„Nebunia” lui Eminescu
Există o tăcere mai asurzitoare decât zgomotul lumii: aceea care urmează după un țipăt ignorat. Mihai Eminescu a țipat. În poezie, în articole, în gând, în viață. A țipat cu disperarea celui care vede prăbușirea unei națiuni și nu se poate împăca cu ea. Dar n-a fost auzit. N-a fost ascultat. A fost, în schimb, izolat, stigmatizat,…
Mai mult...
Mai mult...