Brâul Maicii Domnului

Pentru a trata acest subiect am adunat argumente din tradiţia populară. Orice ştire la care facem referire a fost în detaliu verificată şi poate fi găsită în vechi manuscrise din diferite arhive istorice. În sprijinul acestor argumente stau mărturie obiectele de cult expuse pe altarul Domnului din Prato şi unele fresce de Angelo Gaddi care reprezintă scene în care apare brâul Maicii Domnului.

Prima atestare documentară referitoare la subiectul prezentului articol datează din anul 1094. Un tânăr din Prato, Michele Dogomari, pleacă la Ierusalim. Ajuns în Palestina după mai multe peripeţii, se stabileşte în Efes unde se îndrăgosteşte de Maria, o fată tânără, fiică a unui preot al Bisericii Creştine din Orient. Cei doi decid să se căsătorească şi Maria primeşte, ca zestre de la mama sa, Rebeca, un brâu din piele de cămilă. Rebeca îi încredinţează pe tinerii căsătoriţi că acest brâu are o foarte mare valoare, deoarece el a aparţinut Maicii Domnului. Mama Mariei adăugă că Sfânta Fecioară l-a încredinţat apostolului Toma în momentul înălţării sale la cer şi de la apostolul Toma a fost transmis din generaţie în generaţie până a ajuns la ea.

Michele şi Maria pleacă cu corabia spre Italia, luând cu ei preţioasa relicvă pe care o păstrau într-un mic sipet. În timpul călătoriei Maria se îmbolnăveşte grav şi moare înainte de a ajunge în Italia, aşa că lui Michele îi rămâne brâul dăruit de Rebeca, mărturie vie a călătoriei sale pe pământul sfânt al Ierusalimului. Ajuns în oraşul său natal, povesteşte întâmplările prin care a trecut, dar nimeni nu vroia să creadă că brâul pe care-l avea îi aparţinuse mamei lui Hristos, nici măcar parohul episcopiei, şeful clerului local. Nici un fapt deosebit nu a mai avut loc în viaţa lui Michele. Ştim din unele documente că a trăit până la 97 de ani şi la capătul vieţii sale a donat brâul Maicii Domnului Bisericii, împreună cu alte obiecte sfinte.

O serie de fenomene ciudate

În aceeaşi seară în care a fost depus brâul, s-au auzit voci umane şi zgomote neobişnuite ce veneau din dulapul în care acesta a fost aşezat. În acelaşi timp, în sacristia alăturată, candelabrele se ciocneau între ele ca şi cum ar fi fost mişcate de mâini invizibile. Preotul se gândi că la originea acestor fenomene stătea brâul donat de Michele şi luă decizia de a-l duce în casa sa de la ţară, crezând că  astfel va pune capăt acestor fenomene neobişnuite. Situaţia, însă, rămase aceeaşi. Ba mai mult decât atât, din casa preotului se degaja o aşa lumină, încât din centrul oraşului părea a fi un incendiu. Venind la locul întâmplării populaţia a constatat că la originea acestor fenomene stă brâul şi a cerut preotului ca el să fie readus în biserică.

Exorcismul Gualdradei

În 29 august 1173 o femeie pe nume Gualdrada, posedată de diavol, a fost adusă în biserică şi aşezată în faţa brâului. Părinţii ei au luat această decizie în urma nenumăratelor tentative zadarnice de a o însănătoşi. Astfel s-a petrecut un fapt excepţional: în momentul în care Gualdrada fu aşezată în faţa cutiei ce conţinea brâul, demonul care o poseda strigă următoarele cuvinte: „Nu aduceţi această casetă în faţa mea, deoarece o mare virtute se află înăuntru, preţiosul brâu al Fecioarei Maria!” După aceste cuvinte cei prezenţi văzură demonul ieşind din corpul femeii. Din acel moment ea a trăit în deplinătatea facultăţilor sale mintale. Din 29 august  a fost creat în mod oficial şi răspândit cultul brâului sfânt. Totodată, au fost luate în considerare minunile pe care le-a făcut acesta pe când se afla la Michele. 
De pildă, de mai multe ori i s-a întâmplat să adoarmă pe laviţa care conţinea brâul şi când se trezea se afla la picioarele laviţei. Un alt episod straniu povestit de Michele s-a petrecut în timpul călătoriei din Palestina spre Italia: coşuleţul în care se afla brâul a degajat o puternică lumină de acelaşi tip cu aceea degajată ani mai târziu în casa preotului.

Alte miracole

În următorii ani au avut loc şi alte fenomene deosebite, printre care numeroase vindecări miraculoase. În 1434, la 8 septembrie, a avut loc ultima vindecare: o fetiţă de 6 ani, oarbă din naştere, şi-a recăpătat vederea. Un alt fenomen neobişnuit a avut loc în 4 aprilie 1347, în timpul mutării brâului, când biserica s-a umplut de minunate miresme. La acest fenomen au fost martori sute de persoane care se aflau în biserică.

Furtul lui Musciattino

În 1312, preotul Giovanni di ser Landetto, denumit Musciattino, fu orbit de dorinţa de a avea brâul Maicii Domnului şi într-o noapte reuşi să intre în biserică şi să şi-l însuşească. Plecă spre oraşul său natal Pistoia şi după mai multe ore de mers, crezând că a ajuns la intrarea în propriul său oraş, începu să strige: „Deschideţi, iată Brâul Maicii Domnului!”, dar Musciattino nu se afla la Pistoia, ci la intrarea în Prato. Preotul a fost judecat şi condamnat să i se taie mâinile şi să fie spânzurat.

Un caz de telepatie

În 1512 a avut loc jaful din Prato, în timpul căruia populaţia a fost aproape decimată de către soldaţii spanioli (dintr-o populaţie de 8000 de locuitori, 5000 au fost ucişi). Câţiva soldaţi au intrat în Domul din Prato şi, văzând statuia Fecioarei Maria cu pruncul Iisus în braţe, unul dintre aceştia s-a repezit să-i smulgă diadema. Pruncul Iisus ridică însă braţul în apărarea Maicii Domnului. La vederea acestui miracol spaniolii încetară orice act vandalic.

Un fragment dintr-un text apocrif

Într-un text apocrif arab Apostolul Toma se adresează altor apostoli care erau nedumeriţi de dispariţia corpului Fecioarei Maria: „Fraţilor, nu vă întristaţi, deoarece când am sosit în India i-am văzut pe un nor corpul sfânt însoţit de un număr mare de îngeri şi urca cu ei în triumf spre ceruri şi am cerut strigând ca Prea-Fericita Fecioară Maria să mă binecuvânteze şi ea mi-a dat acest brâu.”
Nu există dovezi concrete că brâul din Prato a aparţinut cu adevărat Fecioarei Maria, dar faptele la care ne-am referit, foarte bine documentate, adeveresc pentru noi ceea ce pentru Rebeca era deja o certitudine.