ei, agenţi străini bine finanţaţi din afară”, spunea Severin, adăugând că acuzele sale erau susţinute de probe indiscutabile, la care a avut acces datorită funcţiei pe care o deţine în Guvern.

Scandalul produs a fost imens, președintele Emil Constantinescu fiind obligat să ceară rapoarte dedicate ale SRI și SIE și să analizeze situația într-o ședință specială a CSAT. Faptul că lista lui Severin există a fost confirmat oficial, inclusiv de Constantinescu, în fapt el spune că și azi se află în seiful său personal; cât era de reală colaborarea respectivilor cu puteri străine nu s-a aflat, în schimb, niciodată. Cele două servicii au susținut oficial că verificările lor au infirmat colaborările, dar cine ar avea încredere în respectivele asigurări?

„Era vorba despre o listă de agenţi străini. Aceasta a fost transmisă, la cererea mea, de către domnul Severin, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi, prin hotărârea acestuia, a fost dirijată către serviciile de informaţii intern şi extern. În mod firesc, pentru că pentru cunoscătorii realităţilor din lumea spionajului nu există alte dovezi decât schimbul de spioni. Răspunsul a fost negativ, şi sigur că acea listă a devenit un document secret, pe care eu nu îl pot dezvălui”, declara Constantinescu într-un interviu.

Finalmente, Severin a fost nevoit să demisioneze de la șefia MAE.
Cel mai important aspect, însă, este acela că opinia publică a fost încredințată la acea vreme că e vorba de agenți ai Rusiei. A contribuit la asta vehicularea în media și în politică a numelor lui Dumitru Tinu, directorul Adevărului, Pravda României, cum era etichetat de mulți pe atunci, al lui Petre Mihai Băcanu, al lui Octavian Paler, al lui Teodor Meleșcanu, cel care reinstalase ca ministru de Externe firul roșu cu Kremlinul, ori al senatorului Viorel Sălăgean, fost ziarist la același Adevărul și lider al partidului lui Meleșcanu. Ulterior, chiar Emil Constantinescu a dezvăluit public că Tinu era agent al KGB.

A mai contribuit la această percepție și faptul că înaintea ședinței CSAT dedicate subiectului, președintele României făcuse două vizite neașteptate în redacțiile Adevărul și România liberă, validând, voit sau nu, numele lui Tinu, Băcanu sau Paler.

Ei bine, 23 de ani mai târziu, același Severin face precizări ieșite din comun, în interviul acordat pentru cristoiublog.ro: nu era vorba de spioni, adică de oameni cu misiunea de a obține și transmite mai departe informații, ci de mult mai mult, anume agenți de influență ai unor puteri străine, cu misiuni de maximă greutate. De altfel, Severin însuși folosește formularea „așa-zisa listă de spioni” vorbind despre documentul său.

„Faimoasa listă a spionilor, așa zisă, nu a fost decât o încercare de a pune stavilă încercărilor partenerilor noștri occidentali (s.n.) de a ne aviza ei liderii, de a ne spune ei cine trebuie să ne conducă.

Încă din 1990 există această încercare, ca străinătatea să ne pună liderii; eu nu am nimic să le reproșez, dânșii așa au interesul. În perioada respectivă, raportat la discursurile celorlalți, eu aveam un discurs pro-american, pro-european dar, repet, acest discurs era întotdeauna un discurs suveranist, o suveranitate pe care eu o vedeam foarte bine într-o federație europeană, dar o federație care nu ne răpea nouă suveranitatea, ci accepta să ne exercităm în comun atributele suveranității noastre. În momentul în care balanța s-a schimbat, în România în primul rând, și nu avem o atitudine euro-sceptică ori americano-ostilă, ci una de supunere, de stat în genunchi, în momentul ăla discursul meu a părut mai puțin pro-occidental”, afirmă Severin.

Și mai adaugă el: „Astăzi sunt mai informat decât în 1990, mărturisesc că am avut elemente de naivitate în 1990, eu chiar am crezut că ne așteaptă cu porțile deschise Occidentul, că ne va îmbrățișa, că ne regăsim frați între noi, că ei chiar doresc un stat democratic, liber, independent, dezvoltat, prosper în România. Eu rămân pro-european, pro-occidental, pro-democrat, susțin chiar și o Europă federală, dar nu una care mă ține ca membru de rangul doi, nu una care mă insultă și mă discriminează în fiecare zi. Discursul meu rămâne același, dar sunt mai puțin naiv ca în 1990”, conchide fostul ministru.

Citiţi şi:

Statele au numai interese, nu au niciodată prieteni

Omerta trădării la nivel înalt

 

yogaesoteric
7 noiembrie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More