Cash-ul a devenit stindard al libertății
Pe toată planeta sunt în echivalent aproximativ 500 de trilioane de dolari. Cash doar 50 de trilioane, adică 10%.
Restul sunt impulsuri mici, clipiri, scânteiuțe prin serverele lumii, deci la vedere, controlabile, dirijabile.
Adică au câștigat.
Cash-ul a devenit stindard al libertății.
Știți de ce s-au străduit?
Hai, chiar nu vă prindeți?
Atenție aici!
Iei brânză, vinzi brânză, cash, profit 2%, adică ai plecat de acasă cu 1000 de lei și te-ai întors cu 1020.
Iei brânză, vinzi brânză, card, profit 2%, comision 2%, adică ai plecat de acasă cu 1000 de lei și te-ai întors tot cu 1000 de lei, dar munciți.
Vrea Vasile 1000 împrumut, îi dai cash, ți-i aduce cash, ai tot 1000.
Vrea Vasile 1000 împrumut, scoți de pe card, pierzi 10 lei, îi dai 990, ți-i dă înapoi tot de pe card, mai lasă și el 10 lei la bancă.
Dacă vinzi şi cumperi cash de 100 de ori, vei avea profit.
Dacă vinzi şi cumperi cu cardul de 50-100-150 de ori, toată suma devine proprietatea băncii, că la fiecare tranzacţie 1-2% îți zboară.
Simplu, nu?
Nu e o problemă când unii îți dau un produs bun și încasează de pe urma inovației și muncii lor. Chiar nu e!
Adică e super cu cardu’, că eBay, Amazon, Netflix, chestii, trestii. Dar să vrei tu fiindcă-ți place și ești de acord să plătești comisioane pentru bucuria asta.
Problema apare atunci când unu’ de-i bancher se bagă în Oculta globală și pune presiune pe guverne și îi obligă pe oameni să facă toate plățile doar prin el.
Aia e de pușcărie pe viață.
Sau când ești proprietar de bancă și îi întrebi pe oameni ce fac cu banii lor, că dacă nu scriu în formularu’ vieții răspunsurile „corecte” nu le onorezi plățile și îi și raportezi.
Sau când le spui că limita maximă de plăți cu cardul e 25.000, că poate omu’ vrea să-și ia un continent la 12 noaptea și cu banii lui – pe care l-ai rugat să îi lase la tine – vrea să facă ce are el chef.
Sau când presezi societatea sub pretextul luptei cu evaziunea și corupția (la care ăştia cu cardurile sunteți doctori) să inhibe prezența cash-ului în piață, doar fiindcă din cash nu-ți tragi tu nimic.
Sau când iei printr-o lege pe care tu ai impus-o 1-2% din afacerile şi tranzacţiile oamenilor pe care îi obligi să te plătească, în vreme ce ei nu te pot obliga să mănânci brânză doar de la ăla, să-ți iei chiloți doar de la celălalt etc.
Pe scurt, stimați co-planetari, cardul înseamnă că voi sau firmele voastre aveţi un asociat tăcut de care habar nu aveți și care vă ia 1-2% din rulaj, nu din profit, că e șmecher și joacă „la siguranță”.
Plafon cash la firme, plafon la retragerea cash, plafon la tranzacţionarea cu cash…….
Toate sunt abuzuri, fiindcă orice constituţie prezumă buna-credință și n-ai voie să interzici un drept în numele unei presupuse viitoare infracţiuni.
Şi dacă ar veni infracţiunea aia, nu generalizezi.
Iar dacă toată lumea ar comite infracţiunea aia, înseamnă că e voinţa populară şi nu mai e infracţiune.
Cu banii voştri e normal să faceţi ce vreţi, da?
Vreţi să faceţi ce vreţi?
Sigur?
Atunci dați un semn.
Autor: Cătălin Beciu
Citiți și:
Colonizarea digitală: pericole ale renunțării la banii cash
Elveția la un pas de referendum care să interzică eliminarea banilor cash
Pas spre dispariția banilor cash: Fiecare român va avea cont bancar obligatoriu
yogaesoteric
28 mai 2023