Cârdăşia covid. Lockdown-ul, vaccinarea, decise de oameni cu interese financiare

 

Un editorial publicat în prestigioasa revistă de specialitate British Medical Journal abordează problema lipsei de transparență şi a conflictelor de interese flagrante ale experților consultați de guvernul Marii Britanii în gestionarea pandemiei.

Conflicte de interese printre consilierii guvernului britanic pe probleme de covid-19

de Paul D. Thacker

Puţine se ştiu despre interesele medicilor, ale oamenilor de știință și ale cadrelor universitare pe ale căror sfaturi se bazează guvernul britanic pentru gestionarea pandemiei. Tentativele de a descoperi mai mult sunt deseori împiedicate.

Odată cu situaţia în care numărul deceselor din Marea Britanie cauzate de covid-19 a ajuns la 50.000 la începutul lunii noiembrie 2020, Anglia a adoptat un al doilea lockdown național pentru a controla epidemia. Guvernul lui Boris Johnson a pus aceste măsuri în fapt după luni de politici controversate și uneori confuze, inclusiv „regula celor șase”, controale regionale pe niveluri și instrucțiuni pentru „a rămâne în alertă”.

În același timp, guvernul s-a confruntat cu întrebări crescânde cu privire la deciziile de achiziție, de la echipamente de protecție personală la truse de testare, de la sistemele de măsuri legate de vaccinuri la serviciile companiilor de logistică.

Apelurile pentru a oferi o mai mare transparență în legătură cu astfel de decizii au venit şi de la acele organisme axate pe știință și sănătate, cum ar fi Grupul Ştiințific Consultativ pentru Situații de Urgență (SAGE), precum și de la grupurile de lucru însărcinate cu consilierea legată de vaccinuri și testare.

Deși Downing Street a devenit mai transparentă în dezvăluirea consilierilor din partea SAGE, a ținut totuşi conflictele de interese financiare ale membrilor nepublicate iar prim-ministrul nu s-a arătat îngrijorat cu privire la faptul că cei desemnaţi consilieri pentru vaccinul împotriva coronavirusului au interese financiare în companiile farmaceutice care primesc contracte guvernamentale. Când British Medical Journal a căutat informații suplimentare cu privire la aceste organisme, cum ar fi listele cu interese ale membrilor, accesul la informații a fost respins sau cererile au rămas fără răspuns.

Informații ascunse

După luni de critică referitoare la secretomania SAGE, guvernul a modificat traiectoria și a început să dea publicităţii numele membrilor SAGE, informaţii despre ședințele și unele dintre documentele sale, care-i vădesc linia politică. Cu toate acestea, guvernul a refuzat să dezvăluie celor de la BMJ formularele de interese financiare semnate de membrii SAGE, lăsând publicul în beznă.

Criticile legate de secretele SAGE au apărut pentru prima dată într-un editorial al publicaţiei Nature în martie 2020. În aprilie, consilierul științific șef al guvernului, Patrick Vallance, a trimis o scrisoare parlamentului prin care preciza că membrii SAGE, recomandările, documentele justificative și procesele verbale ale ședințelor vor fi publicate, dar numai după ce grupul va fi terminat întâlnirile despre covid-19. Vallance a susținut că acest caracter secret îi va proteja pe membrii SAGE și îi va apăra „de lobby și alte forme de influență nedorită care le-ar putea altera posibilitatea de a da sfaturi imparțiale”.

Rob Weissman, președintele Public Citizen, o organizație americană non-profit axată pe susţinerea transparenței guvernului, a fost tulburat de această declarație deoarece, spune el, atunci când era în interesul corporaţiilor, lor li s-a acordat întotdeauna accesul la factorii de decizie guvernamentali.
„Nu este niciodată un secret al companiilor. Caracterul de secret este selectiv. Secretul devine modalitatea în care informaţiile sunt puse la dispoziția celor puternici în mod selectiv şi la dispoziţia corporațiilor conectate, în timp ce publicul este ținut în întuneric.”

La câteva zile de la declarația lui Vallance, The Guardian a publicat numele membrilor SAGE, care includeau doi consilieri politici de la Downing Street, dintre care unul era fostul consilier politic al prim-ministrului, Dominic Cummings.

Pe măsură ce presiunea pentru o mai mare deschidere a crescut, guvernul s-a înduplecat în cele din urmă şi a prezentat un angajament pentru transparența SAGE, publicând zeci de documente, inclusiv detalii de la prima întâlnire a grupului pentru covid-19. Revizuindu-şi declarația anterioară față de parlament, Vallance a spus: „Deschiderea și transparența în jurul acestei boli sunt un imperativ social, motiv pentru care este important să nu amânăm publicarea detaliilor importante și a dovezilor”.

Decizia lui Vallance aşează SAGE pe o linie mai apropiată de recomandările făcute de Comitetul de Știință și Tehnologie Commons din 2011, conform cărora membrii SAGE nu este cazul să fie păstrați în secret. Totuşi, el însuşi a ignorat apelul aceluiași comitet de a publica declarațiile de interese financiare ale membrilor SAGE.

Independența și stabilitatea puse la îndoială

Între timp, problema independenței SAGE persistă. „Nu este independentă”, spune Martin McKee, profesor de sănătate publică europeană la London School of Hygiene and Tropical Medicine. „Nu își poate stabili propria agendă. Ei pot doar să răspundă la întrebările pe care guvernul le trimite. Ar fi necesar să aibă mai multă libertate de a reformula întrebările. Termenul «independent» nu apare nicăieri în cele 64 de pagini ale ghidului actual după care se conduce SAGE.”

Mai mulți experți contactați de BMJ au susținut, de asemenea, că SAGE pare lipsit de imparţialitate, favorizând anumite tipuri de competențe științifice în detrimentul altora. Unii susțin că SAGE s-a bazat prea mult pe cei care au creat simulări ale bolii, cărora li s-a acordat prioritate față de cercetătorii comportamentali. Alții subliniază că experților în sănătate publică – care stiu cel mai bine cum să controleze bolile transmisibile – s-ar fi cuvenit să li se ofere mai multe locuri la masa deciziilor. Între timp, rămâne greu de apreciat dacă guvernul urmează sfaturile SAGE.

„Nu ignoră SAGE”, spune Linda Bauld, profesor de sănătate publică la Universitatea din Edinburgh, care nu este membru al comitetului, „le preiau sfaturile în mod selectiv”. Bauld spune că, după ce guvernul trimite întrebări către SAGE și primește feedback-ul grupului, guvernul lucrează apoi pe alte paliere, cum ar fi economia, opinia publică și politica. Dar, spre deosebire de sfaturile SAGE, aceste alte contribuții care participă la politicile adoptate nu sunt niciodată făcute publice, ceea ce face imposibil să se știe dacă guvernul a ignorat expertiza științifică. Ea adaugă că SAGE este acum mai transparent decât grupul consultativ al guvernului scoțian, care publică procesele verbale ale reuniunilor sale, dar despre care spune că, de fapt, conține informații puţine şi inutile.

Ca și alți specialiști contactați de BMJ, Bauld s-a întrebat, de asemenea, dacă SAGE cere membrilor să raporteze conflictele lor de interese financiare. „Nu am văzut aceste informații publicate nicăieri”, spune ea. BMJ a contactat apoi Biroul Guvernului pentru Știință (GOS) pentru a întreba dacă membrii SAGE au fost obligați să completeze formularele de aducere la cunoştinţă a situaţiilor financiare. De asemenea, am solicitat copii ale oricăror astfel de formulare pentru membrii actuali. Un purtător de cuvânt al GOS a confirmat că membrii SAGE este necesar să-și declare conflictele de interese financiare și ne-a furnizat un exemplar-tip necompletat al formularului de declaraţie a intereselor financiare SAGE. BMJ pune acest formular la dispoziția publicului. 

GOS a refuzat să furnizeze declaraţiile semnate ale membrilor SAGE, adăugând că analizează opțiunile pentru a face publice aceste declarații, respectând în același timp legislația relevantă privind protecția datelor. BMJ caută acum formularele de aducere la cunoştinţă a intereselor financiare ale membrilor SAGE și ale Grupului de Lucru pentru Vaccin prin cereri legate de dreptul accesului la informații.

„Cetățenii este necesar să poată avea încredere în sfaturile consilierilor științifici profesioniști. Avem nevoie de transparență”, spune Margaret McCartney, medic generalist scoțian și fost editorialist BMJ, care a militat pentru transparență financiară. „Încrederea publicului este de importanţă primordială și știu că există un număr imens de oameni de știință și medici care lucrează extrem de mult chiar acum. Nu vreau ca aceste eforturi să fie irosite pentru că nu a existat suficientă deschidere.”

Interese devoalate

În multe cazuri, lipsa de transparență financiară a guvernului britanic în combaterea covid-19 a dus la titluri acuzatoare în presă. În aprilie 2020, guvernul a anunțat că îl va pune pe Vallance la conducerea unui nou grup de lucru pentru vaccinuri pentru a accelera cercetarea în scopul producerii unui vaccin împotriva coronavirusului. Printre membrii numiți s-au numărat AstraZeneca, Wellcome Trust și John Bell de la Universitatea Oxford. Luna următoare, guvernul a anunțat că Kate Bingham va prelua președinţia grupului de lucru, în timp ce își va lua concediu temporar de la locul de muncă unde este partener la nivel de conducere, la SV Health Investors, o firmă de investiţii în domeniul științelor vieții. Bingham este căsătorită cu ministrul conservator Jesse Norman.

În iulie, guvernul britanic a semnat un acord pentru un vaccin împotriva coronavirusului pentru o sumă nedivulgată cu GlaxoSmithKline, asigurându-şi 60 de milioane de doze dintr-un tratament netestat care era încă în curs de dezvoltare. În septembrie, mass-media a raportat că Vallance avea acțiuni în valoare de 600.000 de lire sterline (661.000 de euro; 800.000 de dolari) la companie. Guvernul a răspuns la aceste aspecte spunând că, deşi el conduce grupul de lucru pentru vaccinuri, Vallance „nu are niciun aport la deciziile contractuale și comerciale privind achiziționarea vaccinurilor, care sunt luate de miniștri în urma unui regim serios de aprobări transguvernamentale”.

Câteva zile mai târziu, Daily Mail a ieşit în faţă cu o altă poveste, de data aceasta concentrându-se pe Bell. Pe lângă rolul său în cadrul grupului de lucru pentru vaccinuri, Bell a condus, de asemenea, comitetul consultativ științific național pentru testarea Covid și a prezidat noul grup al guvernului pentru aprobarea testelor. Dar The Daily Mail a descoperit ceva ce BMJ raportase pentru prima dată în 2012 – aceea că Bell avea interese financiare substanțiale, în valoare de 773.000 de lire sterline în acțiuni, la compania farmaceutică Roche, care a vândut guvernului teste de anticorpi în valoare de 13,5 milioane de lire sterline în luna mai. În urma tranzacției, Bell a apărut pe Channel 4 News și la emisiunea Today de la Radio 4, numind testele un pas important înainte. Cu toate acestea, Public Health England a găsit testele ca fiind nesigure.

Bell a declarat pentru Mail că nu are niciun rol în acord și că a dezvăluit guvernului „o listă lungă de interese financiare personale”. Potrivit publicaţiei The Daily Mail, „El a spus că nu a participat în cadrul organului consultativ implicat în decizia de a achiziționa testele anticorpilor Roche, adăugând: «Nu știam despre contractul Roche până când nu a fost semnat. Am sfătuit să fie achiziţionate kituri de testare la domiciliu, nu acestea.»”

Dezvăluiri refuzate

BMJ a cerut Departamentului pentru afaceri, energie și strategie industrială (BEIS), care a anunțat Grupul de Lucru pentru Vaccinuri, să confirme că Bell a raportat „lista sa lungă” de interese financiare. De asemenea, am cerut să vedem orice formulare completate de Bell ca dovadă. Contrazicându-și propriul comunicat de presă care îl cataloga pe Bell ca membru al grupului de lucru, un purtător de cuvânt al BEIS a declarat pentru BMJ: „Sir John Bell este mai degrabă membru al grupului consultativ de experți al Vaccine Taskforce decât membru al grupului de lucru în sine”.

Purtătorul de cuvânt a adăugat că grupul consultativ de experți nu este implicat în luarea deciziilor comerciale și că cei implicați este necesar să își declare conflictele de interese. Purtătorul de cuvânt nu a răspuns la solicitarea BMJ pentru copii ale declarațiilor lui Bell.

BMJ s-a adresat, de asemenea, Universității Oxford, angajatorul lui Bell, pentru a cere documente care să confirme că și-a dezvăluit „lunga listă” de interese financiare. Stephen Rouse, șeful comunicărilor al Universității Oxford, a răspuns: „Profesorul Sir John Bell și-a declarat întotdeauna interesele financiare și calitatea de membru al consiliului la Roche, în conformitate cu politica de conflict de interese a universității pentru tot personalul”. Oxford nu a răspuns la cererea repetată a BMJ de a vedea dovezi ale acestei dezvăluiri. BMJ caută acum formularul de declaraţie financiară a lui John Bell printr-o cerere privind libertatea de informare către Oxford.

SUA nu a rămas în urmă

O mare parte din transparența pe care BMJ și alții au căutat să o obţină legată de comitetele consultative din Marea Britanie este furnizată automat în SUA. „Avem reguli puternice care necesită transparență, deschidere a procedurilor și reguli în vigoare pentru a face față conflictelor de interese, care sunt automate”, spune Rob Weissman, președintele Public Citizen, o organizație americană non-profit axată pe transparența guvernului.

Nu că aceste reguli ar fi impenetrabile: Weissman atrage atenția asupra faptului că grupul de lucru pentru vaccinuri din SUA, numit Operation Warp Speed, este condus de Moncef Slaoui, fost executiv al GlaxoSmithKline, care a fost criticat de senatori pentru investițiile sale în domeniul farmaceutic. Administrația Trump a ocolit procedurile normale de angajare ale guvernului, aducându-l pe Slaoui în calitate de consilier special neremunerat, căruia nu i se cere să-și dezvăluie interesele. „Aranjamentul a fost necorespunzător și el s-ar cuveni sa fie demis imediat din cauza acestui conflict”, spune Weissman. Chiar dacă o persoană este bine intenționată, spune el, investițiile financiare directe creează o părtinire pe care nimeni nu o poate elimina.

Cârdășiile covid: transparența este „și mai importantă” într-o criză

În aceste perioade excepționale în care, de exemplu, contractele sunt atribuite în afara regulilor obișnuite de achiziții, este esențial ca deciziile guvernamentale să fie documentate în mod corespunzător și să fie transparente pentru a păstra încrederea publicului. Așa a spus Biroul Național de Audit (NAO) în raportul său privind achizițiile publice în timpul crizei covid-19.

Acesta a evidențiat „lipsa transparenței și a documentației adecvate” cu privire la unele decizii cheie, inclusiv modul în care guvernul a identificat și gestionat conflictele de interese. Raportul a spus că este „și mai important să existe o abordare clară a gestionării conflictelor de interese atunci când contractele sunt atribuite direct furnizorilor, fără concurență”.

Deoarece atâtea contracte covid-19 au fost atribuite companiilor cu legături cu Partidul Conservator, guvernul s-a confruntat cu acuzații de corupţie, de nepotism.

„Vrei ca aceste aspecte să funcționeze bine”, spune Peter Geoghegan, un jurnalist care a acoperit subiectul contractelor covid-19 nereușite din Marea Britanie pentru Democrația Deschisă, The Guardian și London Review of Books.

„A trecut mult timp până când ne-am lămurit că aceste aspecte nu funcționează.” Dezgroparea contractelor fără licitaţie legate de covid-19 a implicat o muncă sârguincioasă. Contractele pot fi publicate pe diferite site-uri web, care nu sunt ușor de căutat. Mai mult, guvernul a ignorat cerințele de publicare a contractelor fără licitaţie în termen de 30 de zile, ceea ce înseamnă că au trecut multe luni de la începerea pandemiei înainte ca aceste contracte fără licitaţie să devină publice.

În atribuirea contractelor, un proces interguvernamental numit „banda de înaltă prioritate” a evaluat oportunitățile comerciale aduse de oficiali, miniștri, deputați și lorzi printr-o cutie poștală specială și care au fost tratate ca fiind mai credibile decât cele care trec prin canale obișnuite, a raportat NAO.

Criticii contractelor din Marea Britanie spun că este imposibil să se urmărească influența lobbyiștilor în deciziile de atribuire a contractelor, deoarece puține informații de lobby sunt publicate sau chiar colectate. „Având în vedere gravitatea deciziilor luate sub supravegherea miniștrilor, ar fi necesar să existe o transparență mult mai mare decât acum asupra celor care urmăresc să-i influențeze, în ce mod şi asupra căror decizii”, spune Alex Runswick, senior advocacy manager la Transparency. „Știm mai multe despre activitatea de lobby din Irlanda rurală decât despre cea din Whitehall.”

Adoptată în 2014, legea de lobby a Marii Britanii impune raportarea doar a informațiilor elementare, cele mai importante – numele lobby-ului, compania și adresa acestora și numele clienților. În SUA, lobbyiștii sunt obligaţi să dezvăluie mult mai multe informații, iar formularele sunt dezvăluite trimestrial. Pentru fiecare client, companiile de lobby este necesar să dezvăluie numele lobbyiștilor lor; să enumere problemele sau proiectele de lege specifice pentru care au făcut lobby; la cine au făcut lobby, cum ar fi anumite comitete ale Congresului, agenții guvernamentale sau birouri de la Casa Albă; și cât s-a cheltuit pentru lobby, adică salarii și cheltuieli.

Referitor la formularele legate de lobby-ul din Marea Britanie, Weissmann spune: „Vă spun ceva mai mult decât nimic, dar nu mult mai mult”. El punctează că sistemul SUA necesită informații atât de extinse, deoarece orice companie are interese largi în fața guvernului. Companiile farmaceutice sunt considerate cel mai puternic lobby din Washington și fac lobby pentru orice, de la siguranța medicamentelor la legislația muncii până la politica în domeniul sănătății, chestiuni fiscale, legislație contractuală, cheltuieli de apărare și subvenții guvernamentale. „Nu aveți nicio modalitate de a evalua cu ce se ocupă de fapt”, spune Weissman despre legea de lobby din Marea Britanie.

Citiți și:

Conflictul de interese la nivel înalt sau cum arată manipularea maselor!

Adrian Streinu Cercel, unul dintre promotorii campaniilor criminale de vaccinare obligatorii, este mason

 

yogaesoteric
10 februarie 2021